Da. Când şi unde?
Am o pălărie, chiar foarte mişto, numa’ că n-are diacritice. Merge şi aşa?
Şi eu am aceeaşi nelinişte: cum aş putea eu, cetăţeanca diacritica, să lipsesc de libertate pe cineva în mod legal? Am întrebat în stânga şi-n dreapta şi mi-au zis fie că să mă fac poliţist şi-atunci pot să lipsesc de libertate pe cine vreau eu, fie să mă mărit – caz în care l-am lipsit de libertate cât se poate de legal şi cu acte.
Vă confirm că se scrie confirmaţi-mi. De la voi confirmaţi + îmi/mie. Confirmaţi se scrie întotdeauna într-un singur cuvânt. Doar confirmă-ţi se scrie cu liniuţă: de la tu confirmă! + îţi/ţie.
V-am mai zis: zii nu există.
Există substantivul zi – zile. Car’ va să zică, ce zi.
Şi există imperativul zi ! , de la a zice.
Şi mai există zi-i (lui, ei), tot de la a zice.
Şi vă rog din suflet să n-amestecaţi zile cu zi-le.
Că scriem zile când e vorba de zilele săptămânii, de exemplu.
Şi scriem zi-le când putem completa cu lor: zi-le lor!.
diacritica 
sarumana!!!!!! Ce bine ca exista blogul asta! Te-am trecut in blogroll!
Felicitari! Faptul de a nu sti nu te scuteste de faptul de a invata! Blogul tau poate asigura asta…
Thanks. Şi eu învăţ pe măsură ce scriu aici.
O părere despre sintagma „cu toţii”, din ce în ce mai des folosită mă face curios, având în vedere faptul că e probabil singurul pronume articulat. Şi, în plus, de vreme ce există „toţi”, care exprimă un întreg, nu e aberantă alăturarea prepoziţiei „cu”?
Curios aş fi să aflu şi o părere despre „locaţie”, care mi-a distrus nervii la propriu. Parcă văd că se impune în sensul ăla imbecil…
mişto site!
apropo, mişto din ţigăneşte? sau din germană – „mit stock” ?
Păreri am, da’ numa’ de vorbitor nativ şi-atât. Că n-am studii de românistică.
Despre „mişto”: DEX-ul dă etimologia din ţigăneşte. Ştiu că în Ardeal se preferă etimologia „mit Stock” . sau, mă rog, eu prima oară de versiunea asta am auzit de la o ardeleancă. Acu’, ce să zic, nu mă frământă foarte tare cestiunea. Cre’ că e treaba lingviştilor de la „Iorgu Iordan” să-şi bată capul cu asta. Deşi, după mine, ar trebui să se scoboare din turnul de fildeş şi să facă un îndreptar ortografic / al ortogramelor accesibil gratuit pe net. Că lumea cu „î-mi” are o problemă, nu cu „nicio”.
Cât despre „locaţie”, nu cred că se va impune cu sensul ăla de zici; doar se va mai adăuga un sens, pe lângă cele existente deja. Pân’la urmă, e normal. La început mă deranja şi pe mine, între timp m-am obişnuit, şi, dacă e corect să zici „un kil de cireşi”, de ce n-ar avea şi „locaţie” un sens în plus? 🙂
Iar „cu toţii” habar n-am dacă-i corect au ba, conform normei. Presupun că e un soi de contaminare de la „cu totul”, care-i locuţiune adverbială. Din câte ştiu, există şi „toatele” – vezi „toate(le) ca toate(le)”. O să studiez cestiunea. 🙂
🙂 mişto faza cu „lumea cu “î-mi” are o problemă, nu cu “nicio”. perfect de acord.
despre locaţie, în sensul de loc, nu e simandicos? şi mai ales inutil având în vedere că există deja loc?
referitor la „cu toţii”, tind să cred că e corect în cele din urmă, din câte am căutat, dar, deşi limba nu se bazează pe logică, nu ar fi fost mai normal „mergem toţi” decât „mergem cu toţii”?
mulţumescu pentru promptitudine
„Mergem toţi” e mai logic după logica gramaticală, nu şi după logica vorbitorului. 🙂 Care, după cum ştim, chiar dacă spune tâmpenii, influenţează limba pănâ-ntr-acolo încât modifică norma. 🙂
Cât despre „locaţie”, cred că sinonimul ar fi, mai degrabă, „amplasament”. Care şi el a fost, la vremea lui, un calc – ca „locatie” acum.
Oricum, după mine, problema majoră a limbii române nu-s împrumuturile / calcurile aiuristice, ci „noştrii”, „voi trimite-ţi”, „a-ţi făcut”, „crează” şi altele din categoria asta. Io p-astea încerc să le combat aici. 🙂
am avut un profesor care avea o teorie ciudată. spunea că „ei este” e o greşeală mai mică decât „panaceu universal” sau „avansaţi înainte”. şi motiva spunând că în prima parte oricine înţelege despre ce e vorba pe când a doua şi a treia variantă sunt ambigue.
cred că războiul tău e lung. îţi urez succes. rămân aproape
Războiul, oricât de lung, e făcut din bătălii mai mici sau mai mari. Şi cred că am câştigat deja măcar vreo 300 de bătălii împotriva lui
nu fiişiar fii, din alea 900 de vizualizări ale articolului cu pricina. Deşi na, nu mă cred (încă!) vreun Napoleon al ortografiei 😀 , iar scopul iniţial al blogului nu era războiul ortografic. Că l-am început (pe el, blogul) în joacă, ca să fac mişto de advărtaizerii şi ziariştii care stâlcesc limba română în public. După care motorul de căutare mi-a semnalat nişte nelinişti ortografice ale userului de net, ceea ce mi-a dat ideea seriei „aţi căutat, vă răspundem”. Iar blogul a devenit ceea ce-i acum. Şi (sună patetic, ok) oriceziidispărut de pe faţa pământului datorită blogului ăstuia pentru mine e cât un război câştigat. 😀Cât despre teoria profesorului tău, eu aş zice că orice român înţelege perfect despre ce-i vorba în cele trei sintagme, da’ numa’ unii (foarte puţini) români ştiu că „avansaţi înainte” şi „panaceu universal” sunt greşeli. 🙂
Văd că ţi-ai făcut rost d’un „randevu”. E bun blogu’ la casa omului. Mai trebuie să-ţi pui nişte diacritice la pălărie şi te-ai aranjat.
Eu zic să-i confirmi, să nu aştepte degeaba-n ploaie.
Totuşi se pare că-l sperie o eventuală lipsire de libertate…
No, tu de ce crezi că mi-am făcut eu blog?! Aşa, să mă aflu-n treabă, sau cum?!
Normal că m-am ales cu o întâlnire (o vedere, mai bine zis), normal că-mi pun diacritice-n cosiţă (şi la pălărie) şi o să am grijă să fiu destul de subtilă încât să nu-l sperii cu lipsirea de libertate (fie ea legală au ba).
Apăi, văd că numa’ io am fo’ fraer şi mi-am făcut blog degeaba…
Ei, lasă, că nu se ştie niciodată ce poa’ să iasă dintr-un blog, chiar şi degeaba… 🙂
lipsire de libertate???
Ei, a fost o discuţie p-aci, acu’ ceva vreme (când l-au închis pe Becali) despre lipsirea ilegală de libertate. Că de atunci mă tot întreb în ce condiţii un cetăţean obişnuit poate lipsi de libertate pe cineva în mod legal. Văd că şi alţii au aceleaşi nelinişti. 🙂