Ce creiere strălucite conţine acest EVZ pentru a sta liniştiţi?

Vă sună prost?
Dar „Ce logici discursive strălucite conţine acest Bichir pentru a sta liniştiţi deoparte?” cum vă sună? Tot prost?
Să-ncercăm şi cu fraza originală, produsă de Florian Bichir:
Ce oameni nemaipomeniţi, ce creiere strălucite conţine acest guvern pentru a sta liniştiţi, contemplativi, deoparte?
Ei, cum e? Cine trebuie să stea liniştiţi deoparte? Oamenii nemaipomeniţi? (Dar dacă stau liniştiţi deoparte, de ce mai fac parte din guvernul care-i conţine?) Sau, poate, guvernul să stea liniştiţi? Sau creierele strălucite trebuie să stea liniştiţi?
Nu, nici pomeneală. De „oamenii ăştia calmi”, de la începutul articolului, e vorba. Nu rezultă din enunţ? Normal că nu rezultă, că enunţul e greşit. Ceva mai corect ar fi fost: Ce oameni nemaipomeniţi, ce creiere strălucite conţine acest guvern, ca / pentru ca / astfel încât [ei, oamenii calmi,] să stea liniştiţi, contemplativi, deoparte? Altfel zis: ce anume, la guvernul ăsta, vă face să staţi liniştiţi deoparte?

Domnu’ Bichir, domnu’ corector de la EVZ, dacă predicatul cu pricina şi infinitivul pe care-l determină n-au acelaşi subiect logic, atunci infinitivul devine propoziţie subordonată, cu verb la mod&timp personal, introdusă prin conjuncţie, nu prin prepoziţie. În caz că nu mai ştiţi care-i prepoziţia şi care-i conjuncţia, sunaţi-mă, vă stau la dispoziţie.

scriţi bine!

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/835177/EDITORIALUL-EVZ-Sa-bocaniti-bine/

Etichete: , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: