Posts Tagged ‘“ţi” sau “ţii”?’

Moduri şi timpuri: prezentul verbelor în -e

27/06/2010

Indicativul prezent al verbelor în -a (conjugarea I) l-am discutat pe scurt aici. Cu completările Întârzii, înfurii, sperii, continui. Plus perii şi zgârii. şi Despre i-urile verbelor în a.
Indicativul prezent al verbelor în -i (conjugarea a IV-a) l-am discutat aici.

Acu’ e rândul prezentului verbelor în -e, adică conjugarea a III-a. Din seria “româna explicată românilor străini de limba lor”, desigur.

Terminaţiile:
eu: -Ø, -u // noi: -em
tu: -i // voi: -eţi
el: -e // ei: -Ø, -u
(Unde va să zică terminaţie zero, adică fără, adică numai radical.)

1. Radical terminat în consoană, alta decât -n:

aduc // aducem
aduci // aduceţi
aduce // aduc

La fel: a duce, a cere, a produce, a face, a crede, a deschide etc. Evident, au loc mutaţii fonetice (cred-crezi), că doar de-aia-i româna română.

2. Radical terminat în -n
La persoana a II-a sg. n din finalul radicalului dispare.

eu pun // noi punem
tu pui // voi puneţi
el pune // ei pun

eu pun > tu pu(n)i > tu pui

La fel:
a veni: eu vin > tu vi(n)i > tu vii
a deveni: eu devin > tu devi(n)i > tu devii
a reveni: eu revin > tu revi(n)i > tu revii
a ţine: eu ţin > tu ţi(n)i > tu ţii
a deţine: eu deţin > tu deţi(n)i > tu deţii
a obţine: eu obţin > tu obţi(n)i > tu obţii
a reţine: eu reţin > tu reţi(n)i > tu reţii
a menţine: eu menţin > tu menţi(n)i > tu menţii
Plus: a expune, a presupune, a conţine, a rămâne etc.

3. Radical terminat în consoană + r/l
La persoana I sg şi a III-a pl terminaţia e -u:

eu umplu // noi umplem
tu umpli // voi umpleţi
el umple // ei umplu

4. Radical terminat în vocală
La persoana I sg. şi a III-a pl. terminaţia e -u:

eu scriu // noi scriem
tu scrii // voi scrieţi
el scrie // ei scriu

La fel: a descrie, a înscrie, a transcrie. Cu câte doi i la forma de persoana a II-a sg (un i din radical, scri-, un i din terminaţie): tu scrii, descrii, înscrii, transcrii etc.

(După Dana Cojocaru, Romanian Grammar, SEELRC 2003.)

___________________________________________

Ţi, ţii, ţi-i

03/10/2009

N-a căutat nimeni, da’ uitându-mă la căutările despre vii şi vi-i, am avut revelaţia că există şi cestiunea ţi, ţii, ţi-i.

Car’ va să zică:

Scriem ţi (ţi-) când putem adăuga ţie:
Ţi l-am dat (ţie). Ţi-am dat (ţie). Ţi-aş da (ţie).

Scriem ţii când vine de la a ţine:
Tu ţii cu FC Cucuieţii din Deal.

Scriem ţi-i când putem completa cu ţie … pe ei:
Mi-ai trimis banii? – Ţi-i trimit mâine (ţie pe ei, banii).

Scriem ţi-i când înseamnă ţi-e, îţi este.
Ţi-i greu? – Mi-i greu.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 5,484 other followers