Of.
Verbele nu se declină, verbele se conjugă!
De declinat, se declină substantivul şi tot ce-l însoţeşte sau substituie: articolul, adjectivul, pronumele, chestii de-astea.
Despre conjugarea lui a şti, aici. ‘N or’ce caz, se spune şi se scrie tu ştii, cu doi i.
diacritica 
Bun si de exemplu,cand este…”Sti,eu te iubesc..” sau „Stii,eu te iubesc”..?
E cu un singur „i”,gresesc?
Deci, of. 😀
Ceteşte tălică înc-o dat’ articolu’, inclusiv linku’ din el, şi p-ormă întoarce-te şi explică-ne câţi de i conţine conjugarea lui „a şti”.
🙂
Pai talica si dak vezi k-s mai greu de cap,dc nu ma scutesti de cautari..?:D Merci oricum
Scumpul mieu, ai nimerit greşit. Aici nu-i „îndreptarul ortografic la purtător, la dispoziţia Dvs., oriunde şi oricând”. Că nu mă plăteşte guvernu’ să dau răspunsuri mură-n gură românilor neliniştiţi ortografic, da’ leneşi.
Ai mai sus posmagii – ba chiar muieţi. Nu-ţi rămâne decât să-i mesteci.
Nu te supara,ai dreptate sunt cam impertinent…imi cer scuze dar,ma contrazic cu cineva si vroiam sa ii dau copy/paste…scuze inca o data
Păi du-te pe linku’ ăla, găseşti acolo răspunsul şi poţi să faci acolo copy-paste. Numa’ că s-ar putea să fie ca cinevaul…
Eram convins că povestea aia a lui Creangă e pură ficţiune (şi o ţâr’ cam naivuţă de altfel). Acu’ mi-am revizuit părerea: Creangă a fost un simplu cronicar lipsit de imaginaţie.