Dero cu limoncello

~ diacritica

Gospodina românească e snoabă. Marketerul românesc ştie că gospodina românească e snoabă şi se-mpresionează la ce sună străineşte. Sau poate că marketerul românesc e snob şi el (şi incult, pe deasupra – ceea în cazul gospodinei poate fi scuzabil, pân’la urmă).

Dero cu limoncello di Sicilia.
Ca şi cum ai zice Dero cu vişinată de la tanti Miţa.

Ar cumpăra cineva dero cu vişinată? Nu.
Cumpără cineva dero cu limoncello? Se pare că da.
Deşi limoncello e un fel de vişinată, numa’ că din lămâi.

Limoncello, să ne-nţelegem, e un lichior. Lichior de lămâie. E singurul sens al cuvântului, în limba lui, şi anume italiana:
Lemma: limoncello
Sillabazione/Fonetica: [li-mon-cèl-lo]
Definizione: s. m. liquore ottenuto dalla macerazione della scorza di limone in alcol.
www.garzantinlinguistica.it

Deci da, ultima tendinţă pe piaţa detergenţilor: dero cu lichior de lămâie. Unilever, aferim!

Şi mă-ntreb: care dintre ingredientele de aici reprezintă lichiorul?…
Şi dacă dizolvăm detergentul ăla în apă şi-l ţinem la rece, dup-aia putem să-l bem pe post de limoncello?

Publicat de diacritica

14 gânduri despre „Dero cu limoncello”

  2. Ok, car’ va să zică face parte din categoria „marketeri perfizi”, mai naşpa decât marketerii inculţi. 😀

  5. Vorbesti de snobism dar te referi la femeile din Romania folosind termenul „gospodina romaneasca”. Cine e snob?
    Esti proasta rau si pe deasupra si fudula!

  6. Esti proasta rau !

    Aşa-i.
    Ce să fac, mie Ăl de Sus mi-a dat frumuseţea şi fudulia. Deşteptăciunea a dat-o altora. Probabil, cititorilor diacriticii – care, unii dintre ei, sunt mai deştepţi chiar decât ei înşişi.
    Aferim!

  7. Nu stiu cum e la Romani,iar din spusele unora par a fi ca la noi.
    Adica tot ceea ce suna mai „exotic” o sa aiba mai multe sanse de a se vina să intre pe piata. In ceea ce priveste argumentul subiectul de fata,domnii de la reclama sau,ma rog,de la firma au gresit printr-o greseala destul de insemnata,din punctul meu de vedere: anume,limoncello este produsul specific italienesc,ce-i drept,iar in nici un caz sicilian.
    Limoncello cel adevarat,ori este facut la Salerno,ori la Amalfi.

    Data viitoare,daca apucati sa cititi comentariul meu,domnilor de la firma „Dero cu limoncello”,va indemn sa va aportati aduceţi modificarile de rigoare!
    🙂

  9. Ăl de Sus mi-a dat frumuseţea şi fudulia.

    ai avut baftă; altora nu le-a dat frumuseţe, da’ le-a dat două fudulii 😀

  12. Oooo, da. Deschizător de drumuri în sensul ăsta a fost un şampon de prin anii ’93-’94, nu mai ştiu care era. ‘N-or’ce caz, era un şampon magic care conţinea nu ştiu ce substanţă fermecată. Aveam o colegă foarte încântată – îşi luase şamponul cu pricina pentru că era foarte bun, şi era foarte bun pentru că conţinea substanţa aia. Când am întrebat-o ce e substanţa şi la ce foloseşte, nu ştia. 😀 Problema e că la vremea aia nu ştiam nici eu să verbalizez răspunsul corect, deşi îl intuiam. Aşa că, Nadina, dacă citeşti blogul ăsta, află că substanţa e, într-adevăr, foarte bună, numa’ că nu foloseşte la păr. Foloseşte la marketing.

  13. M-am trezit şi eu după… ceva vreme, numa’ ce-am intrat pe aici, dar de atunci, tot cu gura pînă la urechi 🙂 A propos de comment-ul din 25 martie…, ba io cred ca ţi-a dat, altfel nu ai scrie aşa cum o faci!:) Mă-nclin (că pălărie n-am…;))

Comentariile nu închise.