Mirosul degajat de la distanţă

~ diacritica

Dl analist militar Radu Tudor, câteva lămuriri, vă rog, înainte să vă răspund la întrebarea aia cu „Cum vă place România?”.

Domnu’ Radu Tudor, Dvs. ne ziceţi aşa:

09-07-08 tudor radu mirosul degajat

Domnu’ Tudor, nu mi-e clar: a) de ce toaletele degajează mirosul de la distanţă, nu de la faţa locului, b) cum fac să-l degaje aşa şi c) de ce ar fi asta o problemă pentru turismul românesc. Că dacă-l degajă de la distanţă înseamnă că nu-i mută nasul din loc turistului, ci săteanului aflat la patru case mai încolo. Nu?
Şi p-ormă, domnu’ Tudor, acolo unde nu există miros şi cu atât mai puţin miros degajat la distanţă, cum facem?!

Şi-nc-o chestie, domnu’ Tudor.
09-07-08 tudor radu linistea care ti-o dau
Eu ştiu că în timp ce faceţi analiză militară n-aveţi vreme de analiză sintactică, da’ tocma’ d’aia vă suflu eu de pe margine: care nu-i pe care, domnu’ Tudor! Pe care îl punem dacă e nominativ, adică subiect, iar pe care îl punem dacă e acuzativ, complement direct. Of, domnu’ Tudor, ce nu pricepeţi?! Care înlocuieşte un substantiv/pronume în nominativ, cu funcţia de subiect (ăla care răspunde la întrebarea cine/ce?), iar pe pe care înlocuieşte un substantiv/pronume în acuzativ, cu funcţia de complement direct (ăla care răspunde la întrebarea pe cine/ce?).

Clar, domnu’ analist militar?

http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/cum-va-place-romania-514016.html

Publicat de diacritica

11 gânduri despre „Mirosul degajat de la distanţă”

  1. buna asta, buna! a propos, acolo unde nu exista toalete, iar nevoia te ingramadeste insistent, oare cum si/sau dupa ce pot fi ele depistate?!? adica, daca nu exista, chiar ar putea fi depistate?!?

  2. Uite, vezi, cred că la asta foloseşte mirosul degajat de la distanţă.
    Cred că toaletele existente în diverse locuri degajă miros la distanţă ca să acopere suprafaţa fără bude – ca să-l inducă în eroare pe turistul străin cel fraier, care-i obişnuit să ia urma cu nasul, precum câinii, şi să-l facă să creadă că în România e plin de toalete. Ecologice, evident. Din categoria „frunză de brusture”. Sau pănuşi, sau ce mai e la faţa locului, că hârtia igienică nu-i eco, pen’că se consumă curent la fabricarea ei.

    Deci, aceasta este o diversiune a spiritului românesc creativ şi inventiv, din seria „un america, un rus şi un român”.

  3. Hai să te lămuresc eu: păi tu cum îţi porneşti televizorul de la distanţă? Aşa şi mirosul: cu telecomanda.
    Şi, oricât ar părea de paradoxal, acolo unde nu există toalete, mirosul parcă e mai intens… Cred că e una din mirificele şi fascinantele caracteristici ale plaiurilor cu care ne mândrim.

  4. dle.TUDOR
    Dta esti cel mai penibil personaj care apare pe sticla.

    [….]

  5. (Nu ştiu în câte feluri să mai spun că ăsta nu-i blogul lui Radu Tudor. Şi-n caz că v-aţi prins deja că nu-i blogul lui R.T. şi cu toate astea îi lăsaţi aici mesaje personale – şi pline de mizerii – înseamnă că o problema pe undeva e… Şi cred că nu la R.T.)

  6. M-am apucat sa citesc mai din urma fiindca am gasit blogul mai tirziu.

    Zici:
    „Pe ‘care’ îl punem dacă e nominativ, adică subiect, iar ‘pe care’ îl punem dacă e acuzativ, complement direct.”
    Dar cred ca mai corect era:
    „Pe ‘care’ il punem […], iar pe ‘pe care’ il punem […]”.

  8. SUNTETI NISTE VERZE INCOERENTE CU TOTII…MI-E SI RUSINE DE OPINIILE VOASTRE DE SEMI-INTELECTUALI (UNII)…

  10. Dragă Dia cea critică, chestia asta cu prăbuşirea Acuzativului mi se pare un virus comparabil ca putere de devastare cu „Deci” la început de propoziţie, dacă nu mai rău (ăla era doar un tic verbal, pentru proşti).
    „Gramatica aia care mi-am bătut eu joc de ea” e spaima spaimelor.

Comentariile nu închise.