Română de British Council

http://www.britishcouncil.ro/teachingcentre/Courses_ro.html

Mai întâi m-am crucit cu limba-n gură. După care am râs.

Veţi oferii, mă?! Io ştiu că voi engleză predaţi, nu română, da’ pă vremea mea, acu’ 20 de ani, la facultatea de engleză se intra pe bază şi de examen de gramatică a limbii române.

(Copii, noi scriem oferii numai când putem să-i punem un eu în faţă: eu oferii, perfect simplu. Din seria eu oferii, tu oferişi, el oferi, noi oferirăm, voi oferirăţi, ei oferiră. Carevasăzică: doar eu oferii, când înseamnă eu am oferit. În rest e oferi, c-un singur i. Inclusiv în voi oferi, aş oferi etc.)

Muncişi, bă? Nu muncii, mă. I-urile gândului

I-urile scribului de la Gândul, în deplina lor frumuseţe încă nealterată de corectură.

(De la batmanu. Thanks!)

Copii (şi domnu’ scrib), doar 4 verbe au infinitivul în -ii: a înmii, a pustii, a se sfii, a(-i) prii. Tot astea 4 vor avea şi viitorul, şi condiţionalul în -ii: va înmii, ar înmii.

Restul verbelor care se termină în -i se termină într-un singur -i – atât la infinitiv, cât şi la timpurile/modurile care se formează de la infinitiv: viitor, condiţional prezent. Prin urmare, scriem: ar munci, vor dori, să poată oferi.

Doi i apar numai la perfectul simplu, persoana I:

- Muncişi? – Muncii.
– Dorişi? – Dorii.
– Oferişi? – Oferii.

(Vezi: i, ii sau iii – perfectul simplu.)