Împreunări şi coituri

Neînsufleţite de silabe şi exclamaţii, împreunările dintre oameni n-ar fi cu nimic deosebite de coiturile celorlalte animale. Doar nişte opintiri trupeşti şi o înfiorare traversând şira spinării, nimic altceva. Un ritual de perpetuare a speciei.

Domnu’ Nazat, cu oamenii surdo-muţi care se-mpreunează pentru că se iubesc sau pentru că aşa au ei chef, cum rămâne? Să-nţeleg, după logica Dvs., că intră la categoria „coiturile celorlalte animale”?!

Şi, domnu’ Nazat, dacă mâine aţi rămâne fără glas, împreunările Dvs. ar fi „doar nişte opintiri trupeşti”, iar Dvs. un „celălalt animal”, nu?

(Categoria „Stâlcirea metaforei” hard. La greu, adică.)

http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/povesti-de-iubire-tarzie-517073.html

5 gânduri despre „Împreunări şi coituri

  1. eh, nenea a uitat sa spuna despre gemete si suspine, daca nu chiar despre desenele frumoase facute cu mainile goale in pielea celuilalt. el e ziarist, deci personajele lui vorbesc. vorbesc mult.

  2. Prefer să dau cu pâra la postul ăsta, mai sus sunt copiii înecaţi.

    1) Azi m-am dat cu autobuzul. Bucureşti – Constanţa. M-am simţit în siguranţă, pe uşa maşinii era un abţibild: „obiectiv supraveghiat video”.

    2) Cotidianul constrânge intelectualii să-şi dea cu părerea! Anchetă culturală cu smuls de unghii?
    Citez: „Care e adevăratul Sebastian şi care sunt limitele portretului pe care i-l face cercetătoarea sunt întrebări la care intelectualii români au răspuns, chiar dacă nu consensual, pentru cotidianul.ro.” (de aici)

Comentariile nu închise.