Posts Tagged ‘“să fii” sau “să fi”?’

Româna la perfecţie

12/10/2011

Că-s tufă la franceză – mi-o tot zicea careva p-aci într-o vreme.
Că-s cam tufă şi la italiană – nu mi-e ruşine s-o recunosc.
Chestia e că – pampam! – eu nici măcar româna n-o ştiu la perfecţie. Ce-i drept, şi p-asta mi-au zis-o diverşi p-aci, da’ uite că recunosc şi singură. (Mă bântuie periodic diverse nelinişti pe care mi le lămuresc numa’ până data viitoare când tre’ să scriu chestia aia – când îmi dau seama că iară nu mai ştiu cum era.)

http://www.ejobs.ro/user/locuri-de-munca/redactor-web-9am/490281/sqi

Of.
Copii, acolo avem un conjunctiv perfect, care-i cu “fi” la toate persoanele (spre deosebire de conjunctivul prezent al verbului a fi):

eu să fi finalizat, dar eu să fiu isteaţă
tu să fi finalizat, dar tu să fii isteţ
el să fi finalizat, dar el să fie isteţ
noi să fi finalizat, dar noi să fim isteţi
voi să fi finalizat, dar voi să fiţi isteţi
ei să fi finalizat, dar ei să fie isteţi

http://diacritica.wordpress.com/2009/01/02/fi-fii-cand-se-scrie-fi-cu-2-i/

Vrei să fii soţia mea?

05/10/2011

Aşa se scrie.

(De mult n-am mai citit ceva aşa de drăgălaş printre termenii de căutare…)

_______________________________

Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i.

Găini gramaticale, altele

12/05/2011

Domnu’ Pleşu, mă scuzaţi, v-a scăpat i-ul ăsta pe jos, l-a găsit amicu’ bluegod şi mi l-a dat mie să vi-l dau. Da, ştiu că-s chichiţie şi chiţibuşăreli, că oricum se-nţelege şi că nu forma contează, ci fondul, mai ales când e vorba de matale şi de domnu’ Liiceanu. De-asta arătă sireaca ţărişoara cum arată, domnu’ Pleşu: că toată lumea se preocupă de fondul grătarului, nu de forma peturilor.
Luaţ’ de-l puneţ’ la loc, dom’ Pleşu!

Andrei Pleşu, Adevărul

(Copii, noi spunem şi scriem “să fii prost”, conjunctiv prezent, din seria să fiu, să fii, să fie.)

__________________________________

Criza limbii române şi găinile gramaticale

__________________________________

Regula zilei: fi, fii, nu fi

07/02/2011

Sunt o groază de informaţii în blogul ăsta, unele vechi de doi ani, majoritatea ascunse prin maţele blogului, deşi am încercat să le ordonez în index şi în cuprins. Aşa că m-am gândit că n-ar strica o recapitulare. :)
De azi înainte: Regula zilei (în categoria cu-acelaşi nume), în special pentru cei care au descoperit blogul mai de curând şi n-au chef să frunzărească.

Astăzi: i-urile din conjugarea lui a fi.

Se scrie FII, cu doi i, numai la:
– imperativ afirmativ: Fii cuminte!
– conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.
– viitorul format de la conjunctiv: o să fii, nu o să fii.

În rest e FI, cu un singur i:
– infinitiv: a fi
– imperativ negativ: Nu fi obraznic!
– condiţional prezent: aş fi, ai fi
– condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
– conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
– viitor: voi fi, vei fi
– verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.

Vezi şi:
Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i
“Să nu fii” sau “să nu fi”?
Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!. Again.
Forma negativă a verbelor
Poţi fi. Poţi să fii.

Cum să fii ca să faci o femeie fericită

30/01/2011

Culeasă dupe de pe Twitter:

Pe diacritica sigur n-o faci fericită aşa. Da’ dacă ai standarde (ortografice) mai joase de-atât, fii pe pace, n-o să bage de seamă.

(Traducerea din engleză e evidentă în articolele alea nehotărâte traduse motamo. Că noi în română zicem – şi scriem – să fii prieten, tovarăş, tâmplar, grădinar.)

_____________________

Vezi şi Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i.

_____________________

Moduri şi timpuri: conjunctivul perfect. Să fii, să fi fost.

27/06/2010

Conjunctivul prezent l-am explicat în detaliu aici. (Chestii de genu': coase vs coasă, iese vs iasă.)

Şi pentru că cestiunea chestiunea e foarte disputată printre iuzării folositorii de net reţea (deşi n-ar trebui, perfectul conjunctivului fiind printre cele mai simple forme ale verbului), o să citez din Gramatica Academiei. Ca să nu-mi mai auz aud vorbe de la cititorii noştri mai deştepţi decât ei înşişi (cum să fie invariabil?! că doar îl trecem pe la toate persoanele, e mod/timp personal!).

Conjunctivul perfect este alcătuit din trei componente: afixul mobil , afixul mobil fi şi o secvenţă (purtătoare a radicalului verbal), identică cu participiul. Aşadar, spre deosebire de toate celelalte forme cu afix mobil/liber, conjunctivul perfect este invariabil: să fi cântat, să fi lucrat, să fi coborât, [...]“. (Academia Română, Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan – Al. Rosetti” – Gramatica limbii române, vol. I, Cuvântul, 2005, p.386)

Adică:
eu / tu / el / noi / voi / ei să fi fost, să fi citit, să fi ştiut
eu / tu / el / noi / voi / ei să nu fi fost, să nu fi citit, să nu fi ştiut
.

Forma să fii este conjunctivul prezent, persoana a II-a sg, al verbului a fi: tu să fii deştept, tu să nu fii prost. Fii, cu doi i, atât la forma afirmativă, cât şi la cea negativă. În opoziţie cu tu să fi fost deştept, tu să nu fi fost prost (conjunctivul perfect al verbului a fi).

_______________________________

Fi / Fii
Să nu fii / Să nu fi
Forma negativă a verbelor

_______________________________

Alte moduri şi timpuri:
Condiţional: prezent, perfect

Indicativ prezent: conjugarea I
Indicativ prezent: conjugarea a IV-a
Indicativ, mai mult ca perfect
Indicativ, imperfect
Indicativ, perfect simplu
Imperativul: Fii! / Nu fi!
________________________________

A băia

20/12/2009

Eu nu ştiu cum e să fi băiat, căci eu n-am băiat pe nimeni. Nici măcar pe finuţa mea, Măriuca, n-am prea băiat-o – doar am bălăcit-o.

Dar mă gândesc că tre’ să fie mişto să fii băiat – mai ales dacă te băiază o fată.
După cum e mişto şi să fii băiată de un băiat. Nu?

______________________

Despre să fi şi să fii, aici. Articole multe, toate marca diacritica.
______________________

http://www.tpu.ro/conversatii/am-intrebare-2-in-1-d-1-cum-e-sa-fi-baiat-d-2-ce-credeti-ca-e-mai-frumos-usor-sa-fi-fata-sau-baiat-d/

Să fii ieşit din minţile-ţi ortografice

13/12/2009

Domnu’ Căutiş, de la Caţavencu, ne explică cum tre’ să facem ca să fim ieşiţi perfect făcătura.

Că unu’ sau altu’ ar vrea să fie ieşit perfect, asta o mai înţeleg, deşi mi s-ar părea bizar. Da’ să vrea să fie ieşit perfect făcătura, asta n-o mai înţeleg. Şi, mai ales, nu-nţeleg la ce foloseşte. Da’ mă rog. Fiecare cu a mă-sii.

Domnu’ Căutiş, băiatu’ meu, fă-ţi un bine şi dă o tură p-aci, ca să afli cum e treaba cu i-urile lui fi.

(Enona mi-a trimis poza acu’ 8 zile. Azi gugumănia era tot acolo.)

http://catavencu.ro/iata_cum_s_a_facut_trucajul_filmului_cu_basescu-11572.html

Cine zice, ăla e.

23/11/2009

Cetesc azi pe-un blog politic cum că

Discursul de astăzi al lui xxx este pentru prostime. Trebuie să fi prost să crezi că este sincer.

Acu’, eu zic că trebuie să fii prost ca să scrii trebuie să fi prost.

Criticaţi, băieţi, numa’ criticaţi corect!

(Şi luaţi d’aci, ca să vă deşteptaţi: fi / fii, să nu fii / să nu fi. Că uneori sunteţi la fel de proşti precum candidaţii şi alegătorii lor cei proşti.)

Profesorii dnei Mandas Vergu

14/11/2009

09-11-14 sa fi sobru
http://www.gandul.info/opinii/basescu-si-coada-clasei-5104552

Doamna Melania Mandas Vergu, n-am de unde şti ce-o fi gândit dl Băsescu joi seara. Un lucru e sigur însă:  dacă dumneavoastră aţi trecut clasa şi aţi ajuns ziaristă, înseamnă că profesorii dumneavoastră se mulţumeau cu foarte puţin.

Mai pe româneşte zis, doamna Mandas Vergu: râde ciob de oală spartă.

Copii, voi să nu faceţi ca doamna Mandas Vergu!
Noi, copii, îl conjugăm astfel pe a fi la conjunctiv prezent:

să (nu) fiu sobru
să (nu) fii sobru
să (nu) fie sobru
să (nu) fim sobri
să (nu) fiţi sobri
să (nu) fie sobri.

Iar “fi” apare numai la forma de perfect a conjunctivului, care-i identică pentru toate persoanele: eu, tu, el, noi, voi, ei să (nu) fi fost sobru/i.

Vezi şi să nu fii / să nu fi, fi / fii.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 5,608 other followers