Hehe, încă şi mai tricky îs substantivele care se scriu cu iii: geamgiii. 😀 (geamgiu-geamgii-geamgiii)
Primul i: vine din radicalul substantivului – geamgi-u. Din aceeaşi categorie: cazangi-u, iaurgi-u, bragagi-u, propri-u, fi-u, copi-l.
Al doilea i: este desinenţa de plural, la masculin: geamgiu-geamgii; bragagiu-bragagii, propriu-proprii, fiu-fii, copil-copii. Dacă radicalul nu se termină în -i-, atunci avem un singur i, ăla al desinenţei de plural: băiat-băieţi; om-oameni; tată-taţi.
Al treilea i: este articolul hotărât, masculin, plural – geamgiu-geamgii-geamgiii, propriu-proprii-propriii, fiu-fii-fiii, copil-copii-copiii. (Am cunoscut doi geamgii. Geamgiii ăştia ştiu să pună geamuri. Geamgiii au doi copii / fii. Copiii / fiii geamgiilor nu vor să devină geamgii. 😀 )
La fel, iaurgiu-iaurgii-iaurgiii; bragagiu-bragagii-bragagiii, camionagiu-camionagii-camionagiii, macaragiu-macaragii-macaragiii, cafegiu-cafegii-cafegiii.
(De fapt, pe acelaşi principiu funcţionează şi adjectivele care se termină uneori în 3 i: propriu-proprii-propriii, cum ziceam mai sus. Doi copii proprii. Propriii săi copii. Copiii săi proprii.)
Vezi şi Propriii şi propriii-i. Plus copiii-i, Roşu – roşii – roşiii.
Dacă radicalul substantivului nu se termină în -i-, atunci avem numai 2 i (un i din desinenţa de plural, celălalt – articol hotărât): băiat-băieţi-băieţii; tată-taţi-taţii; ziarist-ziarişti-ziariştii.
PeSe:
Domnu’ Mircea Marian (EVZ), explicaţie special pentru Dvs.:
un ministru – doi miniştri – miniştrii guvernului Boc.
Guvernul are ţî miniştri. Miniştrii guvernului / miniştrii din guvern.
Ne-am înţeles, domnu’ Marian?
diacritica 
Nu inteleg de ce daca la albastru, negru, pluralul este cu un singur”i”, de ce la rosu pluraul este cu doi „i”, si de aici, implicit, articulat cu trei”i”. Nu m-ai lamurit de se scrie cu trei”i”, desi te cred. Imi mai faci o demostratie sau e axioma?…astept…merci beaucoup!
Greşit.
Nu te-ai lămurit tu.
Că nu-i de datoria mea să lămuresc pe nimeni.
Nu.
Nu mi-a dat statul grant ca să şed să lămuresc la cerere pe fiece nelămurit care nu s-a lămurit singur din lămuririle mele anterioare.
OK, inseamna ca nu stii…eu am cerut o parere avizata, era o rugaminte, daca nu se poate, asta e….sa fii sanatoasa!!!
Hai, chiar că mă interesează! Vorbesc românește (după părerea mea destul de corect) dar mediul în care trăiesc mă constrânge la mediocritate. Pe-aici se vorbește românește destul de rar. Și atunci prost. Ceva de genul: „vați cumparat mașină nouă? V-ouă va dato dileru mai eftină, s-au tot la prețu pieți?” Așa că nu pricep cum e cu chestiile astea: roși-roșii (pantofi zdrențuiți, roși de șobolani sau roșu-roșii de-aia, că nu-s nici verzi, nici galbeni)
Cum e? roșu-roșii îmi sună mie bine, dar roșiii? Nu știu ce să zic. Și de-aia, dragă mamă diacritică, fie-ți milă de un învățăcel umil! Nu mai fi sarcastică, ironică și arogantă, că-ți srică fasonu`.
Și nu-i stă bine învățatului să fie fudul. Fudulia-i a altora. Vorba neamțului: „Prost” (așa că vezi cum zici)
Osteneşte-te să urmezi linku’ şi poate-ai să pricepi.
Fix ăsta-i fasonu’. De nu-ţ’ place, la revedere ş-un praz verde. Internetu-i mare şi plin de milioane de bloguri nesarcastice, neironice şi nearogante.
:)) Ești incredibilă! Îmi placi la nebunie!
Băi, voi vreți mură-n gură. Ce vrea diacritica, e să prindeți voi logica, c-așa vă rămâne-n căpățână. Plus ca explică mai mult decât ar trebui când chiar e nevoie.
:p
Foarte tari explicatiile. Felicitari.
@gramaticu „Nu inteleg de ce daca la albastru, negru, pluralul este cu un singur”i”, de ce la rosu pluraul este cu doi “i”, si de aici, implicit, articulat cu trei”i”. Nu m-ai lamurit de se scrie cu trei”i”, desi te cred. Imi mai faci o demostratie sau e axioma?…astept…merci beaucoup!” Pentru ca in radicalul cuvantului (de data aceasta la forma de feminin – rosie) ai deja un „i”, deci se pastreaza regula: un „i” din radical, al doilea se adauga la plural si al treilea la articolul hotarat plural.
Dăcât că „roşiii” e plural articulat de la „roşu”, masculin. Dăcât.
Ce rapid aţi reacţionat… Nu despre masculin vorbeam? Am zis eu că nu ar fi? Nu am acum timp (sau răbdare) sa reiau explicaţia regulii pe care aţi expus-o chiar dumeavoastră, o puteţi citi mai sus – a trecut ceva timp, voi inţelege dacă aţi uitat-o – şi pe care aţi numit-o: „explicarea ortografiei cu doi ii a subst”; rezumând, regula dumeavoastră face referire la masculin şi la substantiv, urmând-o am explicat şi ce e cu „roşu” (la masculin, deci), mai exact de ce primeşte doi „ii” la plural masculin şi trei la plural masculin articulat, răspunzând întrebării (omiţând, pentru simplificare, să mai menţionez când e adjectiv şi când e substantiv, cei interesaţi pot oricând consulta un DOOM). Mesajul trebuie citit în context şi în totalitate. Astfel, ce e scris în paranteză explică primul „i”, din radical, adică arătam ca şi în acest caz (ca şi în exemplele date de dumneavoastră mai sus) există un „i” în radical, doar că, de data asta, nu se manifestă la masculin, ci doar la feminin. Cam prea rapid aţi reacţionat, poate că ar fi fost mai înţelept să acordaţi mai mult răgaz citirii şi înţelegerii…(eu pot aştepta, nu mă grăbesc). Sau poate că v-aţi supărat că i-a răspuns altcineva (apropo, întrebarea era justificată) şi nu aţi lăsat-o la nivel de „axiomă”?!. O săptămână luminată!
Foarte isteaţă eşti, da’ tot n-ai explicat ce-ţi sugerasem să explici, şi anume de ce pluralul masculinului se formează de la radicalul de feminin (Pentru ca in radicalul cuvantului (de data aceasta la forma de feminin – rosie) ai deja un “i”). Sau tre’ s-o lăsăm la nivel de axiomă, ştiut fiind că axiomele noastre îs mai inteligente decât ale lor?
Altminteri, uşurel cu opăreala luminată pe scări.
„minge” s-a transformat in „mingie” !!!!
„mingile” a luat calea lui „mingiile” !!!!!
CA SA NU MAI POMENESC DE MODUL ACUZATIV, LA CONJUGAREA VERBELOR, DE CARE SE UITA DIN CE IN CE MAI MULT !!!!!!
Este foarte bine dacă la conjugarea verbelor se uită de modul acuzativ. Bine ar fi să se uite şi de toate celelalte moduri.
Despre mingi, aici.
„Radicalul de feminin…”?!!!!!!! Din moment ce am explicat / demonstrat se cheama ca nu este axioma. Nu sunt eu cea care emite axiome aici, nu imi permit; repet, incercam doar sa raspund la o intrebare adresata aici, insa, nu mi-am dat seama ca trebuie sa explic fiecare concept folosit, sau, mai degraba, prefer sa cred ca v-ati grabit si nu ati fost atenti la cuvintele/conceptele folosite initial – si ulterior – chiar de dumeavoastra (eu doar le-am preluat / acceptat), ma refer in special la conceptul de „radical”; mai exact ce intelegeti prin „radicalul de feminin”, nu exista asa ceva. Radicalul, prin excelenta, este „de baza, fundamenal, esential”, sau „radacina” cum se mai numeste (vezi dex), ceea ce inseamna ca de la el se formeaza toate formele cuvantului, de la declinari, pana la creare de noi cuvinte, DECI, nu exista decat radical si atat, care este esenta pura a unui grup de cuvinte, deci nu poate exista radical feminin sau radical masculin. Astfel, cand am spus ca „există un “i” în radical, doar că, de data asta, nu se manifestă la masculin, ci doar la feminin” m-am referit, evident, ca se manifesta la forma de masculin/feminin a cuvantului (adjectiv, substantiv, dupa caz), iar nu a radicalului. Dar asta se subintelegea destul de clar cu minime cunostinte in ale gramaticii, cu putina rabdare si cu inca mai putin bun simt (al gramaticii, bineinteles). Mai clara de atat nu cred ca am cum sa fiu, deja cred ca incep sa repet, deci nu am ce sa mai fac, decat sa ma inarmez cu inca mai multa rabdare, pentru ca, se stie nu se poate intelege nici cel mai simplu lucru daca nu se vrea, altfel spus, dragoste cu sila… Urari nu va mai fac, macar ca vin sarbatorile de iarna, caci vad ca nu stiti a le primi. Nu-i nimic, eu argumentele as fi vrut sa mi le primiti, totusi, mai ales ca nu veniti cu contra-. P.S. Cand atacati o opinie sau un argument, este binevenita la schimb o opinie proprie, altfel spus, cand spuneti ca ce spune cineva nu este adevarat sau corect este indicat sa spuneti cum este, de fapt, corect, altfel s-ar putea sa aveti de suferit la credibilitate, cel putin… Tind sa cred ca stiti cum este „adevarat, corect” altfel nu ati fi intervenit, nu? O zi buna! (scuze, mi-a scapat!)
Cum ziceam, eşti isteaţă. Mai isteaţă chiar decât tine însăţi. Rezultă clar din numărul de aliniate.
Promit să nu mai fac.
(Decât că numa’ doar că „radicalul cuvântului”, ăla “de baza, fundamenal, esential”, sau “radacina” cum se mai numeste, ăla de la care se formeaza toate formele cuvantului, de la declinari, pana la creare de noi cuvinte, radicalul şi atât, mă-nţelegi, este de fapt ROŞ-, fără i, pentru familia lui roş+Ø, a roş+i, roş+eaţă, roş+eală, roş+u, roş+ie. Na belea, că deci carevasăzică prin urmare i-ul ăla nu-i în radical, deci copii, de ce are totuşi roşiii 3 i? 😆 Şi de fapt de ce are roşia un i? 😆 )