A rage, ragere, ras, răgând

Din seria „nelinişti pe mail”.

M-a-ntrebat cineva acu’ câteva zile:

Uite, as vrea sa stiu cum se conjuga verbul a rage la diateza activa, forma afirmativa, modul indicativ, timpurile perfect simplu, perfect compus, mai mult ca perfect, viitor anterior; la modul prezumtiv. As mai dori sa stiu care sunt formele corecte ale verbului amintit la modurile infinitiv lung, participiu, supin si, de ce nu? gerunziu.

Eu n-am avut asemenea nelinişti, da’ m-am amuzat când am văzut conjugarea în DEX:

(a) r’age r’agere r’as răg’ând

Restul aici, sub butonul conjugări.

Reclame

Etichete:

30 răspunsuri to “A rage, ragere, ras, răgând”

  1. Alex Says:

    Eu am avut neliniştea asta încă de prin clasa a VIII-a.

    Cineva (dar nu mai ştiu cine) mi-a spus mai demult că n-ar face în niciun fel la modurile/timpurile respective. Adică ar fi defectiv sau aşa ceva.

    Dar îmi place cum sunt evitate formele respective în DOOM, deşi eu zic că ar pune probleme şi deci ar fi trebuit trecute. 🙂

  2. daca_nu_nu Says:

    Bună dimineața, Diacritico!
    Am intrat ieri de nu ştiu câte ori, şi a trebuit să renunţ tot de atâtea ori (ba a sunat telefonul, ba a venit cineva, ba una, ba alta). Aşa că mă văd nevoită să răspund acum cu tot ce aveam de spus.

    No!
    1. Felicitări pentru coroniţă! O meriţi! Nu doar pentru ceea ce faci, dar şi pentru că eşti o persoană generoasă: ai oferit-o, la rândul tău, altcuiva, şi n-ai uitat să aduci mulţumiri celor care te-au clădit în timp. Iată că demersul tău este deja o şcoală: o şcoală a bunului-simţ şi a generozităţii. Încă o dată: FELICITĂRI!

    No ui numa ui!
    2. Să nu uităm nicicând să iubim trandafirii… (Florin Bogardo – Sit sibi terra levis!)
    Dacă audiovizualul nu deţine control absolut în privinţa rostirii (câtă vreme porumbelul scăpat dus este!), tiparul s-ar cuveni să aibă nişte reguli, atât în presă, cât şi în ograda editurilor. Din nefericire… nasol momentul! Dar şi mişto coliva! Cum nu se poate mai nasol, dacă ne gândim numai la recentul scandal cu Ghiţă şi Niţă (ori viceversa!). Ar trebui să existe un serviciu numit “corectură”, dar n-am prea simţit ăst fel de nelinişti la editori. Dai textul şi, dacă ţi-a scăpat ceva… dusu-s-a!

    No amu!
    3. Despre “a rage”: face parte din categoria aşa-numitelor “verbe defective”, anume acele verbe care au un “defect”, o “lipsă”, în opoziţie cu verbele “integrale” care n-au astfel de probleme. Pentru că, şi în gramatică, exact ca şi în viaţă, nu poate oricine să facă orice. (Ex: Funcţia este trecătoare, iar valoarea rămâne: chiar dacă se schimbă, e, totuşi, valoare, nu-i aşa? Dacă ţipi – ex. “Boule!” – se cheamă că nu-i dai nicio funcţie, oricâtă valoare ar avea.).
    Revin la verbele defective:
    – “a rage”, “a discerne”, “a desfide”, “a transcende” NU bat deloc spre tema perfectului, tocmai pentru că nu bat cu participiul de unde se formează acestă temă.
    – “a ploua”, “a se însera”, “a se înnopta”, “a se înnora”, “a tuna”, “a răsuna”, “a durea”, “a erupe”, “a asfinţi”, “a fulgui” NU bat decât la persoana a III-a, chiar dacă mai spunem (figurat!) că “mai fulguim greşeli pe net” şi “ne înnorăm când le găsim”.

    No aşe!

  3. diacritica Says:

    Alex, eu aveam nelinişti diverse legate de verbele din franceză şi italiană. (M-or fi frământat şi alea din română, nu mai ştiu. Da-n orice caz, mult mai puţin.)
    De exemplu, mi-aduc aminte că-ntr-a dooşpcea am întrebat-o pe profa de franceză cum face „foutre” la imperfect. Iar profa, tinerică, a înţepenit şi mi-a zis „n-are”. O fi zis că m-am obrăznicit, că imperfectul de la „foutre” e „foutais”, pronunţat „futé”, şi da, vine de la acelaşi „futuere” ca şi românescul „a fute”. Numa’ că eu nu mă obrăznicisem, chiar aveam nelinişti dintr-astea, că urma să mă duc la facultate şi făceam de zor traduceri savante, pentru admitere (cred că n-am mai tradus din Sadoveanu fix de-atunci).

  4. diacritica Says:

    @ daca_nu_nu: DOOM-ul zice, într-adevăr, că nu se foloseşte la participiu, supin şi la timpurile compuse cu participiul. Da’ mă uit în DEX (ăla online, ok), mai jos, la ultima definiţie şi-mi zice „răgit” (participiu), ceea ce-mi pare mult mai logic decât „ras” (ăla din lista de conjugări), că e fix ca „ruggito” din italiană (de la „ruggire”). Şi nu mă-mpac defel cu chestia asta că nu se foloseşte la timpurile compuse cu participiul. Adică ce, azi leul rage, mâine va rage, da’ ieri n-a „răgit”, ieri a scos un răget?! 😀

  5. diacritica Says:

    PeSe: chiar aşa, mai avem verbe terminate în -ge? Alea ce participiu au?

  6. daca_nu_nu Says:

    Dragă,
    Io nu mă-ncred prea mult în DEX-on-line, la care apelez, desigur, dar pentru chestiuni minore şi în totală cunoştinţă de cauză (aici înţeleg că nu e vorba numai de noi, ci, mai ales, de cititori, care vor să se lămurească).

    Uite cum văd eu:
    Conjugarea a III-a e destul de şubredă şi, totodată, neproductivă, câtă vreme tinde spre furtişag de la sora ei, a doua („a plăcea – mi-ar place”, „a părea – mi-ar pare”, forme incorecte, dar foarte întâlnite). No!

    Acuma:
    Verbele în „-ge” au, de regulă, participiul în „-s”, de unde perfectul compus: „am mers” (să zicem), iar perfectul simplu: „mersei/merseşi/merse”, cu m.m.c.p. „mersesem/merseseşi/mersese” ş.a.m.d.

    Asta ar putea fi o regulă, dacă n-am da de „a frige”, cu participiul în „-t”! Perfect compus: „am fript”, dar la perfect simplu: „(mă) fripsei”, iar m.m.c.p. „(mă) fripsesem”.
    Iată o excepţie care ar putea confirma regula (ca în greaca veche: după ce ţi-ai bătut capul cu paradigma verbelor în „omega”, afli că ţin de regulă „luo” şi „paideo”, iar restul o iau pe arătură).

    Dar să nu ne pierdem firea.

    Eu aş spune aşa:
    „Leul care ieri răgea, astăzi tace, nu mai rage.”
    Punct. N-aş forţa după modelul altor limbi, pentru că cine ştie ce-ar ieşi.

    De participiul „răgit”, nu ştiu ce să spun mai mult decât poate fi un pasaj spre substantivul „răget”, pe care l-aş putea pune în legătură cu „bocet”, de la „a boci” (unde avem însă, clar, forma substantivizată „bocitul”!, spre deosebire de prima situaţie, unde nu mai avem… „răgitul”!

    Nu că spun, da numa zic.
    Ori… să nu zic?

  7. diacritica Says:

    Nu, nu, zi! 🙂

    M-am gândit mai bine şi cred că tre’ să facem o petiţie, ceva, către Academie, să stabilească un participiu oarecare pentru „a rage”, că aşa nu se mai poate. Că, ok, acu’ 100 de ani nu răgea mai nici un animal, da’ azi, na, îţi duci copilu’ la zoo, copilu’ se extaziază şi vrea să zică „mami, i-auzi, a …. ras, răgit, răget leul. maaaaaaaamiiiiiiiiii da’ cum se zice? a ras, a răgit sau a răget?”. Şi io atuncea ca potenţială mamă responsabilă cu româna copilului, ce-i zic? Că nu se poate zice? „Scumpul mieu, „a rage” n-are trecut.” – „Cum să n-aibă, că, uite, acu 2 minute a ras/răgit/răget leul!”
    Deci: vrem un participiu oficial pentru „a rage”!

    😀 😀 😀

  8. Alex Says:

    @ diacritica
    Tare aia cu franceza, da’ şi mai tare e verbul „futni” din maghiară (a alerga). „Tu alergi” se scrie „te futsz” şi cred că te-ai prins cum se pronunţă 🙂

    Revenind la lucruri serioase, nici eu nu prea mă încred în dexonline.ro, iar conjugarea respectivă e posibil să fie generată automat, folosindu-se regulile de la alte verbe asemănătoare („a trage”, de exemplu).

    Iar asta îmi aduce aminte de un alt site, http://www.verbix.com (dar acum văd că nu mai merge), unde puteai găsi conjugările diferitelor verbe din mai multe limbi, inclusiv româna. Unul din primele verbe pe care le-am căutat (hehe…) mi-a dat rezultate de genul „eu cachez, tu cachezi etc” 😀

  9. diacritica Says:

    Alex, sorry, comentariul a intrat la spam, d’aia apare mai târziu.

    DEX-ul online are meritele lui, totuşi. Mai ales că, din câte ştiu, e o iniţiativă privată, bazată pe voluntariat.
    Nu ştiu cum de Garzanti poate să aibă versiune online pentru dicţionarul lor, plus toate verbele conjugate, plus dicţionare bilingve IT-FR-IT şi IT-EN-IT, plus verbele franceze şi italiene conjugate, plus listă de dificultăţi în fr şi it, toate moca şi fără altă publicitate pe site decât cea la produsele Garzanti.
    Ca să nu mai zic de Trésor informatisé de la langue française, online moca, de la Centre National de la Recherche Scientifique.

    Iar la noi un amărât de DEX, care nici măcar nu-i cine ştie ce ca dicţionar (mie, una, obişnuită cu Lexis-ul Larousse-ului, îmi pare chiar prost), trebuie să ajungă online spre folosul populaţiei internautice doar prin munca unor voluntari, printr-o iniţiativă privată.

    Cât despre îndreptarul ortografic online, pe care-l guglăşte toată lumea, ce să mai zic…

    Şi p-ormă plânge naţiunea pe umărul limbii române că se duce dracu’ limba… Păi, se duce, dacă nici măcar omul care-i conştient de dubiile lui ortografice nu găseşte răspunsuri online.

  10. Adrian Says:

    Îţi faci griji degeaba pentru ras/răgit/răget. Soluţia e pe cale, şi cred că academiştii noştri sunt conştienţi de asta, aşa că nu se strezează cu dexu’. De vreme ce româna e limbă pe cale de dispariţie, aşa cum putem auzi cu urechea liberă, tinzând să fie înlocuită de romgleză, mi se pare normal ca la un moment dat „a rage” să fie abandonat pentru mai elegantul lui omolog americănesc care poate n-are defecte.

  11. diacritica Says:

    Şi care-i ăla?! Că zilele trecute mi-am împrospătat memoria cu ruggire şi rugir (că era să le uit, noroc cu răgetu’ ăsta), da-n engleză n-am ştiu vreodată.

  12. Adrian Says:

    Păi io nu ştiu romgleză, că-s cam de modă veche…
    Da’ sigur e mai cul.

  13. diacritica Says:

    Na, c-am găsit io. În Garzanti, ofcors, că noi n-avem dicţionar bilingv ca lumea, online.

    Lemma ruggire
    Traduzione v.intr. to roar (anche fig.): si sentivano i leoni – in lontananza, you could hear the lions roaring in the distance; il vento ruggiva lungo il canalone, the wind roared (o howled) down the canyon.

  14. Adrian Says:

    Aha! Şi „răgit” se zice…. ?

  15. diacritica Says:

    Păi nu vezi? Cică-i „roared”. Da’ nu ştiu dacă-nseamnă „a ras”, „a răgit” sau „a răget”. 😀

  16. Adrian Says:

    Scuze, eu credeam că e „răgea”.

  17. diacritica Says:

    Uite, vezi, d’aia e simpatică engleza: că poţi să traduci cum vrei tu şi cum te lasă ştiinţa de limbă maternă. Ori îi zici „răgea”, ori, dacă te-ncumeţi, îi zici „a ras/răgit/răget”. 😀

  18. Adrian Says:

    Cam ambiguă engleza asta. Oamenii ăia chiar se-nţeleg între ei? Poate ar trebui să ia exemplu de la noi…

  19. diacritica Says:

    Sau mai bine de la italiană, că are mai multe timpuri decât româna. 😀

  20. diacritica Says:

    Mi-a venit o îndoială ce nu mă lasă să dorm: da’ perfectu’ simplu cum face?!
    leul rase ? leul răgi? leul răgu?
    😀

  21. Alex Says:

    Dacă ar fi trăit lei, tigri şi alte animale de-astea care rag în Oltenia, în mod sigur am fi avut şi răspunsul la întrebarea asta 😀

    Poate nu e timpul pierdut… 😉

  22. Radu C Says:

    Daca-mi spui mie ceva cu „a răgit”, în mod sigur îți spun să-i iei un paracetamol.

  23. Claw Says:

    „racni” cred ca e mai potrivit
    http://dexonline.ro/definitie/răcni

  24. @andrey Says:

    am nev de 10 propozitii cu verbule a avea si 10 cu verbul a face in franceza pt azi la franceza si verbele la timpul trecut.
    Varog urgent atfel iau un 4 si mai am un 9 la franceza

  25. diacritica Says:

    Varog urgent atfel iau un 4 si mai am un 9 la franceza

    Eu ţi-aş da 2.

  26. @andrey Says:

    hai ma te rog diacritica scz dar ma grabi sunt clasa a VI-a si am probleme cu franceza si domana profesoara a chiar nervoasa te rog ajutama te implor

  27. diacritica Says:

    Nţ. De când mă implori pe mine, scriai 5 propoziţii.
    Aşa că du-te de pun-ţi capu’ la treabă.

  28. @andrey Says:

    Bn dar fami o fav mica te rog.Zimi si mie verbul a avea si a face in franceza la timpul trecut cu toate persoanele ca asta o sa ma mai ajute te rog ca sunt praff la franceza,dar mi-am facut o tema in care trb sa explic despre o pers si profa mi-a dat 9.
    Deci te rog scriemi si mie verbele a avea si a face la timpul trecut cu toate pers.

  29. @andrey Says:

    Ooooo Doamne sunt mort hai care ma ajuti cu verbele a avea si a face la timpul trecut va rog frumos

  30. Lia Says:

    Cred ca verbul a rage se conjuga sau ar trebui sa se conjuge dupa modelul lui a trage. Si daca la perfectul simplu ar da o forma de genul „leul rase” (fara diacritice aici), atunci ar trebui s-o acceptam fara probleme. Cu alte cuvinte, de ce n-am avea verbe diferite care dau prin conjugare forme identice, atata vreme cat avem verbe identice care, prin conjugare si in functie de inteles, dau forme diferite? Ex.: el toarna un tipar vs. el turneaza un film, el absolva pacatele vs. el absolveste o scoala? Hai sa lasam leul/magarul sa ragă linistit, chiar daca si in trecut a ras ori a răgit. Inclin sa cred ca oltenii au tendinta sa conjuge acest verb la perfectul simplu dupa tipicul lui a mugi, nu din considerente lingvistice, ci mai degraba datorita vecinatatii in ograda dintre bou si magar. Deci, forma din DEX, „răgít” ar fi cea uzuala.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: