virgula inainte de insa
Întotdeauna.
sa aibe dreptate
Niciodată. Numa’ să aibă.
imperativul a crea
Păi, la persoana a II-a sg. imperativul vine de la persoana a III-a sg, indicativ prezent:
el creează – (tu) creează!
Cu doi e, evident, după cum am explicat de nenumărate ori: un e din radical (cre-), un e din terminaţie (-ează).
Imperativul negativ pleacă de la forma de infinitiv:
a crea – (tu) nu crea!
Cu un singur e, şi anume ăla din radical. Căci terminaţia infinitivului n-are nici un e. Doar un -a, ca în a cânta.
La persoana a II-a pl., imperativul (şi afirmativ, şi negativ) se formează de la indicativul prezent:
voi creaţi – (voi) creaţi! / (voi) nu creaţi!
Cu un singur e, cel din radical (cre-), căci terminaţia pentru voi (-aţi) nu conţine nici un e.
Vezi şi Cream /vs/ Creem.
ortografia verbului a veni
Nu’ş’ ce dubii aveţi, da-n orice caz, a veni e întotdeauna cu un singur i. Inclusiv la viitor (voi veni) şi la condiţional prezent (aş veni). Doi i cred că apar numai la perfectul simplu: eu venii.
genitivul substantivului oua
Fiind ăsta un substantiv neutru, la plural se comportă ca un substantiv feminin. Car’ va să zică, forma de genitiv-dativ plural se formează de la nominativ-acuzativ plural + -lor:
ou – ouă (N-Ac pl) – ouălor (G-D pl)
Ca în:
casă – case (N-Ac pl) – caselor (G-D pl)
fată – fete (N-Ac pl) – fetelor (G-D pl).
Aşa cum nu spunem fetelelor / caselelor, nu spunem nici ouălelor.
Spunem fetelor, caselor, ouălor. Fără nici un -le- la mijloc.
cine oare mircea
Îmi pare rău, Mircea nu e disponibnil. Da’ cred că oare-le ăla se pune între virgule.
diacritica 
Tind să remarc că înainte vreme eraţi mai puţin ironică la rubrica asta. Să fie numeroasele greşeli motivul pentru care v-aţi „înăsprit”? 🙂
Eram mai tânără.
Am îmbătrânit şi m-am înăcrit.
Până la 70 de ani, oamenii sunt încă tineri. O spun acum, la 17 ani, peste încă 17 s-ar putea să-mi schimb părerea :d