Aţi căutat, vă răspundem. 61.

Asta tot zic şi eu de juma’ de an, da’ nu prea m-ascultă nimeni. Sau nu ziariştii, în orice caz.

În gen, număr, şi caz, evident!

Să şti n-are negativ, căci să şti nu există. Există numa’ să ştii, care nu-şi schimbă forma la negativ – e să nu ştii.
Povestea cu i-urile la forma afirmativă şi la forma negativă are-a face doar cu imperativul lui a fi:
– imperativ afirmativ: Fii ! (de la conjunctivul să fii)
– imperativ negativ: Nu fi ! (de la infinitivul a fi)

Nu ştiu cum puteţi să le confundaţi, pe bune!
Căci creaza se scrie, de fapt, crează şi vine de la să crează, conjunctivul popular al lui a crede: tu să crezi, el să crează. Nu?
Dacă vorbim de a crea (crea, cu un singur e!), atunci e el creează, el să creeze, creat. Despre conjugarea lui a crea – în nenumărate locuri de p-aci, folosiţi cu încredere butonul de căutare.

Important e să puteţi. Mai vedem dup-aia dacă în contextul ăla ortografia e relevantă au ba.

Fi-i nu există. Există Fii ! , există Nu fi ! şi există să fii.
La limită, dacă e să ne jucăm cu limba română, putem, inventa un Fii-i !, de la să îi fii lui/ei (de folos, de exemplu). Da’ fi-i nu există. Credeţi-mă pe cuvânt.

E drept că p-aici mai găsiţi ceva gramatică explicată, dar cu a fii nu vă pot ajuta – n-am cum să-l explic, căci el nu există. Există doar a fi, cu un singur i. Despre i-urile din conjugarea lui a fi, aici şi în nenumărate alte locuri de pe blogul ăsta. Cum ziceam, apelaţi cu încredere la butonul de căutare.

În general, între vigule stau nişte cuvinte.