Posts Tagged ‘“să fii” sau “să fi”?’

Româna la perfecţie

12/10/2011

Că-s tufă la franceză – mi-o tot zicea careva p-aci într-o vreme.
Că-s cam tufă şi la italiană – nu mi-e ruşine s-o recunosc.
Chestia e că – pampam! – eu nici măcar româna n-o ştiu la perfecţie. Ce-i drept, şi p-asta mi-au zis-o diverşi p-aci, da’ uite că recunosc şi singură. (Mă bântuie periodic diverse nelinişti pe care mi le lămuresc numa’ până data viitoare când tre’ să scriu chestia aia – când îmi dau seama că iară nu mai ştiu cum era.)

http://www.ejobs.ro/user/locuri-de-munca/redactor-web-9am/490281/sqi

Of.
Copii, acolo avem un conjunctiv perfect, care-i cu “fi” la toate persoanele (spre deosebire de conjunctivul prezent al verbului a fi):

eu să fi finalizat, dar eu să fiu isteaţă
tu să fi finalizat, dar tu să fii isteţ
el să fi finalizat, dar el să fie isteţ
noi să fi finalizat, dar noi să fim isteţi
voi să fi finalizat, dar voi să fiţi isteţi
ei să fi finalizat, dar ei să fie isteţi

http://diacritica.wordpress.com/2009/01/02/fi-fii-cand-se-scrie-fi-cu-2-i/

Vrei să fii soţia mea?

05/10/2011

Aşa se scrie.

(De mult n-am mai citit ceva aşa de drăgălaş printre termenii de căutare…)

_______________________________

Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i.

Găini gramaticale, altele

12/05/2011

Domnu’ Pleşu, mă scuzaţi, v-a scăpat i-ul ăsta pe jos, l-a găsit amicu’ bluegod şi mi l-a dat mie să vi-l dau. Da, ştiu că-s chichiţie şi chiţibuşăreli, că oricum se-nţelege şi că nu forma contează, ci fondul, mai ales când e vorba de matale şi de domnu’ Liiceanu. De-asta arătă sireaca ţărişoara cum arată, domnu’ Pleşu: că toată lumea se preocupă de fondul grătarului, nu de forma peturilor.
Luaţ’ de-l puneţ’ la loc, dom’ Pleşu!

Andrei Pleşu, Adevărul

(Copii, noi spunem şi scriem “să fii prost”, conjunctiv prezent, din seria să fiu, să fii, să fie.)

__________________________________

Criza limbii române şi găinile gramaticale

__________________________________

Regula zilei: fi, fii, nu fi

07/02/2011

Sunt o groază de informaţii în blogul ăsta, unele vechi de doi ani, majoritatea ascunse prin maţele blogului, deşi am încercat să le ordonez în index şi în cuprins. Aşa că m-am gândit că n-ar strica o recapitulare. :)
De azi înainte: Regula zilei (în categoria cu-acelaşi nume), în special pentru cei care au descoperit blogul mai de curând şi n-au chef să frunzărească.

Astăzi: i-urile din conjugarea lui a fi.

Se scrie FII, cu doi i, numai la:
– imperativ afirmativ: Fii cuminte!
– conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.
– viitorul format de la conjunctiv: o să fii, nu o să fii.

În rest e FI, cu un singur i:
– infinitiv: a fi
– imperativ negativ: Nu fi obraznic!
– condiţional prezent: aş fi, ai fi
– condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
– conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
– viitor: voi fi, vei fi
– verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.

Vezi şi:
Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i
“Să nu fii” sau “să nu fi”?
Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!. Again.
Forma negativă a verbelor
Poţi fi. Poţi să fii.

Cum să fii ca să faci o femeie fericită

30/01/2011

Culeasă dupe de pe Twitter:

Pe diacritica sigur n-o faci fericită aşa. Da’ dacă ai standarde (ortografice) mai joase de-atât, fii pe pace, n-o să bage de seamă.

(Traducerea din engleză e evidentă în articolele alea nehotărâte traduse motamo. Că noi în română zicem – şi scriem – să fii prieten, tovarăş, tâmplar, grădinar.)

_____________________

Vezi şi Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i.

_____________________

Moduri şi timpuri: conjunctivul perfect. Să fii, să fi fost.

27/06/2010

Conjunctivul prezent l-am explicat în detaliu aici. (Chestii de genu': coase vs coasă, iese vs iasă.)

Şi pentru că cestiunea chestiunea e foarte disputată printre iuzării folositorii de net reţea (deşi n-ar trebui, perfectul conjunctivului fiind printre cele mai simple forme ale verbului), o să citez din Gramatica Academiei. Ca să nu-mi mai auz aud vorbe de la cititorii noştri mai deştepţi decât ei înşişi (cum să fie invariabil?! că doar îl trecem pe la toate persoanele, e mod/timp personal!).

Conjunctivul perfect este alcătuit din trei componente: afixul mobil , afixul mobil fi şi o secvenţă (purtătoare a radicalului verbal), identică cu participiul. Aşadar, spre deosebire de toate celelalte forme cu afix mobil/liber, conjunctivul perfect este invariabil: să fi cântat, să fi lucrat, să fi coborât, [...]“. (Academia Română, Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan – Al. Rosetti” – Gramatica limbii române, vol. I, Cuvântul, 2005, p.386)

Adică:
eu / tu / el / noi / voi / ei să fi fost, să fi citit, să fi ştiut
eu / tu / el / noi / voi / ei să nu fi fost, să nu fi citit, să nu fi ştiut
.

Forma să fii este conjunctivul prezent, persoana a II-a sg, al verbului a fi: tu să fii deştept, tu să nu fii prost. Fii, cu doi i, atât la forma afirmativă, cât şi la cea negativă. În opoziţie cu tu să fi fost deştept, tu să nu fi fost prost (conjunctivul perfect al verbului a fi).

_______________________________

Fi / Fii
Să nu fii / Să nu fi
Forma negativă a verbelor

_______________________________

Alte moduri şi timpuri:
Condiţional: prezent, perfect

Indicativ prezent: conjugarea I
Indicativ prezent: conjugarea a IV-a
Indicativ, mai mult ca perfect
Indicativ, imperfect
Indicativ, perfect simplu
Imperativul: Fii! / Nu fi!
________________________________

A băia

20/12/2009

Eu nu ştiu cum e să fi băiat, căci eu n-am băiat pe nimeni. Nici măcar pe finuţa mea, Măriuca, n-am prea băiat-o – doar am bălăcit-o.

Dar mă gândesc că tre’ să fie mişto să fii băiat – mai ales dacă te băiază o fată.
După cum e mişto şi să fii băiată de un băiat. Nu?

______________________

Despre să fi şi să fii, aici. Articole multe, toate marca diacritica.
______________________

http://www.tpu.ro/conversatii/am-intrebare-2-in-1-d-1-cum-e-sa-fi-baiat-d-2-ce-credeti-ca-e-mai-frumos-usor-sa-fi-fata-sau-baiat-d/

Să fii ieşit din minţile-ţi ortografice

13/12/2009

Domnu’ Căutiş, de la Caţavencu, ne explică cum tre’ să facem ca să fim ieşiţi perfect făcătura.

Că unu’ sau altu’ ar vrea să fie ieşit perfect, asta o mai înţeleg, deşi mi s-ar părea bizar. Da’ să vrea să fie ieşit perfect făcătura, asta n-o mai înţeleg. Şi, mai ales, nu-nţeleg la ce foloseşte. Da’ mă rog. Fiecare cu a mă-sii.

Domnu’ Căutiş, băiatu’ meu, fă-ţi un bine şi dă o tură p-aci, ca să afli cum e treaba cu i-urile lui fi.

(Enona mi-a trimis poza acu’ 8 zile. Azi gugumănia era tot acolo.)

http://catavencu.ro/iata_cum_s_a_facut_trucajul_filmului_cu_basescu-11572.html

Cine zice, ăla e.

23/11/2009

Cetesc azi pe-un blog politic cum că

Discursul de astăzi al lui xxx este pentru prostime. Trebuie să fi prost să crezi că este sincer.

Acu’, eu zic că trebuie să fii prost ca să scrii trebuie să fi prost.

Criticaţi, băieţi, numa’ criticaţi corect!

(Şi luaţi d’aci, ca să vă deşteptaţi: fi / fii, să nu fii / să nu fi. Că uneori sunteţi la fel de proşti precum candidaţii şi alegătorii lor cei proşti.)

Profesorii dnei Mandas Vergu

14/11/2009

09-11-14 sa fi sobru
http://www.gandul.info/opinii/basescu-si-coada-clasei-5104552

Doamna Melania Mandas Vergu, n-am de unde şti ce-o fi gândit dl Băsescu joi seara. Un lucru e sigur însă:  dacă dumneavoastră aţi trecut clasa şi aţi ajuns ziaristă, înseamnă că profesorii dumneavoastră se mulţumeau cu foarte puţin.

Mai pe româneşte zis, doamna Mandas Vergu: râde ciob de oală spartă.

Copii, voi să nu faceţi ca doamna Mandas Vergu!
Noi, copii, îl conjugăm astfel pe a fi la conjunctiv prezent:

să (nu) fiu sobru
să (nu) fii sobru
să (nu) fie sobru
să (nu) fim sobri
să (nu) fiţi sobri
să (nu) fie sobri.

Iar “fi” apare numai la forma de perfect a conjunctivului, care-i identică pentru toate persoanele: eu, tu, el, noi, voi, ei să (nu) fi fost sobru/i.

Vezi şi să nu fii / să nu fi, fi / fii.

Forma negativă a verbelor

08/09/2009

conjunctiv prezent forma negativa
a sti conjugare negativ

Nu ştiu, zău, cine v-a băgat în cap cum că forma negativă e diferită de forma afirmativă a diverselor moduri/timpuri.

Singurul mod care are formă diferită la negativ e imperativul, şi asta doar datorită faptului că forma afirmativă pleacă, în general, de la persoana a III-a sg. a indicativului prezent, iar forma negativă pleacă de la infinitiv.
Adică:

Citeşte! (de la el citeşte)
Nu citi! (de la a citi)

Mănâncă! (de la el mănâncă)
Nu mânca! (de la a mânca)

Spune! (de la el spune)
Nu spune! (de la a spune)

Aleargă! (de la el aleargă)
Nu alerga! (de la a alerga)

Dă! (de la el dă)
Nu da! (de la a da)

Câteva excepţii:

Fii! (de la conjunctivul tu să fii)
Nu fi! (de la infinitivul a fi)
Doar în acest caz, doar la imperativ, verbul a fi pierde un i la forma negativă, şi asta doar pentru că conjunctivul, care dă forma afirmativă, are doi i la persoana a II-a sg. (eu să fiu, tu să fii, el să fie cuminte), în timp ce infinitivul, care dă forma negativă, are un singur i (a fi).
În rest, forma negativă se deosebeşte de forma afirmativă numai prin faptul că are în plus un nu.

Apoi:

Du! (presupun că-i o prescurtare de la el duce)
Nu duce! (de la a duce)

Fă!
Nu face!

Zi! (cu un singur i)
Nu zice!)

În rest, pentru celelalte moduri/timpuri, cum ziceam la a fi, singura deosebire dintre forma afirmativă şi forma negativă e nu-ul de la forma negativă. Forma verbului nu se schimbă.
Şi o s-o iau tot cu a fi, că e problema majoră a românilor verzi foarte mândri de românitatea lor, da’ nu până-ntr-acolo de mândri încât să scrie corect româneşte – că asta miroase a naţionalism.

Indicativ prezent: tu eşti, tu nu eşti

Indicativ imperfect: tu erai, tu nu erai

Indicativ viitor: tu vei fi, tu nu vei fi (fi, cu un singur i, în ambele cazuri, că e forma de infinitiv – a fi)

Indicativ perfect compus: tu ai fost, tu nu ai fost

Condiţional prezent: tu ai fi, tu nu ai fi (fi, cu un singur i, ca şi la viitor)

Condiţional perfect: tu ai fi fost, tu nu ai fi fost (fi, cu un singur i, că vine de la infinitivul a fi)

Conjunctiv prezent: tu să fii (cuminte), tu să nu fii (cuminte); (fii, cu doi i: un i din radical (fi-), al doilea i din terminaţie; să fiu, fii, fie, fim, fiţi, fie)

Conjunctiv perfect: tu să fi fost (cuminte), tu să nu fi fost (cuminte); (fi, cu un singur i, ca la condiţional perfect, pentru că e forma de infinitiv: a fi)

Prezumitv: eu oi fi, tu oi fi, el o fi, noi om fi, voi oţi fi, ei or fi (fi, cu un singur i, peste tot, că tot de la infinitivul a fi vine).

Bon.
Cât despre a şti, are doi i numai la:
Indicativ prezent persoana a II-a sg.: tu ştii, tu nu ştii. Că avem un i din radicalul şti-, al doilea i fiind terminaţia.
ştiu, ştii, ştie, ştim, ştiţi, ştiu
Conjunctiv prezent: tu să ştii, tu să nu ştii. Din aceleaşi motive ca mai sus.

Mda.
Ştiu că picătura mea e prea mică pentru un ocean aşa de mare, da’ orişicât…

______________________________________________________________

Vezi şi:
Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!.
______________________________________________________________

Gâlceava lui “fi” cu “fii” sau de ce nu-i bine să chiuleşti de la ora de gramatică

22/08/2009

La câte vizite mi-a adus google în ultimele 3 zile ca urmare a gâlcevii ortografice de pe blogul lui Mircea Badea, nu pot decât să-mi doresc la cât mai multe gâlcevi de genul ăsta, pe toate blogurile din top 10. :D (Vedeţi c-ar mai fi de discutat în detaliu zi / zii, înşişi / însăşi, cărui/cărei, care / pe care, aceeaşi / aceiaşi. Măcar astea.)

M-am amuzat să selectez, dintre termenii de căutare din ultimele 3 zile, pe ăia cu referire la fi/fii. Bine, oricum e neliniştea ortografică dominantă, da’ zilele astea a atins apogeul.

Şi, evident, pe lângă astea mai erau cam tot pe-atâtea, cu referire la clasicele aceeaşi/aceiaşi, crează/creează, trmite-ţi/trimiteţi, plus: radu tudor loc de naştere, radu tudor locotenent, genul substantivului parfum, comentariu în limba română pentru 08, voi înşişi, volum la păr, despărţirea în silabe a cuvântului copil, cum se scrie şampon în limba engleză, bărbat fără spermă. Plus multe altele asemenea.

Articolul despre să nu fii /vs/ să nu fi, aici.
 

sa nu fii

5

sa nu fii conjunctiv negativ

1

sa fii se scrie cu doi i

1

fi/fii

1

cand se scrie fi si fii

1

nu fii cu doi i

1

a fi sau a nu fii

1

sa nu fi

1

sa nu fi conjunctiv

1

sa nu fii

4

sa nu fi

3

nu fii

3

nu fi nu fii conjunctivul

2

fi fii

2

cum se scrie sa fi

2

cum se scrie fi

2

nu fii sau nu fi

2

fi fii fii

1

cum se scrie fii

1

fii cu doi de i si cu un singur i

1

” nu fii”

1

nu fi sau nu fii

1

sa nu fi sau sa nu fii?

1

fii fi

1

nu fi sau nu fii

4

sa nu fi

4

fi fii

2

fii sau fi

2

fii nu fi

2

sa nu fii sa nu fi

1

cand se scrie sa fii

1

fi cu 2 i

1

cand se scrie fii cu doi ii

1

cum se scrie sa fii

1

*sa nu fi sa nu fii*

1

diacritica a fi

1

fi/fii

1

sa fii sa nu fii

1

sa nu fi conjunctiv

1

conjunctivul negativ doi i

1

sa nu fi forma negativa

1

conjunctivul negativ doi i

2

sa nu fii conjunctiv

1

fi fii

1

ar fii cu doi ii

1

nu fi conjunctiv

1

cand scri “fii” cu doi de i

1

ortografia verbului a fi la conjunctiv p

1

fi / fii

1

nu fi sau nu fii

1

nu fii vs nu fi

1

cand se scrie fi cu 2 i

1

formarea conjunctivului cu doi i

1

sa nu fii cu doi de i

1

sa fii se scrie cu 2 i pentru ca

1

“Să nu fii” sau “să nu fi”?

19/08/2009

Având în vedere nenumăratele căutări pe temă, generate, din câte înţeleg, de o dispută între Mircea Badea şi cititorii săi, m-am gândit să lămurim chestiunea. Care, pe scurt, sună aşa: “Mircea Badea are dreptate”. Adică e “să nu fii” – forma negativă a conjunctivului prezent.

Copii, să ne lămurim:

Doar la imperativ trecem de la Fii, cu doi i (forma afirmativă), la Nu fi, cu un singur i (forma negativă). Explicaţia, aici.

(Vezi şi Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!.)

În rest, indiferent că-i la afirmativ sau la negativ, forma verbului rămâne aceeaşi.

Adică:

Conjunctiv prezent:

eu să fiu – eu să nu fiu
tu să fii (deştept) – tu să nu fii (prost, pe cât posibil)
el să fie – el să nu fie
noi să fim – noi să nu fim
voi să fiţi – voi să nu fiţi
ei să fie – ei să nu fie

Conjunctiv perfect: e cu “fi” la toate persoanele, indiferent că-i afirmativ sau negativ.

Eu / tu / el / noi / voi / ei să fi învăţat la gramatică într-a cincea, acu’ n-ar mai fi fost atâtea discuţii
Eu / tu / el / noi / voi / ei să nu fi chiulit de la ora de gramatică într-a cincea, acu’ nu s-ar mai fi păruit lumea pe bloguri.

Şi nu, limba română NU are conjunctiv imperfect. Din fericire.

Vezi şi Forma negativă a verbelor.

Limba română: terms of use

10/08/2009

Ca vorbitor nativ de limba română, înţeleg şi mă angajez să respect următoarele principii atunci când folosesc limba română:

1. Voi scrie întotdeauna noştri şi voştri, cu un singur i. (Detalii.)

2. Voi scrie întotdeauna creează, agreează, cu doi e. (Detalii.)

3. Voi scrie întotdeauna Nu fi ! , cu un singur i. (Detalii.)

4. Voi scrie fii, cu doi i, doar la imperativ afirmativ (Fii !) şi la conjunctiv prezent (tu să fii, tu să nu fii). În rest, pe fi îl voi scrie cu un singur i: nu fi!, vei fi, poţi fi, ai fi, ai fi fost, să fi fost. (Detalii.)

5. Voi scrie întotdeauna o zi,  Zi ! şi Nu zice !. Voi folosi doi i doar în Zi-i (lui/ei)! şi doar cu cratimă. (Detalii.)

6. Pe -ţi îl voi separa de verb cu liniuţă doar dacă pot să-i adaug un tu … ţie / al tău: (Tu) trimite-ţi copiii (tăi) la şcoală!  (Tu) pune-ţi semnătura (ta)!. (Detalii.)

7. Verbele terminate la infinitiv în -i le voi scrie cu un singur -i şi la viitor şi la condiţional. Voi scrie întotdeauna voi fi, aş fi, pot fi; vei şti, ai şti, poţi şti; vei reuşi, ai reuşi, poţi reuşi. Sunt conştient de faptul că, în afară de verbele a pustii, a se sfii, a prii, a înmii, toate celelalte verbe terminate în -i se scriu cu un singur -i la infinitiv, viitor şi condiţional. (Detalii.)

8. Voi scrie miniştrii, cu doi i, numai dacă miniştrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu ministrele sau doamnele. Prin urmare, voi scrie  întotdeauna ambii miniştri, ceilalţi miniştri, cei 15 miniştri ai cabinetului. (Detalii.)

9. Voi scrie membrii, cu doi i, numai dacă membrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu membrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna ambii membri, ceilalţi membri, cei 15 membri. (Detalii.)

10. Voi scrie mândrii, cu doi i, numai dacă mândrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu mândrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna Fiţi mândri !, suntem mândri. (Detalii.)

11. Voi scrie întotdeauna îmi, îţi, îşi, într-un cuvânt.

12. Voi scrie întotdeauna înşală, aşază, cu -a-, şi greşeală, cu -ea-. (Detalii.)

13. Voi scrie întotdeauna vreun, vreo, într-un cuvânt. (Detalii).

De asemenea, înţeleg şi sunt de acord că în momentul în care încalc oricare dintre principiile de mai sus îmi pierd dreptul de a declara ca limbă maternă limba română. Sunt de acord ca, în caz contrar, să fiu urmărit pentru înşelăciune şi abuz de încredere, faptul de a fi ziarist constituind, în acest context, circumstanţă agravantă.

________________________

(Ultima actualizare: 21/05/2010.)

Aţi căutat, vă răspundem. 62.

13/07/2009

conjugare a face imperativ

Fă ! Nu face !
ca şi
Zi ! Nu zice !
Du ! Nu duce !
Fii ! Nu fi !

Forma de imperativ negativ pornind de la forma de infinitiv (face, zice, duce, fi – cu un singur i).

perfectul simplu ortografie cati i

Hm. Nu ştiu să existe vreo regulă. Dar dacă verbul e de conjugarea a 4-a (alea terminate în -i: a reuşi, a citi etc), atunci la persoana I sg. ar cam fi cu 2 i: unul din radical (reuşi), unul din terminaţie: eu reuşii, eu citii.

cum scri de sa fie prepozitie

De se scrie întotdeauna de, indiferent că-i conjuncţie, prepoziţie sau interjecţie. Vezi aici.
În orice caz, scri nu se scrie niciodată scri, căci scri nu există. Se spune şi se scrie scrii.

cum se zice fiţe pe engleza

Cum am mai zis, habar n-am. Cititorii mei mai anglofoni şi mai vigilenţi decât mine, ştiţi vreunul cum se zice?

va aparea va apare conjugare

Va apărea. Căci infinitivul este a apărea, în -ea, verb de conjugarea a II-a. Prin urmare, şi viitorul (voi apărea) şi condiţionalul prezent (aş apărea) se formează de la apărea. Cu -ea în coadă.
Ca şi a plăcea: mi-ar plăcea, va plăcea.

cacofonie academia romana

Nu ştiu ce zice Academia despre cacofonie, însă pe mine cacofoniile mă deranjează mult mai puţin decât greşelile de genul î-mi, noştrii sau crează.

decat doar gramatica

Decât apare pe lângă un verb la forma negativă (în structură de genul “nu + verb + decât”):
Nu vreau decât o sticlă de apă minerală.

Vezi şi Decât şi Decât, de cât.

Doar apare pe lângă un verb la forma afirmativă:
Vreau doar o sticlă de apă minerală.

Structurile de genul Vreau decât o sticlă… sunt greşite.

cunostiintele corect

Incorect. Se spune şi se scrie cunoştinţe, cu un singur i.

sa fii sa fi scrie i doi

Conjunctivul prezent al lui a fi se scrie, la persoana a II-a sg., cu doi i: Să fii acasă la ora zece! Vreau să fii frumos, deştept şi cu bani.

Conjunctivul perfect al oricărui verb se scrie cu fi, un singur i, la toate persoanele:
eu, tu, el, noi, voi, ei să fi fost / citit / spus.

divizionul 46

Să mor dacă-nţeleg cum aţi ajuns la mine căutând divizionul!

doom cum e corect? sa aibe ?

Alo, aici diacritica, nu doom. Da’ v-a lăsat doom vorbă că se spune şi se scrie să aibă, cu -ă în coadă.

cum,sescrie corect a-si sau asi

Se scrie corect “se scrie”, în două cuvinte.
Apoi, despre a-şi vs aşi, aici.

e bine sa fii traducator

E, pe naiba! Vă zic eu, că ştiu: e naşpa.

cand scriem verbul cu un i scrii

Niciodată. Tu scrii, tu să scrii. Cu doi i. Mereu.

a duce, a face, a fi-imperativ forma neg

Cum ziceam mai sus: nu duce!, nu face!, nu fi!. Căci imperativul negativ se formează de la infinitiv.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 5,286 other followers