Amintiri despre amintirile altora.

Bon, acu’ c-a trecut şi incendiul de proporţii (că veni vorba: n-am înţeles niciodată de ce semnificaţia implicită e „de proporţii mari”, iară nu „de proporţii mici”), vorbim iarăşi despre Maicăl, la Realitatea TV.

Domnişoara ştiristă blondă o are invitată pe domnişoara editoare brunetă, ca specialist în măsură să-şi dea cu părerea în direct. Ambele domnişoare, june tare.
Domnişoara ştiristă o-ntreabă pe domnişoara editorialistă „ştiu că în ’92 erai prea mică, da’ totuşi, cum a fost?”. La concertul lui Maicăl, I mean.
„Ah… da, eu eram prea mică, dar am prieteni care mi-au povestit, a fost nemaipomenit, a fost minunat, fantastic.”

Deci, să vă zic:
Când cu Beatles, de exemplu, eu nu că eram prea mică, da’ nici nu mă născusem. Da’ mi-a zis mie cineva care se născuse, da’ n-a fost la concerte din cauză de cortină de fier, da’ ştia informaţia transmisă pe cale orală, că a fost super mişto la concertele Beatles, minunat, fantastic, nemaipomenit.

Reclame

Etichete: ,


%d blogeri au apreciat asta: