Nu vi se pare că trebe nişte virgule p-acolo?
„Emil Boc e probabil”?!
Domnu’ Pătrăşconiu, puneţi doo virgule, vă rog io. Uite-aşa:
Emil Boc e, probabil, politicianul care…
Că altfel chiar că faceţi mişto de el. De Boc.
Emil Boc e probabil
7 gânduri despre „Emil Boc e probabil”
Comentariile nu închise.
diacritica 
Văleu ! Uraaa ! Acu am dat de matale ! Până îmi revin io, fă-i praf ! Uite-te oleacă pe comentariile la „Huntington” de pe blogul lui Traian Ungureanu. Şi zii ca mine : Evrika ! Sau ca tine : Diacritica ! Ura-ura-uraaa !
Până una-alta, pot să-ţi zic lu’ matale că imperativul lu’ „a zice” e „zi”, cu un singur i ? 🙂
Zi ! – imperativ afirmativ
Nu zice! – imperativ negativ
dar: Zi-i lui! / Zi-i ei!.
Cât despre comentariile de pe forumuri, n-aş prididi să corectez…
Mă enervează româna scrisă şi vorbită prost de oamenii publici. Pe asta aş vrea s-o corectez (sau măcar să fac mişto de ea), deşi nu-s profă de română şi nici vreo instanţă lingvistică nu-s.
ma bag si eu putintel in seama (ca-mi lipseste) si intreb: care-i faza cu spatiile sau lipsa lor inaintea semnelor de punctuatie?
ca vad ca domnita corectura da (si in alte comentarii) generos cu dejtu-n spatiu (in tasta, zic), mai putin cind foloseste „.” (vezi primul comentariu la acest articol).
Iar domnita diacritica:P, iaca si ea are doua spatii (macar):
1) inainte de semnul intrebarii si emoticon 🙂
2) imediat dupa 😀
nu fac pe desteapta, ma preocupa si pe mine, mai ales chestiuni de genul trei puncte si fraza noua, se marcheaza asa: „… „? si cum se pupa (!!) mai multe semne de punctuatie unele dupa altele? 😀
multumesc, diacritico 🙂
si noapte buna.
Spaţii am mai multe, şi de mai multe feluri. 😀
După ştiinţa mea, nu se lasă spaţiu înainte de semnul de punctuaţie, dar se lasă după. Se poa’ să mă înşel, că nu-s tehnoredactor. De fapt, acu’ că mă gândesc, cred că cel mai bine chestiile astea se văd într-o carte scoasă de o editură bună.
Cât despre emoticoane, nu’ş’ ce zice regula, da’ eu m-am învăţat să las spaţii înainte şi după, pentru că altfel fie nu iese emoticonu’, fie iese ce nu te aştepţi. De exemplu, scrii o propoziţie între paranteze – pui punct, închizi paranteza imediat după şi hop, te pomeneşti că-ţi iese un 😉 , deşi nu era cazu’ acolo.
o, mersi de raspuns, diacritica nu doarme! 🙂
mai mult ma interesau semnele de punctuatie decit emoticoanele, am remarcat si eu ca astea din urma uneori se prezinta cum vor ele si tre sa fii atent/a, mie de ex. mi-e cam lene sa las spatiu cind am de gind sa scot limba, ca am impresia ca toata lumea stie ce inseamna doopunctep 🙂
ia sa vedem ce mi s-a mai raspuns :>
foarte bine ca le taie pensiile eu nu tin cu boc dar de aceasta data sunt deacord cu el eu ma duc la munca 8ore si iau 800lei
E „de acord”.