Dacă voi nu ştiţi,

 …vă zic eu: se spune şi se scrie tu ştii. cu doi i.

ştiu
ştii
ştie
ştim
ştiţi
ştiu

Image Hosted by ImageShack.us

10 gânduri despre „Dacă voi nu ştiţi,

  1. Câţi „i” punem la sfârşitul verbelor?

    a fi – forma de infinitiv (de dicţionar); cele mai multe verbe au doar un „i” final la infinitiv; cu aceasta formă verbală se realizează alte timpuri, precum conjunctivul perfect, condiţionalul perfect…

    ex: Poţi fi un bun învăţător. (aici „fi”- verb la modul infinitiv)
    Dacă ar studia, ar fi un bun profesor. (aici „ar fi” – la modul condiţional-opt.)
    Să fi devenit profesor… („fi” ajuta la form. conjunctivului perfect)
    Aş fi devenit profesor … („fi” ajuta la form. condiţionalului perfect)

    Avem doi „i” când:

    !!! 1. formăm imperativul afirmativ al vb. „a fi”: Fii independent!
    Nu scriem cu doi „i” dacă imperativul este la forma negativă, pentru că acum se pune forma de infinitiv precedată de „nu”: Nu fi dependent! !!!

    Alt vb.:
    Fă tema!
    Nu face mizerie!

    2. formăm conjunctivul prezent al aceluiaşi vb., atât la neg., cât şi la forma afirm.: Să fii corect este un principiu. Să nu fii corect este condamnabil.

    3. la gerunziu, se adaugă sufixul „-ind”: fiind (unde primul „i” este de la infinitv, al doilea de la sufixul verbal pomenit). A se vedea şi derivatul subst. „fiinţă” – „(a) fi” + sufix „-inţă”

    sursa: forum educational SEI
    http://forum.portal.edu.ro/index.php?showtopic=23105&st=50

  2. dorucostică, problema lui fi/fii am tratat-o deja, umpik, aici:
    https://diacritica.wordpress.com/2009/01/02/fi-fii-cand-se-scrie-fi-cu-2-i/ . includea şi discuţia Fii! / Nu fi!, şi pe Fă! / Nu face! . presupun că ai citit postarea cu pricina, nu doar titlul ei („Fi? Fii? Când se scrie fi cu 2 i”), care te va fi impulsionat să îmi răspunzi.

    explicaţiile tale îs ok, da’ mă-ntreb câţi dintre cei care nu ştiu câţi i se pun la sfârşitul verbelor înţeleg tot metalimbajul ăla de mai sus. că dacă l-ar înţelege n-ar mai avea problema cu i-urile. garantat.

    cât despre surse şi alte alea, pe mine, aici, nu mă interesează să dau explicaţii academice, luate din gramatici şi grămătici de seamă. mă interesează doar să semnalez greşelile de română din spaţiul public (în special cele ale ziariştilor şi ale „analiştilor”), să fac mişto de ele, să le corectez şi să explic varianta corectă, într-un limbaj cât mai simplu, ca să priceapă şi acel om care a ajuns aici căutând „când se scrie fi cu doi i”. (vei fi de acord cu mine că dacă simţi nevoia să cauţi aşa ceva cu google şansele să pricepi termenii folosiţi de gramatica de-a opta sunt destul de mici. dar e lăudabil faptul că acel om ştie că nu ştie şi-şi caută răspunsuri. eu, aici, pentru acel om scriu. fără pretenţia că aş deţine adevărul absolut în privinţa ortografiei limbii române. )

  3. mie Thesaurus îmi spune că Fagot se scrie Fagot, nu Faget. şi NU mă întreb ce caută diacritica pe Fagot News 😀

  4. pt imperativul afirmativ si pt conjunctiv se scrie cu 2 i,de ex fii cuminte! sau sa fii punctual! ,iar imperativul negativ se form intotdeauna cu nu+infinitivul verbului.de ex nu fi fraier!asta e toata chestia

  5. apăi io sper ca ştiu a scrie „ştii” şi ştiţi că nu’s convinsă, voiesc o întrevedere, ştiţi, doar asta, intraţi al meu sărac blog, doar pentru a şti…
    La dracu’, am nevoie de ajutor si nu stiu cum sa iau legatura cu tine 🙂
    merci,
    mirella

  6. ok, cre’ că tre’ să fac o pagină de contact. 😀
    adresa de mail e în pagina „diacritica”, da’ n-o vede nimeni. 😀

  7. Caut de ceva vreme „ştia-i?”… îmi poţi spune te rog, dacă se scrie aşa şi când… mulţumesc….

Comentariile nu închise.