Cum ar fi, să nu uităm nimic: nici când să mâncăm, nici când să dormim şi nici când să iubim.
Nu m-am uitat în DOOM, da’ presupun că dna Loreta Popa s-a uitat înainte să scrie chestia aia. De unde-mi rezultă că ţine de reforma limbii române: aşa cum nu mai scriem nici o, ci nicio, tot aşa nu mai scriem nicicând, ci nici când. Lipim într-o parte şi dezlipim într-alta. Nu?
http://www.jurnalul.ro/stire-special/sa-nu-uitam-nici-cand-sa-iubim-518004.html
diacritica 
C’mon, i-a alunecat degetul pe Space.
Evident. Şi, mai ales, e demnă de toată înţelegera noastră.
Aşa cum îl înţelegem pe contabilul căruia îi alunecă degetul pe tasta de-alături şi dă peste cap un bilanţ de-ţi vine dup-aia Garda Financiară.
Aşa cum îl înţelegem pe instalatorul căruia îi alunecă numa’ un picuţ deştu’ şi dup-aia îţi bufneşte robinetu-n faţă luni dimineaţa înainte să pleci la serviciu.
Aşa cum îl înţelegem pe bucătarul care din neatenţie uită un pic mâncarea afară din frigider, taman la fix cât să faci toxiinfecţie alimentară peste noapte.
Toate, mici scăpări în exerciţiul meseriei pentru care eşti plătit.
Toate de-nţeles.
Şi toate scuzabile.
In primul rand, daca nu as fi cunoscut cat de cat limba romana nu as fi devenit ziarist.
In al doilea rand, mi se pare inadmisibil sa aruncati vina asupra unei persoane doar pentru ca asa aveti chef, ceea ce intr-adevar ma indreptateste sa cred ca aveti timp la dispozitie, chiar mult, spre deosebire de mine.
Materialul in chestiune a fost incropit special pentru sectia online, aproape pe genunchi, in timp record. A fost trimis fara greseli.
Din pacate, „omul de serviciu” nu stia ca nicicand se scrie intr-un cuvant, de fapt nu era oricum problema dumnealui.
In alta ordine de idei, sambata nu este zi de lucru in redactia oricarui ziar din Romania si de aceea Corectura a lipsit cu desavarsire. Indiferent de parerea dumneavoastra, consider ca imi indeplinesc datoriile de serviciu foarte bine, nu am tare de comportament si cred ca o duc binisor la capitolul cultura generala si daca aruncati pietre e bine sa aruncati in cei care merita acest efort.
Cu toata consideratia pentru grija pe care o manifestati pentru limba romana, Loreta Popa, Jurnalul National
Uh, ce noian de scuze! Toate, anulate de imaginea de mai sus. Care n-are-a face cu „tarele de comportament”, de exemplu.
Iar „vina” n-o arunc eu că am chef, o aruncă tot imaginea de mai sus – şi anume, o aruncă fix asupra autorului articolului.
Cât despre pietre, pe ele le aruncă imaginea cu pricina, şi anume fix în ochii cititorului.
Şi taman în calitate de ziarist care-şi îndeplineşte foarte bine îndatoririle de serviciu ar trebui să ştiţi că pe cititor nu-l interesează bucătăria redacţiei Dvs., pe care cu osebită amabilitate ne-aţi detaliat-o mai sus. Aşa cum nici pe Dvs. nu vă interesează procesul de fabricare a produsului pe care doar ce l-aţi cumpărat şi pe care-l descoperiţi defect. Pe consumator (fie el de pixuri sau de ştiri online) îl interesează doar produsul finit. El, consumatorul, n-are treabă nici cu omul de serviciu, nici cu corectura, nici cu controlul de calitate. Nu-l interesează a cui e „vina”. El vrea un produs conform standardelor de calitate.
Din fericire pentru Dvs., un articol online poate fi corectat uşor. Ceea ce aţi şi făcut, încă de ieri, îmi pare. Chestie pentru care noi, consumatorii ştirilor Dvs., vă mulţumim cu plecăciune.
Iar în ceea ce priveşte timpul pe care-l am la dispoziţie şi pe care aţi avut, din nou, osebita amabilitate să mi-l socotiţi pe-ndelete, vă mărturisesc că da, am suficient timp la dispoziţie ca să vă citesc. Aş fi zis că ăsta-i scopul ziaristului: să scrie pentru nişte oameni care au timp să-l citească. Descopăr însă că timpul pe care cititorul îl consumă citind un articol e prilej de reproş taman din partea ziaristului însuşi.
Aferim!
„Cum iti termini treaba. Atitudinea personala se va reflecta in „produsul final” al fiecaruia. Oare acesta inglobeaza toata grija si toate abilitatile noastre ? Sau lucram „la norma” si asteptam ca altii sa ne corecteze greselile ? Un jurnalist poate da o stire plina de greseli care fara indoiala vor fi corectate inainte de publicare. Dar profesionalismul acestui jurnalist ar trebui sa ceara ca aceste greseli sa fie corectate chiar de el, munca lui nu ar trebui sa depinda de altii, cel putin nu intr-o astfel de masura.”
http://www.myjob.ro/articole/ghid-cariera/221/907/este-profesionalismul.html
Va multumesc pentru frumoasele cuvinte…
Ma bucur ca aveti timpul necesar sa cititi, sincer.
Nu sunt scuze, sunt doar cuvinte asezate intr-o zona neutra, in speranta ca oamenii isi vor aduce aminte ca raman doar oameni, ca nu sunt si nu vor fi perfecti niciodata. In speranta ca nu vom uita ca a gresi este omeneste, iar a ierta este divin, precum spune o expresie mai veche si mai luminata decat noi, muritorii de rand… Da, am reusit sa modific in timp util greseala si va multumesc pentru delicatetea cu care ati semnalat-o!