Blogu’ ăsta l-am început în vacanţă, acu’ vreo 3 săptămâni, sastisită de româna stâlcită pe care mi-o bagă pe gât lucrătorii cu vorba, plătiţi, cu toţii, la numărul de vorbe, nu la numărul de vorbe corecte.
După nici 3 săptămâni au şi apărut presupunerile (ba chiar certitudinile) despre, cum ziceam acum vreo câteva zile, „la ce ziar lucrează diacritica?”. (Premisa de bază fiind că, dacă mă iau şi de ziarişti, nu pot fi decât tot ziarist/ă sau, în cel mai rău caz, vreun PR-ist pus să facă campanie negativă concurenţei, pe principiul patentat de Tnuva.)
Aşadar, prima strigare o face Victor, care trage aici concluzia că lucrez la „Cotidianul” şi dincoace, în primul comentariu, se bucură că un lucrător de la Vântu SRL (în speţă, io) îi dă la gioale lu’ colegu’ de trust, şi anume Realitatea TV.
Aştept alte opinii avizate. Nu uitaţi, aveţi inclusiv opţiunile „România Mare”, „Dilema” (wishful thinking, ok), „de fapt, e Monica Columbeanu cea adevărată”, „ba nu, e Elodia”, ba chiar şi „nu lucrează la gazetă/tv/radio”. Plus „e şefa masoneriei feminine din România”.
diacritica 
Mai, la „Romania Mare” nu cred ca scrii (n-ai vocabular „adecvat”), „Monica Columbeanu” nu cred ca esti, (ai fi fost de muuuuult pe sticla), „Elodia” – mmm, nu!
Ramane, prin exlcudere, consipirationista sau dilematica. Nu stiu care este varianta reala, dar de combatut, combati bine!
Celebritate locala 😀 esti un geniu
deocamdată, locu-ntâi intermediar merge la alx, care se apropie cel mai tare de adevăr, şi anume în partea cu geniul. 😀
concursul continuă. câştigătorul primeşte o bere.
(colette, locu’ doi e o cafea 😀 )
Primesc si eu o bere daca sunt de acord cu alx?
Hm. Prevăzusem în buget o singură bere pentru locul 1. Nu m-am gândit c-ar putea fi egalitate, da’ bine că mi-am lăsat o marjă cu care să jonglez.
Deci da, două beri.
alx are dreptate!
da’ sa fie belgiana!
berea, nu alx. 🙂
Hehe, v-a mirosit a bere, îmi pare! 😀
De obicei comentez pe bloguri doar dacă am ceva de criticat. În cazul tău sunt nevoit (cu mari regrete!) să renunţ la (bunul?) obicei şi să te felicit pentru blog.
După cum vezi, eu nu particip la concurs. În primul rând nu-mi place berea; prefer un Merlot (de Pietroasele!). În al doilea rând, eşti mai interesantă aşa, misterioasă. Stil Zorro.
Uite, vezi, la opţiunea „Zorro” nu mă gândisem 😀 .
Mă bucur că te-am făcut să-ţi schimbi un obicei 🙂 .
(Mulţumesc pentru felicitări. )
Nici eu nu vreau sa stiu cine esti, vreau sa-mi placa in continuare sa te citesc!
Nu ca un alt concurs de genul asta, la care am luat parte doar de pe margine, de la „cei care chibitzeaza”, dar oricum, am vazut rezultatele si am fost dezamagita, si nu mi-a mai placut sa citesc, pentru ca o cunosteam pe tipa, iar inainte de blog, nu-mi placea ce citeam de ea. Ce ti-e si cu natura asta umana! 😀
😀
Anca, puţin probabil să mă fi citit până acum.
Cred că eu te-am citit. N-ai scris tu „Diacritica raţiunii impure”?
M-ai citit? Şi cum ţi s-a părut cartea? 😀 (Acu’ am în lucru „Diacritica raţiunii sacralităţii primenirii feministe a maschilismului simţirii româneşti”.)
Eu am citit, cam demultişor, o carte ceva mai tehnică, parcă-i zicea „Materiale feromagnetice, diamagnetice, ferocritice si diacritice”, dacă nu m-a lăsat menoria… Tot opera ta e?
Nu. Da’ manualu’ de rezistenţa materialelor (plus ăla de MATC) dupe care ai învăţat într-a noua, da, alea-s parţial opera mea. Că era un colectiv de autori.
Felicitări pentru multiplele preocupări!
Da’ mai am o nelămurire: ce-i aia MATC, şi ce-am învăţat dupe ea într-a noua? Că mi-a cam ruginit memoria…
Cum, n-ai făcut meatece?! Matematica aplicată în tehnica de calcul, adică! Io am făcut, într-a noua, aveam şi fo câteva calculatoare la şcoală, ştiu că ne zicea de algoritmi şi n-aveam internet, că nu se inventase, şi nici jocuri pe calculator nici nika. Şi nu pricepeam nimica. Ştiu doar că profu’ de mate, care ne preda şi me-a-te-ce, era foarte mişto şi ne uitam în ochii lui cei albaştri. Cin’ să mai înveţe algoritmi şi 001001, în cazu’ ăsta?… 😀
Aha, pricepui acu. Va’zică meateceu e o cheste cu ochi albaştri. Io n-am văzut aşa ceva într-a noua.
În schimb, într-a douăşpea, la „practică”, am umplut un caiet cu comenzile lu’ ALGOL 60 şi ne-a dus profu’ (nu ştiu dacă avea ochi albaştri, că nu mă interesa amănuntul) o dată la Centrul de Calcul unde ne-a arătat o uşă dincolo de care cică era FELIX C256 în persoană spetindu-se cu 0111001 în atmosferă controlată. Nu putea fi inoportunat că-l apuca strănutul.
Mă, Pruteanu chiar a murit?! 😀 Dacă da, odihnească-se în pace, are un urmaş pe cinste! 😀
(Acu m-am ruşinat. )