Agreăm, agreaţi.

Mama lor de e-uri. I mean, e-uri, nu E-uri.

Pen’că mi-au picat azi ochii pe-un agreeaţi, mi-am amintit că nu numai a crea pune probleme, ci şi a agrea.

Car’ va să zică: a agrea se conjugă ca a crea, care, dacă v-aduceţi aminte, se conjugă ca a lucra.

Adică luăm radicalul (lucr-, cre-, agre-) şi adăugăm terminaţiile din conjugarea lui a lucra: -ez, -ezi, -ează, -ăm, -aţi, -ează. (Astea-s la indicativ prezent, da’ regula se-aplică şi la celelalte moduri/timpuri.) Bon, şi cum în cre- şi agre- avem deja câte-un e, rezultă că uneori o s-avem doi e (unul din radical, unul din terminaţie). Mai puţin la noi şi voi, unde terminaţia n-are e (car’ va să zică, rămâne e-ul din cre- / agre-).

a agrea / a crea / a lucra

agreez / creez / lucrez

agreezi / creezi / lucrezi

agreează / creează / lucrează

agreăm / creăm / lucrăm

agreaţi / creaţi / lucraţi

agreează / creează / lucrează.

agream / cream / lucram

agreai / creai / lucrai

agrea / crea / lucra

agream / cream / lucram

agreaţi / creaţi / lucraţi

agreau / creau / lucrau

am agreat / creat / lucrat.

agreând / creând / lucrând

Vezi şi
https://diacritica.wordpress.com/2009/04/30/ati-cautat-va-raspundem-31/
Creem /vs/ Creăm