Posts Tagged ‘“nu fi” sau “nu fii”?’

Suporterii lu’ Firefox

22/03/2012

(De la Radu – culeasă, pare-se, de pe-un sait de fotbal, că ăla numa’ sport nu mai e.)

Ca să ne-nţelegem: nonprofiţii de la Firefox care scriseră “fi la modă!” cale de două versiuni la rând (chiar şi numai o dată şi era de-ajuns) sunt fix de acelaşi nivel cu ăi de scriseră ce rezultă din poza de mai sus.

(Copii, după cum ne-aducem noi aminte dintr-a cincea, la imperativ afirmativ e FII !, cu doi de i, că vine de la conjunctivul prezent să fii, iar la imperativ negativ e NU FI !, cu un singur i, că vine de la infinitivul a fi.)

Recapitulare: Moduri şi timpuri

Firefox sau despre împământenire

19/03/2012

Ce ziceai, Răzvane?… Că problema a fost sesizată de mai bine de o lună şi că probabil în versiunea următoare o să fie corectată?

Mi s-o actualizat Firefoxul de la birou (fix ăla de unde-am scos şi poza anterioară) şi ce-mi afişează el de prima-ntâiaşi dată?…
Iaca:

Mândru că-i nonprofit şi inovat fără compromisuri.

Păi bă, ca să faci profit când scrii în halul ăsta tre’ să fii măcar ziarist, dacă nu mogul de-a binelea.

Firefox sau despre împământenirea după obiceiul agramat al locului, după cum ziceam. Să nu şocăm iuzării. (Pariu că dacă Firefoxu’ trebuia să zică pe undeva zi !, cu un singur i, flăcăii verzi şi non-profit îl scriau zii? Că altminteri au avut grijă la virguliţă vs sedilă, că (numai) aia înseamnă pentru ei să scrii corect româneşte.)

Dacă nu ştiţi să scrieţi corect în română, lăsaţi Firefoxul în engleză! Face mult mai puţin rău.

___________________________________

Copii, noi la imperativ afirmativ scriem Fii !, cu doi de i, de la conjunctivul să fii. La imperativ negativ scriem Nu fi !, cu un singur i, de la infinitivul a fi.

Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i

Regula zilei: fi, fii, nu fi

07/02/2011

Sunt o groază de informaţii în blogul ăsta, unele vechi de doi ani, majoritatea ascunse prin maţele blogului, deşi am încercat să le ordonez în index şi în cuprins. Aşa că m-am gândit că n-ar strica o recapitulare. :)
De azi înainte: Regula zilei (în categoria cu-acelaşi nume), în special pentru cei care au descoperit blogul mai de curând şi n-au chef să frunzărească.

Astăzi: i-urile din conjugarea lui a fi.

Se scrie FII, cu doi i, numai la:
- imperativ afirmativ: Fii cuminte!
- conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.
- viitorul format de la conjunctiv: o să fii, nu o să fii.

În rest e FI, cu un singur i:
- infinitiv: a fi
- imperativ negativ: Nu fi obraznic!
- condiţional prezent: aş fi, ai fi
- condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
- conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
- viitor: voi fi, vei fi
- verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.

Vezi şi:
Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i
“Să nu fii” sau “să nu fi”?
Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!. Again.
Forma negativă a verbelor
Poţi fi. Poţi să fii.

Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!. Again.

19/12/2009

Categoria Româna explicată românilor străini de limba lor. După Dana Cojocaru – Romanian Grammar, SEELRC 2003.

Car’ va să zică:
Noi, în limba română, avem imperativ pentru persoana a II-a sg. şi pentru persoana a II-a pl.

La persoana a II-a plural e simplu, forma e identică cu prezentul:
-a: a cânta – voi cântaţi – cântaţi! – nu cântaţi!
-ea: a bea – voi beţi – beţi! – nu beţi!
-e: a merge – voi mergeţi – mergeţi! – nu mergeţi!
-i: a citi – voi citiţi – citiţi! – nu citiţi!
: a coborî – voi coborâţi – coborâţi! – nu coborâţi!

Cu persoana a II-a singular lucrurile-s niţel mai complicate. Ai zice că e şi ea identică cu persoana a II-a sg. a prezentului, da’ nu-i întotdeauna. Plus că aici (şi numai aici, din toată conjugarea verbului în limba română – după ştiinţa mea) intervin diferenţe între forma afirmativă şi forma negativă.

Car’ va să zică:

FORMA AFIRMATIVĂ, persoana a II-a sg.:

Regula 1.
Pentru verbele în -a,, -i (cele cu -esc- în timpul conjugării, ca a citi – citesc), ca şi pentru verbele tranzitive în -e, -ea şi -i, persona a II-a sg. a imperativului e identică cu persoana a III-a sg. a prezentului indicativ.

Mda, complicat.
Să facem o schemă:

Regula 1.a:
-a: a cânta – el cântă – (tu) cântă!
: a coborî – el coboară – (tu) coboară!
-i (cu -esc- în conjugare): a citi – el citeşte – (tu) citeşte!

Regula 1.b, aia despre verbele tranzitive (adică verbele care au sau pot primi complement direct, ăla care răspunde la întrebările pe cine?, ce?):
-e (tranzitive): a cere – el cere – (tu) cere!
-ea (tranzitive): a bea – el bea – (tu) bea!
-i (tranzitive): a oferi – el oferă – (tu) oferă!

Regula 2:
Persoana a II-a sg. a verbelor intranzitive în -e, -ea, -i este identică cu persoana a II-a sg. a indicativului prezent. Unde “verb intranzitiv” e verbul care nu poate avea complement direct.
-e (intranzitive): a merge – tu mergi – mergi!
-ea (intranzitive): a tăcea – tu taci – taci!
-i (intranzitive): a dormi – tu dormi – dormi!

Pentru unele verbe tranzitive (a vedea, a auzi), persoana a II-a sg. a imperativului e identică cu persoana a II-a sg. a indicativului prezent:
-ea (tranzitiv): a vedea – tu vezi – vezi! (ca în Vezi ce face copilul ăla acolo!)

Unele verbe sunt neregulate:
a fi – fii ! / fiţi !
a zice - zi ! (cu un singur i!)
a face – fă!
a desface – desfă!
a duce – du!
a aduce – adu!
a conduce – condu!
a reduce – redu!
a veni – vino!
a preveni – previno!
a reveni – revino!

FORMA NEGATIVĂ, persoana a II-a sg.:

Se formează cu negaţia nu + infinitivul verbului (fără prepoziţia a, normal!). Regulă valabilă pentru toate verbele de mai sus.
Adică:

-a: a cânta – el cântă – (tu) cântă! – nu cânta!
: a coborî – el coboară – (tu) coboară! – nu coborî!
-i (cu -esc- în conjugare): a citi – el citeşte – (tu) citeşte! – nu citi!

-e (tranzitive): a cere – el cere – (tu) cere! – nu cere!
-ea (tranzitive): a bea – el bea – (tu) bea! – nu bea!
-i (tranzitive): a oferi – el oferă – (tu) oferă! – nu oferi!

-e (intranzitive): a merge – tu mergi – mergi! – nu merge!
-ea (intranzitive): a tăcea – tu taci – taci! – nu tăcea!
-i (intranzitive): a dormi – tu dormi – dormi! – nu dormi!

a fi – fii ! (cu doi i) – nu fi ! (cu un singur i, că-i de la infinitivul a fi)
a zice – zi ! (cu un singur i) – nu zice!
a face – fă! – nu face!
a desface – desfă! – nu desface!
a duce – du! – nu duce!
a aduce – adu! – nu aduce!
a conduce – condu! – nu conduce!
a reduce – redu! – nu reduce!
a veni – vino! – nu veni!
a preveni – previno! – nu preveni!
a reveni – revino! – nu reveni!
________________________
Vezi şi:
Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i
Zi? Zii? Zi-i? Despre imperativul lui “a zice”
“Să nu fii” sau “să nu fi”?
Forma negativă a verbelor

Forma negativă a verbelor

08/09/2009

conjunctiv prezent forma negativa
a sti conjugare negativ

Nu ştiu, zău, cine v-a băgat în cap cum că forma negativă e diferită de forma afirmativă a diverselor moduri/timpuri.

Singurul mod care are formă diferită la negativ e imperativul, şi asta doar datorită faptului că forma afirmativă pleacă, în general, de la persoana a III-a sg. a indicativului prezent, iar forma negativă pleacă de la infinitiv.
Adică:

Citeşte! (de la el citeşte)
Nu citi! (de la a citi)

Mănâncă! (de la el mănâncă)
Nu mânca! (de la a mânca)

Spune! (de la el spune)
Nu spune! (de la a spune)

Aleargă! (de la el aleargă)
Nu alerga! (de la a alerga)

Dă! (de la el dă)
Nu da! (de la a da)

Câteva excepţii:

Fii! (de la conjunctivul tu să fii)
Nu fi! (de la infinitivul a fi)
Doar în acest caz, doar la imperativ, verbul a fi pierde un i la forma negativă, şi asta doar pentru că conjunctivul, care dă forma afirmativă, are doi i la persoana a II-a sg. (eu să fiu, tu să fii, el să fie cuminte), în timp ce infinitivul, care dă forma negativă, are un singur i (a fi).
În rest, forma negativă se deosebeşte de forma afirmativă numai prin faptul că are în plus un nu.

Apoi:

Du! (presupun că-i o prescurtare de la el duce)
Nu duce! (de la a duce)

Fă!
Nu face!

Zi! (cu un singur i)
Nu zice!)

În rest, pentru celelalte moduri/timpuri, cum ziceam la a fi, singura deosebire dintre forma afirmativă şi forma negativă e nu-ul de la forma negativă. Forma verbului nu se schimbă.
Şi o s-o iau tot cu a fi, că e problema majoră a românilor verzi foarte mândri de românitatea lor, da’ nu până-ntr-acolo de mândri încât să scrie corect româneşte – că asta miroase a naţionalism.

Indicativ prezent: tu eşti, tu nu eşti

Indicativ imperfect: tu erai, tu nu erai

Indicativ viitor: tu vei fi, tu nu vei fi (fi, cu un singur i, în ambele cazuri, că e forma de infinitiv – a fi)

Indicativ perfect compus: tu ai fost, tu nu ai fost

Condiţional prezent: tu ai fi, tu nu ai fi (fi, cu un singur i, ca şi la viitor)

Condiţional perfect: tu ai fi fost, tu nu ai fi fost (fi, cu un singur i, că vine de la infinitivul a fi)

Conjunctiv prezent: tu să fii (cuminte), tu să nu fii (cuminte); (fii, cu doi i: un i din radical (fi-), al doilea i din terminaţie; să fiu, fii, fie, fim, fiţi, fie)

Conjunctiv perfect: tu să fi fost (cuminte), tu să nu fi fost (cuminte); (fi, cu un singur i, ca la condiţional perfect, pentru că e forma de infinitiv: a fi)

Prezumitv: eu oi fi, tu oi fi, el o fi, noi om fi, voi oţi fi, ei or fi (fi, cu un singur i, peste tot, că tot de la infinitivul a fi vine).

Bon.
Cât despre a şti, are doi i numai la:
Indicativ prezent persoana a II-a sg.: tu ştii, tu nu ştii. Că avem un i din radicalul şti-, al doilea i fiind terminaţia.
ştiu, ştii, ştie, ştim, ştiţi, ştiu
Conjunctiv prezent: tu să ştii, tu să nu ştii. Din aceleaşi motive ca mai sus.

Mda.
Ştiu că picătura mea e prea mică pentru un ocean aşa de mare, da’ orişicât…

______________________________________________________________

Vezi şi:
Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!.
______________________________________________________________

“Să nu fii” sau “să nu fi”?

19/08/2009

Având în vedere nenumăratele căutări pe temă, generate, din câte înţeleg, de o dispută între Mircea Badea şi cititorii săi, m-am gândit să lămurim chestiunea. Care, pe scurt, sună aşa: “Mircea Badea are dreptate”. Adică e “să nu fii” – forma negativă a conjunctivului prezent.

Copii, să ne lămurim:

Doar la imperativ trecem de la Fii, cu doi i (forma afirmativă), la Nu fi, cu un singur i (forma negativă). Explicaţia, aici.

(Vezi şi Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!.)

În rest, indiferent că-i la afirmativ sau la negativ, forma verbului rămâne aceeaşi.

Adică:

Conjunctiv prezent:

eu să fiu – eu să nu fiu
tu să fii (deştept) – tu să nu fii (prost, pe cât posibil)
el să fie – el să nu fie
noi să fim – noi să nu fim
voi să fiţi – voi să nu fiţi
ei să fie – ei să nu fie

Conjunctiv perfect: e cu “fi” la toate persoanele, indiferent că-i afirmativ sau negativ.

Eu / tu / el / noi / voi / ei să fi învăţat la gramatică într-a cincea, acu’ n-ar mai fi fost atâtea discuţii
Eu / tu / el / noi / voi / ei să nu fi chiulit de la ora de gramatică într-a cincea, acu’ nu s-ar mai fi păruit lumea pe bloguri.

Şi nu, limba română NU are conjunctiv imperfect. Din fericire.

Vezi şi Forma negativă a verbelor.

Limba română: terms of use

10/08/2009

Ca vorbitor nativ de limba română, înţeleg şi mă angajez să respect următoarele principii atunci când folosesc limba română:

1. Voi scrie întotdeauna noştri şi voştri, cu un singur i. (Detalii.)

2. Voi scrie întotdeauna creează, agreează, cu doi e. (Detalii.)

3. Voi scrie întotdeauna Nu fi ! , cu un singur i. (Detalii.)

4. Voi scrie fii, cu doi i, doar la imperativ afirmativ (Fii !) şi la conjunctiv prezent (tu să fii, tu să nu fii). În rest, pe fi îl voi scrie cu un singur i: nu fi!, vei fi, poţi fi, ai fi, ai fi fost, să fi fost. (Detalii.)

5. Voi scrie întotdeauna o zi,  Zi ! şi Nu zice !. Voi folosi doi i doar în Zi-i (lui/ei)! şi doar cu cratimă. (Detalii.)

6. Pe -ţi îl voi separa de verb cu liniuţă doar dacă pot să-i adaug un tu … ţie / al tău: (Tu) trimite-ţi copiii (tăi) la şcoală!  (Tu) pune-ţi semnătura (ta)!. (Detalii.)

7. Verbele terminate la infinitiv în -i le voi scrie cu un singur -i şi la viitor şi la condiţional. Voi scrie întotdeauna voi fi, aş fi, pot fi; vei şti, ai şti, poţi şti; vei reuşi, ai reuşi, poţi reuşi. Sunt conştient de faptul că, în afară de verbele a pustii, a se sfii, a prii, a înmii, toate celelalte verbe terminate în -i se scriu cu un singur -i la infinitiv, viitor şi condiţional. (Detalii.)

8. Voi scrie miniştrii, cu doi i, numai dacă miniştrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu ministrele sau doamnele. Prin urmare, voi scrie  întotdeauna ambii miniştri, ceilalţi miniştri, cei 15 miniştri ai cabinetului. (Detalii.)

9. Voi scrie membrii, cu doi i, numai dacă membrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu membrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna ambii membri, ceilalţi membri, cei 15 membri. (Detalii.)

10. Voi scrie mândrii, cu doi i, numai dacă mândrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu mândrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna Fiţi mândri !, suntem mândri. (Detalii.)

11. Voi scrie întotdeauna îmi, îţi, îşi, într-un cuvânt.

12. Voi scrie întotdeauna înşală, aşază, cu -a-, şi greşeală, cu -ea-. (Detalii.)

13. Voi scrie întotdeauna vreun, vreo, într-un cuvânt. (Detalii).

De asemenea, înţeleg şi sunt de acord că în momentul în care încalc oricare dintre principiile de mai sus îmi pierd dreptul de a declara ca limbă maternă limba română. Sunt de acord ca, în caz contrar, să fiu urmărit pentru înşelăciune şi abuz de încredere, faptul de a fi ziarist constituind, în acest context, circumstanţă agravantă.

________________________

(Ultima actualizare: 21/05/2010.)

Fi-ul meu a împlinit o mie.

16/07/2009

De vizualizări.
Am mâncat deja o îngheţată în cinstea lui.
Numa’ că nu ştiu ce cadou să-i iau. Tort nu, că-l mănânc eu şi nu e cazu’.

09-07-16 1000 de fi

Car’ va să zică, după 6 luni jumate de blog despre limba românească, câteva sute de români şi-au lămurit (sper) câteva dintre neliniştile ortografice fundamentale ale poporului român, şi anume:

1. Fi vs Fii. Cum naiba se scrie, Nu fi ! sau Nu fii ! ? Aş fi sau Aş fii ?!
2. Zi vs Zii. Adică ce, vrei să zici că zii nu există?!
3. Niveluri vs Nivele. Ce-i nivela, ce-i nivelul?
4. i sau ii. Câţi de i au verbele în coadă?!
5. Crează sau Creează? Cum adică se scrie creează, când Ikea scrie în ditamai catalogul, ajuns în milioane de case, Crează-ţi bucătăria de vis, cu un singur e?! Eh, s-o crează ei!
6. Dero cu lichior de lămâie. Nu, limoncelu’ nu-i o nelinişte ortografică fundamentală a poporului român. Dero cu limoncello e doar un advărtaizing românesc extrem de chinuit.  Premiu-ntâi la categoria worst copywriter ever.

Aţi căutat, vă răspundem. 62.

13/07/2009

conjugare a face imperativ

Fă ! Nu face !
ca şi
Zi ! Nu zice !
Du ! Nu duce !
Fii ! Nu fi !

Forma de imperativ negativ pornind de la forma de infinitiv (face, zice, duce, fi – cu un singur i).

perfectul simplu ortografie cati i

Hm. Nu ştiu să existe vreo regulă. Dar dacă verbul e de conjugarea a 4-a (alea terminate în -i: a reuşi, a citi etc), atunci la persoana I sg. ar cam fi cu 2 i: unul din radical (reuşi), unul din terminaţie: eu reuşii, eu citii.

cum scri de sa fie prepozitie

De se scrie întotdeauna de, indiferent că-i conjuncţie, prepoziţie sau interjecţie. Vezi aici.
În orice caz, scri nu se scrie niciodată scri, căci scri nu există. Se spune şi se scrie scrii.

cum se zice fiţe pe engleza

Cum am mai zis, habar n-am. Cititorii mei mai anglofoni şi mai vigilenţi decât mine, ştiţi vreunul cum se zice?

va aparea va apare conjugare

Va apărea. Căci infinitivul este a apărea, în -ea, verb de conjugarea a II-a. Prin urmare, şi viitorul (voi apărea) şi condiţionalul prezent (aş apărea) se formează de la apărea. Cu -ea în coadă.
Ca şi a plăcea: mi-ar plăcea, va plăcea.

cacofonie academia romana

Nu ştiu ce zice Academia despre cacofonie, însă pe mine cacofoniile mă deranjează mult mai puţin decât greşelile de genul î-mi, noştrii sau crează.

decat doar gramatica

Decât apare pe lângă un verb la forma negativă (în structură de genul “nu + verb + decât”):
Nu vreau decât o sticlă de apă minerală.

Vezi şi Decât şi Decât, de cât.

Doar apare pe lângă un verb la forma afirmativă:
Vreau doar o sticlă de apă minerală.

Structurile de genul Vreau decât o sticlă… sunt greşite.

cunostiintele corect

Incorect. Se spune şi se scrie cunoştinţe, cu un singur i.

sa fii sa fi scrie i doi

Conjunctivul prezent al lui a fi se scrie, la persoana a II-a sg., cu doi i: Să fii acasă la ora zece! Vreau să fii frumos, deştept şi cu bani.

Conjunctivul perfect al oricărui verb se scrie cu fi, un singur i, la toate persoanele:
eu, tu, el, noi, voi, ei să fi fost / citit / spus.

divizionul 46

Să mor dacă-nţeleg cum aţi ajuns la mine căutând divizionul!

doom cum e corect? sa aibe ?

Alo, aici diacritica, nu doom. Da’ v-a lăsat doom vorbă că se spune şi se scrie să aibă, cu -ă în coadă.

cum,sescrie corect a-si sau asi

Se scrie corect “se scrie”, în două cuvinte.
Apoi, despre a-şi vs aşi, aici.

e bine sa fii traducator

E, pe naiba! Vă zic eu, că ştiu: e naşpa.

cand scriem verbul cu un i scrii

Niciodată. Tu scrii, tu să scrii. Cu doi i. Mereu.

a duce, a face, a fi-imperativ forma neg

Cum ziceam mai sus: nu duce!, nu face!, nu fi!. Căci imperativul negativ se formează de la infinitiv.

Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i

02/01/2009

Îmi zice wordpressu’ că azi cineva a nimerit pe blogul ăsta căutând să afle “când se scrie fi cu doi i”. Răspunsul e simplu: fi nu se scrie niciodată cu doi i, că dacă-s doi i, devine fii, care nu mai e fi.

Acu’, serios vorbind (şi-n caz că te mai întorci pe aici):

Infinitivul - întotdeauna cu un singur i: a FI.

Viitorul: se formează de la infinitiv, deci tot cu un singur i. Întotdeauna. Voi/vei/va/vom/veţi/vor FI. FI, invariabil, la toate persoanele.

Condiţionalul prezent: ca şi viitorul, se formează de la infinitiv, deci tot un singur i. Întotdeauna. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI. FI, invariabil, la toate persoanele.

Condiţionalul perfect: tot cu FI de la infinitiv, adică un singur i. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI fost. FI, invariabil, la toate persoanele.

Conjunctivul prezent (adică ăla care începe cu “să…”).  Se formează de la FI-, ăla cu un singur i, numai că acum e variabil, că i se adaugă diverse terminaţii. Iar la persoana a II-a devine FII, cu doi i (ca în Să fii acasă la nouă jumate, că dacă nu, nu mai pupi discotecă o lună. Sau club, mă rog. Pe vremea mea le zicea discoteci.)

eu să FIU (FI+U)
tu să FII (FI+I)
el/ea să FIE (FI+E)
noi să FIM (FI+M)
voi să FIŢI (FI+ŢI)
ei/ele să FIE (FI+E)

Conjunctivul perfect, în schimb, se formează ca şi condiţionalul perfect, cu tot cu FI invariabil, un singur i. Eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele să FI fost. (Hehe, să fi avut eu vârsta ta… / să fi avut tu experienţa mea...)

Imperativul afirmativ (persoana a II-a sg, că doar asta ne interesează): FII ! Cu doi i.

Imperativul negativ: Nu FI ! Cu un singur i. Că vine de la infinitivul de mai sus, fi.

Asta e greşeala cea mai frecvent întâlnită: nu fii, cu doi i. Deşi scriem FII ! , când îl punem pe nu scoatem un i: nu FI ! . De ce? Pentru că în limba română imperativul negativ la persoana a II-a singular se formează, de cele mai multe ori, de la infinitivul verbului (Citeşte! Nu citi! Spune! Nu spune! Fă! Nu face! ). Iar infinitivul lui a fi e taman FI ăsta, cu un singur i.

Cam asta ar fi, că atâta îmi vine-n minte acuma.

_____________________________________________

UPDATE:

Conjugarea lui a fi
Regula 1 şi singura:

Se scrie FII, cu doi i, numa’ la:
- imperativ afirmativ: Fii cuminte!
- conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.

În rest, e FI, cu un singur i:
- imperativ negativ: Nu fi obraznic!
- condiţional prezent: aş fi, ai fi
- condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
- conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
- viitor: voi fi, vei fi
- verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.

_________________________________________

Vezi şi:
Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!.
“Să nu fii” sau “Să nu fi”?
Forma negativă a verbelor
Poţi fi. Poţi să fii
Fir-ar sau fi-r-ar
Fi-mi-ar, fi-ţi-ar, fi-i-ar.
__________________________________________


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 4,883 other followers