Aţi căutat, vă răspundem. 29.

Image Hosted by ImageShack.us

Ce-i ăsta vine de la pronumele relativ (sau interogativ, după caz) ce urmat fie de verbul a fi (forma îi, de la e, de la este), fie de pronumele personal în dativ îi (ce-i dai? / ce îi dai lui/ei?), fie, cum zicea aciddu aici, un pronume într-un soi de dativ posesiv (hm, nu mai ştiu, parcă dativ posesiv e…): ce-i face soacra?

Image Hosted by ImageShack.us

Se scrie zi-i-o lui/ei. De la zi (imperativul lui a zice), -i- (de la îi, pronume personal în dativ, complement indirect), -o (pronume personal în acuzativ, complement direct).
Despre a zice / zi / zi-i, aici.

Image Hosted by ImageShack.us

Fi:
Apare la infinitiv, ofcors: a fi.
Apoi, pe lângă verbele astea modale care-s urmate de infinitiv: pot/poţi fi – indiferent de persoana verbului.
Mai apare la diateza activă a verbelor, la timpurile alea cu „perfect” în coadă (timpuri compuse, trecute): eu/tu să fi fost (conjunctiv perfect), eu aş fi fost, tu ai fi fost (condiţional perfect).
Când e vorba de conjugarea lui a fi, şi viitorul şi condiţionalul se scriu cu un singur i: voi/vei fi, aş/ai/ar fi. Imperativul de persoana a 2-a sg se scrie cu 2 i (Fii !), în timp ce imperativul negativ se scrie cu un singur i (Nu fi !).
Apoi, la diateza pasivă fi apare exact acolo unde apare în conjugarea lui a fi la diateza activă. 🙂 (Mda, cam complicat, da’ mi-i lene să explic mai pe-ndelete.)

Fii:
În conjugarea lui a fi apare numa’ la conjunctiv prezent persoana a 2-a (tu să fii) şi la imperativ persoana a 2-a sg (Fii !).
Fii poa’ să fie şi pluralul nearticulat de la fiu: un fiu – doi fii. Câţi fii ai?

Fiii:
Cu trei i, numa’ ca plural articulat de la fiu: X are un fiu. Y are doi fii. Fiii lui Z.

Despre fi vs fii, aici.

Image Hosted by ImageShack.us

Înainte, numa’ dacă şi are valoare adversativă (adică un soi de iar). După, dacă se intercalează o propoziţie. Vezi aici.

Anunțuri

Etichete: , , , , , , , , ,

2 Răspunsuri to “Aţi căutat, vă răspundem. 29.”

  1. Alexandru Says:

    Asta cu virgula după şi mă frămîntă şi pe mine. Dacă un scriitor vrea să impună o anume cadenţă a frazei, poate să scrie, de pildă, aşa?

    ”Şi Marin, şi Vasile, şi Pafnutie, şi Huseyin – adică toţi bărbaţii pe care îi cunoscuse – constatau cu dezamăgire abdicarea femeii de la rangul înalt al propriei feminităţi.”

  2. diacritica Says:

    Îmi pare că da. Nu mai ştiu, parcă mă uitasem cândva în îndreptarul ortografic şi parcă zicea că-i în regulă. După mine, e ok, da’ na, io nu-s instanţă ortografică, io p-aci mă ocup doar de chestii d’astea bănăluţe de ortografie de gimnaziu. (Bine, când nu nimeresc peste vreo scriere degeaba.)

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: