Gramatical vorbind, i-ul ăla al doilea ar fi articol hotărât (ca în oamenii, băieţii). Numa’ că noştri apare fie pe lângă un substantiv care are deja articol (băieţii noştri, oamenii noştri), fie are un articol posesiv-genitival (ai noştri), caz în care nu poa’ să mai aibă şi articol hotărât, că cine-a mai văzut două articole pe lângă acelaşi cuvânt?! (Eu parcă să zic că n-am văzut.)
Altminteri, noştri e echivalentul masculin al lui noastre. Iar i-ul articol hotărât e echivalentul masculin al lui -le (băieţii / fetele). Corect?
Prin urmare, dacă zic noştrii, cu doi i, ar trebui să pot zice şi noastrele. Numa’ că nu pot. (Ciudat, nimeni nu mă-ntreabă dacă se zice „noastre sau noastrele”.) De unde rezultă că nu pot să zic nici noştrii, că e la fel de absurd şi inutilizabil ca şi noastrele. (Ce, a scris careva vreodată fetele noastrele?! Atuncea de ce să scriem băieţii noştrii?!)
Car’ va să zică, scriem întotdeauna noştri şi voştri, cu un singur i, ca nişte români verzi ce suntem.
____________________________________________
Vezi şi „Noştri” la plural.
____________________________________________
diacritica 
Mai pomeneşte tu de câteva ori pe „noastrele” şi să vezi că într-o săptămână se umplu ziarele cu el…
Genial! Felicitări! De trecut la bibliografie!!! A se citi!
Felicitări! Felicitări! Felicitări!
Foaie verde, poezie:
“Noştri”, “voştri” , orice-ar fi,
Se scriu cu un singur “i”!!!!
Asta chiar că ar fi tare: diacritica în bibliografii! 😀
Ha!-ha!-ha!
Eu vorbesc foarte serios!
Să luăm, spre exemplu, învăţătorii, care nu pot uza la clasă de terminologia gramaticală. Ce faci? Cum îi înveţi să se descurce? Iaca, aşa: cu poezioare, glume, anecdote, mă rog, tot felul de găselniţe. E foarte mişto. O continuă aventură! Mereu trebuie să inventezi câte ceva care să-i rămână studentului în căpşor aşa încât să poată reveni la soluţia ta ca la un colac de salvare.
Păcat că n-am ştiut mai demult. Deja am trimis link-ul la o grămadă de lume. O să ne citim mai des de-acum.
Baftă! Sănătate şi spor în ramură! Nici nu ştii ce chestie faină ai tras!
Ba ştiu. 🙂
Şi da, am văzut că-ncep să sosească vizitatori de pe oareşce servere de universităţi. 🙂
Thanks.
Din toată inima!
De fapt, paralela asta cu noastrele mi-a venit ieri-alaltăieri, când am avut o revelaţie 🙂 că şi lu’ noştri i se poate aplica acelaşi gen de analogie care m-a străfulgerat într-un comentariu la mândru, mândri, mândrii şi pe care p-ormă am extins-o la miniştri şi membri.
Interesanta şi foarte practică explicaţia. Bravo!
Eu cred că o să fie niţel :)) mai dificil cu înţelegerea ei. Între un internet, alflat sub dictatura erorii şi a scrisului bramburit şi monstruos de banal despre nimic, şi emisiuni gen „cireaşa de pe tort”, în 10 ani va trebui să explici, pornind de la simpaticul tau exemplu de acum, de ce este incorect să se scrie „noastre-le”.
Spor! 🙂
Mai simplu e-atâta nu ştiu. Adică mai simplu de-atâta e „noştri se scrie întotdeauna cu un singur i”, da’ văd că nici p-asta n-o înţelege mai nimeni…
Jumate e pentru cei care ştiu ce-i ăla articol, jumate e pentru ăia care nu se ştiu la d’astea. Pe alese.
De fapt, îmi asigur greşelile de corectat pe viitor, ca nu cumva să scadă numărul de şampanii pe care mi le-am promis. 🙂
“Noştrii” şi cu “noastre-le”
S-ar ivi de-a-n proastele?!
– Doară n-om fi chiar noi proştii
Nedeprinşi cu “ALE NOASTRE”!
– Scrieţi, fetelor: “AI NOŞTRI”,
Ca să nu ne creadă proaste!
😀
mişto!
Oamenii de la Marketing persista in erori, azi cei de la Adevarul:
10 Nov 2009, 13:53
Marketing Adevarul
pt moni
Partial adevarat.
Este absolut normal sa oferim avantaje suplimentare abonatilor nostrii.
http://www.adevarul.ro/articole/al-doilea-dvd-tom-si-jerry-se-distribuie-astazi-cu-adevarul.html
Să nu-i uităm pe „abonaţii de exemplu”. 🙂
intentionat au omis virgula, sa ajunga exemplu (asa nu!) pentru cititorii tai 🙂
Multumesc, am gasit un raspuns clar la intrebarea mea
Bine ai venit pe twitter, era şi timpul. Trebuie să ne şcolească cineva şi pe acolo că uneori e jale mare
Mulţumesc. Eu nu mă prea omor nici cu facebook nici cu twitter, nu ştiu de ce. Poate pentru că cheful disponibil îl consum cu blogul.
Oricum, o să pun pe twitter linkuri către articolele în care am discutat chestiuni ortografice mai importante, sper să mai dispară câte-un „noştrii”.
că cine-a mai văzut două articole pe lângă acelaşi cuvânt?! (Eu parcă să zic că n-am văzut.)
OK, spuneţi că nu există două articole pe lângă un cuvânt. (Al) băiat(ului), a mamei ce-or fi? aveţi un articol posesiv şi un articol hotărât (lui/i), forma genitivală, pe lângă acelaşi cuvânt… Ca să nu mai spun că e plină lirica encomiastică din perioada comunistă ( nu spun că ar fi un etalon gramatical) de „cel marele bărbat”, adică exact ce ne trebuie să avem un demonstrativ şi un articol hotărât pe lângă adjectivul antepus….
@ sorin
În română, genitivul nu se poate forma fără articol, spre deosebire de engleză sau germană, unde poţi să spui father’s sau the father’s.
Iar cel mai marele bărbat îmi sună îngrozitor.
„diacritica în bibliografii!” De ce nu? Explici mai bine decat in orice carte.
Aici este ca la dermatolog, mulţi nu întreabă de ruşine preferând să sufere în tăcere.
afurisit rau acest nostri. iti cam vine sa ii pui doi de ii. din cap.
te iubesc graso. mercic.
Să creşti mare!
gigantism sa ai tu!
Buna seara ,
te deranjez cu o intrebare :
este adevarat ca toate cuvintele care se termina la singular in U la plural au decat un i ?
multumesc ,
a. Locul pentru deranjat cu întrebări e aici.
b. Nu zicem „au decât”, ci „au doar”. Vezi dincoace.
c. E adevărat pentru pluralul nearticulat al substantivelor de genul membru, ministru, metru, litru, socru, arbitru. Dar mai ai camionagiu, cafegiu, geamgiu etc. Vezi aici.