Posts Tagged ‘perfect simplu’

Muncişi, bă? Nu muncii, mă. I-urile gândului

13/02/2011

I-urile scribului de la Gândul, în deplina lor frumuseţe încă nealterată de corectură.



(De la batmanu. Thanks!)

Copii (şi domnu’ scrib), doar 4 verbe au infinitivul în -ii: a înmii, a pustii, a se sfii, a(-i) prii. Tot astea 4 vor avea şi viitorul, şi condiţionalul în -ii: va înmii, ar înmii.

Restul verbelor care se termină în -i se termină într-un singur -i – atât la infinitiv, cât şi la timpurile/modurile care se formează de la infinitiv: viitor, condiţional prezent. Prin urmare, scriem: ar munci, vor dori, să poată oferi.

Doi i apar numai la perfectul simplu, persoana I:

- Muncişi? – Muncii.
– Dorişi? – Dorii.
– Oferişi? – Oferii.

(Vezi: i, ii sau iii – perfectul simplu.)

Avui, avusei. Fui, fusei

19/01/2011

Am povestit aici despre perfectul simplu, da’ mai mult din perspectiva i-urilor (veni vs venii, citi vs citii, sfii vs sfiii). Iaca şi pe a avea şi a fi, că tot stârnesc întrebări p-aci:

(DOOM2)

Ambele au două paradigme la perfect simplu:

avui – avusei
avuşi – avuseşi
avu – avuse
avurăm – avuserăm
avurăţi – avuserăţi
avură – avuseră

fui – fusei
fuşi – fuseşi
fu – fuse
furăm – fuserăm
furăţi – fuserăţi
fură – fuseră

Fascinaţiuni

30/06/2010

Vă ziceam aici că Gramatica Academiei e aşa, ca o femeie.
Vă mai zic: e o femeie dintr-aia prea deşteaptă, pe care-o cam ţii la distanţă, deşi o ai sub nas, că ba te-nervează, ba nu pricepi, ba n-ai chef să-ţi baţi capu’ cu ea, ba e interesantă, da’ efortu’ e prea mare, iar dna Ştefania Popescu mult mai la-ndemână, din toate punctele de vedere.
Well, dna Ştefania Popescu, cu tot respectul meu faţă de dânsa, e, aşa, un fel gospodină jovială, faţă de Gramatica Academiei, femeia fascinantă prin excelenţă, de care te-apropii greu, da’ odată ce ai – mă scuzaţi – pătruns-o, nu conteneşte să te uimească. Când nu te scoate din minţi, desigur.

Să vă zic ce-am descoperit eu azi în Gramatica Academiei. După ce-am pătruns-o, şi anume la de la pagina 471 la pagina 472 din volumul I, Cuvântul.

După discuţia de azi cu GeorgeB despre terminaţiile perfectului simplu şi după o discuţie niţel mai veche despre perfectul simplu al verbului a suge (supsei, cam ca supt; rupsei, cam ca rupt; fripsei, cam ca fript; o fi vreo legătură între participiul trecut şi perfectul simplu al verbelor ăstora?…), am purces să mă informez în Gramatica Academiei despre perfectul simplu. Şi de la capitolul cu pricina m-a trimis la capitolul “Numărul şi persoana”, unde-am descoperit că perfectul simplu şi mai mult ca perfectul au nu una, ci două desinenţe. Terminaţii, cum ar fi.

Adică:
Perfectul simplu: cântarămcânt/a/ră/m
radical cânt- + sufix -a- + terminaţie -ră- + terminaţie -m
Mai mult ca perfectul: cântaserămcânt/a/se/ră/m
radical cânt- + sufix -a- + sufix -se- + terminaţie -ră- + terminaţie -m

Şi, după cum vedem, terminaţiile sunt cam aceleaşi, ba chiar şi primul sufix, mai puţin la persoana I sg:

cântai, cânt/a/Ø/i — cânt/a/se/Ø/m, cântasem

cântaşi, cânt/a/Ø/şi — cânt/a/se/Ø/şi, cântaseşi

cântă, cânt/ă/Ø/Ø — cânt/a/se/Ø/Ø, cântase

cântarăm, cânt/a//m — cânt/a/se//m, cântaserăm

cântarăţi, cânt/a//ţi — cânt/a/se//ţi, cântaserăţi

cântară, cânt/a//Ø cânt/a/se//Ø, cântaseră

venii, ven/i/Ø/i — ven/i/se/Ø/m, venisem

venişi, ven/i/Ø/şi — ven/i/se/Ø/şi, veniseşi

veni, ven/i/Ø/Ø — ven/i/se/Ø/Ø, venise

venirăm, ven/i//m — ven/i/se//m, veniserăm

venirăţi, ven/i//ţi — ven/i/se//ţi, veniserăţi

veniră, ven/i//Ø — ven/i/se//Ø, veniseră

Muream şi habar n-aveam, parol!!

Citişi, mă? Citii, bă!

21/12/2009

citi sau citii?

Citii numai în eu citii, la perfect simplu.
(Despre perfectul simplu, aici.)

În rest, citi, cu un singur i. Adică la infinitiv şi toate timpurile care se formează de la infinitiv:
– infinitiv: a citi
– viitor: voi / vei / va / vom / veţi / vor citi. Un singur i, indiferent de persoană.
– condiţional prezent: / ai / ar / am / aţi / ar citi. Un singur i, indiferent de persoană.

Şi tot citi e şi în structurile pot citi, poţi citi, poate citi, putem citi, puteţi citi, pot citi. Pentru că-s formate cu a putea + infinitiv.

i, ii sau iii: perfectul simplu

03/10/2009

conjugarea verbului lamuri perfect simplu
a citi perfect simplu negativ
a scrie la perfect simplu

Car’ va să zică, noi în limba română avem patru categorii de verbe, numite conjugări, după cum urmează:

Conjugarea I: verbe terminate în -a (a cânta)
Conjugarea a II-a: verbe terminate în -ea (a plăcea)
Conjugarea a III-a: verbe terminate în -e (a face)
Conjugarea a IV-a: verbe terminate în -i (a citi) şi (a hotărî)

Acu':
Perfectul simplu se formează cam aşa:

Conjugarea I
verbe terminate în -a > -a-
intrai
intraşi
intră
intrarăm
intrarăţi
intra

Conjugarea a II-a
verbe terminate în -ea > -u-
tăcui
tăcuşi
tăcu
tăcurăm
tăcurăţi
tăcură

Conjugarea a III-a
verbe terminate în -e > -u- / -se-
cerui
ceruşi
ceru
cerurăm
cerurăţi
ceru

rămăsei
rămăseşi
rămase
rămaserăm
rămaserăţi
rămase

Conjugarea a IV-a
verbe terminate în> -â-/-î-
coborâi
coborâşi
coborî
coborârăm
coborârăţi
coborâ

verbe terminate în -i > -i-
dormii
dormişi
dormi
dormirăm
dormirăţi
dormi

Bon.
Acu’, problema cu i-urile se pune la conjugarea a IV-a, la persoana I singular şi (deşi, în fine, eu sper că nu) la persoana a III-a sg.

Car’ va să zică, când verbul se termină în -i, persoana I sg. e în -ii (la perfect simplu, normal!, că de el e vorba aici):

a citi – eu citii / a dormi – eu dormii / a reuşi – eu reuşii / a iubi – eu iubii / a veni – eu venii.

Caz în care persoana a III-a sg. se termină în -i:

a citi – el citi / a dormi – el dormi / a reuşi – el reuşi / a iubi – el iubi / a veni – el veni.

Numa’ că există câteva verbe care da, se termină în -i, că aia-i terminaţia verbelor de conjugarea a IV-a, numa’ că şi radicalul se termină în -i-, ceea ce face, după cum am învăţat noi la artmetică în clasa-ntâi, doi i, adică -ii: a pustii, a se sfii, a prii, a înmii.

Caz în care persoana I sg. se va termina în -i- (din radical) plus -i- (din terminaţia infinitivului) plus -i- (terminaţia de perfect simplu), adică în total fix trei i, adică -iii:

a pustii – eu pustiii / a se sfii – eu mă sfiii / a înmii – eu înmiii / a prii – eu priii.

(Bine, ok, trecem peste eventualele probleme de (non)sens.)

Iar persoana a III-a sg. rămâne cu -i- din radical plus -i- din terminaţia de infinitiv, adică doi i, adică -ii:

a pustii – el pustii / a se sfii – el se sfii / a înmii – el înmii / a prii – el prii.

Şi, pentru numele Ălui de Sus, la forma negativă nu facem decât s-adăugăm un nu în faţă! Forma negativă n-are treabă cu numărul de i-uri decât la imperativul negativ al lui a fi. I-urile perfectului simplu rămân aceleaşi, indiferent că-i formă afirmativă sau negativă!

Vezi şi:
Înmiesc, înmiii
Venişi, mă? Venii, bă!
Murişi, mă? Murii, bă.
Citişi, mă? Citii, bă!
Avui, avusei. Fui, fusei

Aţi căutat, vă răspundem. 76. “A scrie” la perfect simplu

12/08/2009

conjugarea verbului a scrie perfectul simplu

E aşa:

scrisei
scriseşi
scrise
scriserăm
scriserăţi
scriseră

La fel: adusei, prinsei, rupsei.

(Dac-am greşit, corectaţi. )

Înmiesc, înmiii

21/07/2009

eu inmiii

Hm. :)

Îmi pare mie c-aţi tras cu urechea la discuţia mea cu cititorul vigilent Codru.

Bon.
Car’ va să zică:
Da, există verbe care se scriu cu doi i. Câteva, dar există – oricât de tare aş vrea eu să nu existe, că se zăpăceşte mintea românului cea de pe urmă de la atâtea i-uri. (Adică: a înmii, a se sfii, a pustii, a prii.)
Ei, şi verbele astea care la infinitiv se scriu cu doi i la perfect simplu persoana I sg. se scriu cu – ei bine, da – trei i.

a înmii – voi înmii – aş înmii – pot înmii – eu înmiii
a se sfii – mă voi sfii – m-aş sfii – mă pot sfii – eu mă sfiii
a pustii – voi pustii – aş pustii – pot pustii- eu pustiii
a-i prii – îmi va prii – mi-ar prii – îmi poate prii / mi-ar putea prii – îmi prii.

(Cititorii mei olteni şi vigilenţi, dacă greşesc perfectul simplu, trageţi-mă de mânecă, că eu-s dobrogeancă şi p-astea le ştiu doar din cărţi.)

Vezi şi:
http://diacritica.wordpress.com/2009/06/14/i-sau-ii-despre-verbele-care-se-termina-in-i/
http://diacritica.wordpress.com/2009/08/10/limba-romana-terms-of-use/

Aţi căutat, vă răspundem. 67.

20/07/2009

blog+diacritica+simona

Yep, that’s me.

sa stii verbe

Da, e foarte bine să ştii verbe. Şi să le ştii scrie corect.

conjugare genitiv

Conjugarea genitivului, sau cum?!
Genitivul e caz, adică o categorie gramaticală proprie substantivului şi cuvintelor care-l însoţesc sau substituie (pronume, adjectiv, articol, chestii de-astea). Iar astea se declină.
Conjugarea ţine de verbe – şi-nseamnă trecerea unui verb pe la toate categoriile gramaticale specifice (mod, timp, persoană, număr, diateză etc.)
Despre cum se formează genitivul în română:
http://ro.wordpress.com/tag/genitiv/
Oi mai fi scris şi-n altă parte, nu mai ştiu. Căutaţi cu botonul din dreapta sus.

introduce-ti

Ba introdu-ţi tu în cap că se spune şi se scrie:
(Tu) introdu ! (Tu) introdu-ţi!
(Voi) introduceţi! (Voi) introduceţi-vă!

cand se scrie fi cu un singur i

De cele mai multe ori.
Vezi aici:
http://diacritica.wordpress.com/2009/01/02/fi-fii-cand-se-scrie-fi-cu-2-i/

a fii perfect simplu

A fii n-are perfect simplu, căci a fii nu există.
Există a fi, cu un singur i, al cărui perfect simplu e ceva de genul fui/fusei. Cititorii mei olteni, vă rog să-mi daţi o mână de ajutor! (Că eu n-am folosit în viaţa mea perfectul simplu.)

cand se scrie l-a la
cand se scrie la

L-a se scrie l-a când poate fi completat cu pe el:
L-a văzut pe el. L-a cunoscut pe el.

La se scrie la când e urmat de un substantiv sau un pronume:
la masă, la şcoală, la ora două, la tine, la acela.

ortografie sa ii fii aproape

E foarte ortografic, numa’ că lipsesc căciulile:
Să îi fii aproape.

nu zi imperativ singular negativ

După cum am învăţat noi în clasa a cincea, imperativul negativ (persoana a II-a sg.) se formează, de obicei, de la infinitiv. Şi anume: Nu zice!
Vezi ş-aici:
http://diacritica.wordpress.com/2008/12/30/zi-zii-zi-i-despre-imperativul-lui-a-zice/

conjugare verb a apare viitor

A apare nu există. Sau nu exista pe vremea mea.
Există a apărea, verb de conjugarea a treia (terminate în -ea), ca şi a plăcea, a părea.
Prin urmare, spunem şi scriem mi-ar plăcea, mi-ar părea, ar apărea, va apărea.

noul parc de distracţii de la snagov

Have no idea! Sorry.

simpte sau simte

Of! Simte, evident!
simt, simţi, simte, simţim, simţiţi, simt.

Aţi căutat, vă răspundem. 64.

15/07/2009

perfectul simplu persoana a3a sg afii

afii n-are perfect simplu, căci afii nu există, după cum nu există nici a fii. Există doar a fi, al cărui perfect simplu la persoana a 3-a sg. e fu. El fu, ca în kung fu.

indreptar io-te-ma

Nu cred să scrie în vreun îndreptar care-i forma corectă, da’ vă zic eu: e iote-mă. De fapt, uite-mă, că de-acolo vine.

verbe care se pot scrie cu 2 i

Hm. Multe.

reguli de ortografie cand scriem legat-c

Ce să scriem legat? Lăsaţi-mi vorbă când reveniţi pe-aici.

indreptar ortografic online

Nu există, că Academia se ocupă cu nicio, da’ încerc să-l fac eu, aici.

vladoots

M-aţi zăpăcit de cap. L-aţi căutat de vreo 10 ori pân’acu’. Vladoots, lasă vorbă p-aci, că te cată lumea.

detalii in engleza

Despre ce?

egalitate in dativ

Să mor dacă-nţeleg ce-i cu neliniştile astea bruşte despre dativul egalităţii. Că-i simplu: egalitate – egalităţi – egalităţii. Am mai explicat de vreo câteva ori, da’ nu-nţeleg de unde vine neliniştea.

adjectivul in limba romana

Ce-i cu el?

cadn punem doi de i la verbe

Din când în când, şi-n or’ce caz mult mai rar decât se socoate îndeobşte.

la snspa se intra greu sau usor?

Habar n-am.
M-am înscris eu la master la ei, acu’ vreo 6 ani, şi examenul a fost ridicol. Erau un nene (Bogdan Teodorescu, îmi pare) şi-o tanti în comisia de examen, şi scopul lor era să-i expliciteze studintelui “bă, eşti prost, noi suntem deştepţi”. În fine, eu am intrat, şi-ncă cu notă mare, da’ după mine SNSPA-ul e o ţeapă – am renunţat după semestrul I, că mă plictisea înfiorător.

viata mea cate silabe

Uh, bine că nu m-aţi întrebat câţi ani are viaţa Dvs. Sau a mea.
Cu silabele e mai simplu: via-ţa mea. Trei. După cum rezultă şi din faimosul oooooooooooof viaţaaaaaaaaaaaa meaaaaaaaaa.

conjugarea vb a lucra in engleza

Ce naiba să conjugaţi la el?! Şi-n general, ce e până-ntr-atâta de conjugat în engleză?!
Oricum, ceva conjugări găsiţi aici.

se pune virgula inainte de conjunctii

Habar n-am. Se pune? Cre’ că da, uneori.
Depinde după caz, cum ar fi.

greşală – greşeală

Se spune şi se scrie greşeală, după cum rezultă şi din DEX, pe care vă invit călduros să-l consultaţi.

Aţi căutat, vă răspundem. 62.

13/07/2009

conjugare a face imperativ

Fă ! Nu face !
ca şi
Zi ! Nu zice !
Du ! Nu duce !
Fii ! Nu fi !

Forma de imperativ negativ pornind de la forma de infinitiv (face, zice, duce, fi – cu un singur i).

perfectul simplu ortografie cati i

Hm. Nu ştiu să existe vreo regulă. Dar dacă verbul e de conjugarea a 4-a (alea terminate în -i: a reuşi, a citi etc), atunci la persoana I sg. ar cam fi cu 2 i: unul din radical (reuşi), unul din terminaţie: eu reuşii, eu citii.

cum scri de sa fie prepozitie

De se scrie întotdeauna de, indiferent că-i conjuncţie, prepoziţie sau interjecţie. Vezi aici.
În orice caz, scri nu se scrie niciodată scri, căci scri nu există. Se spune şi se scrie scrii.

cum se zice fiţe pe engleza

Cum am mai zis, habar n-am. Cititorii mei mai anglofoni şi mai vigilenţi decât mine, ştiţi vreunul cum se zice?

va aparea va apare conjugare

Va apărea. Căci infinitivul este a apărea, în -ea, verb de conjugarea a II-a. Prin urmare, şi viitorul (voi apărea) şi condiţionalul prezent (aş apărea) se formează de la apărea. Cu -ea în coadă.
Ca şi a plăcea: mi-ar plăcea, va plăcea.

cacofonie academia romana

Nu ştiu ce zice Academia despre cacofonie, însă pe mine cacofoniile mă deranjează mult mai puţin decât greşelile de genul î-mi, noştrii sau crează.

decat doar gramatica

Decât apare pe lângă un verb la forma negativă (în structură de genul “nu + verb + decât”):
Nu vreau decât o sticlă de apă minerală.

Vezi şi Decât şi Decât, de cât.

Doar apare pe lângă un verb la forma afirmativă:
Vreau doar o sticlă de apă minerală.

Structurile de genul Vreau decât o sticlă… sunt greşite.

cunostiintele corect

Incorect. Se spune şi se scrie cunoştinţe, cu un singur i.

sa fii sa fi scrie i doi

Conjunctivul prezent al lui a fi se scrie, la persoana a II-a sg., cu doi i: Să fii acasă la ora zece! Vreau să fii frumos, deştept şi cu bani.

Conjunctivul perfect al oricărui verb se scrie cu fi, un singur i, la toate persoanele:
eu, tu, el, noi, voi, ei să fi fost / citit / spus.

divizionul 46

Să mor dacă-nţeleg cum aţi ajuns la mine căutând divizionul!

doom cum e corect? sa aibe ?

Alo, aici diacritica, nu doom. Da’ v-a lăsat doom vorbă că se spune şi se scrie să aibă, cu -ă în coadă.

cum,sescrie corect a-si sau asi

Se scrie corect “se scrie”, în două cuvinte.
Apoi, despre a-şi vs aşi, aici.

e bine sa fii traducator

E, pe naiba! Vă zic eu, că ştiu: e naşpa.

cand scriem verbul cu un i scrii

Niciodată. Tu scrii, tu să scrii. Cu doi i. Mereu.

a duce, a face, a fi-imperativ forma neg

Cum ziceam mai sus: nu duce!, nu face!, nu fi!. Căci imperativul negativ se formează de la infinitiv.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 5,861 other followers