Aţi căutat, vă răspundem. 39.

09-05-17 ati cautat 39

Cu doi. Adică să nu fii.
Discuţia „fi vs fii” apare în cazul imperativului (Fii ! / Nu fi !) şi în cazul timpurilor/modurilor care se formează cu infinitivul: vei fi, aş fi (cum ziceam, se formează de la infinitiv, care e fi, cu un singur i). Mai multe detalii, aici.

Cât despre să fii / să nu fii – e simplu. E vorba de conjunctiv prezent şi, aşa cum zic (eu) să fiu – să nu fiu, tot aşa zic şi (tu) să fii – să nu fii.

FI apare, la conjunctiv, numai la forma de perfect: să fi fost – la toate persoanele. Eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele să fi fost / să nu fi fost.
De altfel, fi, cu un singur i, apare şi-n celelalte timpuri compuse care-mi vin acum în minte: condiţional perfect (aş fi fost, ai fi fost), viitor anterior (vei fi fost).

Discuţia de mai sus se referă, evident, la diateza activă, numai că, fiind vorba despre conjugarea lui „a fi”, ea, discuţia, e valabilă şi pentru diateza pasivă – a oricărui verb – căci ea, diateza pasivă, se formează din verbul „a fi”, conjugat la diateza activă, plus participiul trecut al verbului care ne-nteresează. Asta în caz că mi-aduc eu bine aminte.

Publicitate

Un gând despre „Aţi căutat, vă răspundem. 39.

  1. Domnule, am primit ultima dvs. scrisoare ºi vã declar cã m-a indispus. Vã voi explica imediat de ce, dar mai întîi – aºa cum mi-aþi cerut-o foarte didactic – rãspund la prima întrebare, aceea în legãturã cu topirea gheþarului Kangerdlugussaq. Habar nu am dacã se topeºte cu viteza de 38 metri pe zi. Eu nu locuiesc pe acolo. Eu am altã treabã ºi mã mir cã pentru un joc de cuvinte mã împroprietãriþi cu el, numindu-l mereu „al dumitale” (motiv pentru care am hotãrît ca azi sã vã scriu cu „dvs.”…). Mã enerva încã din România uºurinþa cu care se folosea aceastã expresie pentru a-l împovãra pe celãlalt, pentru a-l compromite cu prietenii dubioase; am auzit deseori: „Camil al dumitale”, „Batalov al dumitale”, „evreii dumitale”, „Malraux al dumitale” ºi v-am vãzut cum ºi cît vã înfuria. Se pare cã nu aþi reþinut cu ce mã ocup aici. Nu ºtiu ce citiþi în ziare ºi ce înþelegeþi din ce vã scriu, dar pe noi, aici, nu ne intereseazã ce va fi în 2100, ce se va întîmpla dupã creºterea apelor în mãri ºi oceane. Nouã, colegilor ºi ºefilor mei, ne convine topirea gheþarilor. Mai mult: dacã se topesc prea încet, fie îi aruncãm în aer, fie îi tãiem cu spãrgãtoarele noastre; bucãþile acelea le punem la încãlzit pînã se fac lichide ºi îmbuteliem apa gheþarilor în containere speciale care pleacã în Canada. V-am mai explicat: apa dintr-un aisberg e foarte bunã pentru fabricarea vodcii. Dacã eu n-am învãþat la ºcoalã despre Ibrãileanu ºi Zarifopol, nici dvs. nu aþi ajuns vreodatã la lecþia despre folosirea unui gheþar în producþia de vodcã.

Comentariile nu închise.