Cimitirul limbei române

Tulcea, 04/04/2009.
Trei poze la repezeală, să nu mă prindă neamur’li răposaţilor.

Un nostru, doi noştri. Articulat, noştrii – evident.
(PeSe: Copii, să nu scrieţi niciodată aşa. Nici în teza la română, nici pe crucea părinţilor. Noştri se scrie întotdeauna cu un singur i: noştri.)

 

Că-ci m-ie, că-ci ţ-ie, că-ci l-or. Normal. Că-ci no-uă ni se pare că orice cuvânt care are 4 litere sau mai puţin tre’ să conţină şi o cratimă pe undeva. Nu de alta, da’ cioplitorii în piatră sunt plătiţi, ca şi ziariştii, la numărul de semne.

 

Şi bomboana de pe colivă, în toată splendoarea ei:

Publicitate