Ştiţi reclama aia la Colgate Enamel Protect? (Bine, eu dintotdeauna am auzit „animal” în loc de „enamel”, da’ nu se pune, c-o fi urechea mea defectă.) Aşa… ştiţi reclama cu pricina? Aţi ascultat-o vreodată cu atenţie? Eu abia în dimineaţa asta am reuşit, deşi mă zgâria pe ureche (aia defectă, ce-i drept…) de ceva vreme.
Ei bine, reclama cu pricina sună aşa:
Multe alimente au un nivel ridicat al acidităţii, ce pot provoca …
Domnu’ traducător de reclame, aflaţi că aici îşi dovedeşte româna superioritatea asupra englezei. Engleza, fraiera, nu pot să explice cine provoacă una-alta, că la ei şi alimentele pot, şi nivelul pot. Româna, în schimb, poate. Căci alimentele ei pot.
(Domnu’ traducător de reclame, relativa aia introdusă prin „ce” se referă la nivelul acidităţii, care-i subiect pentru a putea, deci zicem „ce poate provoca„. Că provoacă el, nivelul acidităţii. Că na, nu alimentul în sine ne face carii, ci faptul că nu ne spălăm pe dinţi, nu? Altminteri n-ar mai fi reclamă la pastă de dinţi, ci incitare la anorexie. Nu că mie mi-ar strica niţică anorexie.)
Deci, cum naiba e posibil să stâlciţi în aşa hal limba română, oameni buni?! Şi încă-n văzul lumii. Auzul, mă rog. E drept că n-ascultă mai nimenea reclamele astea, da’ orişicât. Ştiţi cum e, nu te cată nimenea expres să vadă până unde te-ai epilat, da’ dacă te respecţi niţel, te epilezi peste tot pe unde trebe, că nu se ştie niciodată când se opreşte unu’ (ca mine acu’) să te cate pe sub fustă.
Nu?
diacritica 
Yesssssssss! Credeam că numai eu am urechea defectă şi aud „animal” în loc de „enamel”. Da’ tre’ să recunosc că pe mine mă scoate din sărite şi pronunţia „cioclit” pentru „chocolate”, şi „forein” pentru „foreign” (în contextul „Foreign Policy magazine”, nu oricum) şi „gleimăr” pentru „glamour”. Aşa că mă căiesc, mă remuşc şi mă declar minoritate – împreună cu tine, dacă n-ai nimic împotrivă.
N-am. 🙂
Pe mine nu că mă deranja pronunţia (că io-s mai mult francofonă decât anglofonă), da’ eu aşa auzeam, pur şi simplu. Fără să plec urechea la produsul promovat. P-ormă, într-un târziu, realizez că-i vorba de-o pastă de dinţi. Ce pana mea are-a face animalu’ cu pasta de dinţi?! Şi abia atunci am căscat un pic ochii şi urechile şi m-am prins de enamel.
Io tot n-am priceput ce-are smalţu” cu epilatu’…
Şi nici viţăvercea.
Nu smalţu’ are. Of. Limba are, pe ea o epilăm (au ba), mai ales când o scoatem în public. 🙂
Limba? Cu ceară fierbinte??? Au!!
Nu, merge şi cu aparatu’ de ras şi cu epialtorul cu pensete mici şi multe. 🙂
Constat că iar îţi iese sadismul prin piele, aşa că o şterg…
Să mor, şi-a corectat colgatu’ reclama!! 😀
Aţi băgat de samă? De câteva zile nu mai zice „ce pot”, ci „ce poate”.
😀 😀 😀
E clar, nu muncesc degeaba aici. 😀
(thanks, colgate!)