Diacritica. Baze legale.

Credeaţi, cumva, că diacriticele diacriticii sunt aflare-n treabă?!
Ei bine, nu. Există lege în acest sens. M-a informat Codru, via Ovidiu.

Există, şi anume, Legea nr. 183 din 16 mai 2006 privind utilizarea codificãrii standardizate a setului de caractere în documentele în formã electronicã, publicată în Monitorul Oficial cu numãrul 443 din 23 mai 2006.

Şi zice-aşa:

Parlamentul României adoptã prezenta lege.
Art. 1
Prezenta lege stabileste obligatia autoritãtilor si a institutiilor publice, precum si a notarilor publici de a utiliza codificarea standardizatã a setului de caractere românesti si tastatura standard româneascã în scopul elaborãrii si procesãrii documentelor în formã electronicã în limba românã.

Prin urmare, pe aceia dintre voi care sunt notari publici, autorităţi publice, instituţii publice îi rog ca atunci când scriu pe acest blog să folosească diacritice, altminteri se cheamă că încalcă legea şi-s pasibili de amendă:

Art. 6

(1)Nerespectarea obligatiilor prevãzute la art. 3-5 constituie contraventie si se sanctioneazã cu amendã de la 3.000 lei (RON) la 5.000 lei (RON). Sanctiunea se aplicã notarului public sau, dupã caz, conducãtorului autoritãtii ori institutiei publice respective.

__________

Vezi şi Diacritic, diacritici. Diacritică, diacritice.

15 gânduri despre „Diacritica. Baze legale.

  1. Mă întreb de ce în textul legii nu apar ş-urile şi ţ-urile. Merită amendă sau e doar o problemă…tehnică? Ideea e foarte bună totuşi. Diacritice pentru toată lumea, domnule!

  2. Mă întreb de ce în textul legii nu apar ş-urile şi ţ-urile.

    Evident, pentru că legea a fost scrisă înainte de apariţia legii înseşi! 😀

  3. Noa hăt. Şi pompierii tre’ să poarte caschetă, cizme şi alte chestii de protecţie. Dar nu în patul de acasă când fac amor. Aşa şi lucrătorii ăia, legea zice că diacriticizeze documentele lor foficiale, nu ce scrie ei pe bloguri în timpu’ liber.

    Catch my drift?

    Deşi, dacă mă întrebi, ar fi utilă o mână de oameni care să scrie mereu cu astfel de caractere, cât mai des, şi în locuri cât mai vizibile. Ar forma o masă critică.

  4. Greşeşti. Io n-am văzut la lege să zică că autorităţile publice poa’ să scrie acasă la ele cum le vine. Se referă numa’ la documentele electronice elaborate de autorităţile publice, fără să specifice: acasă sau la serviciu:
    „atât documentelor cu circulatie internã, cât si documentelor destinate altor autoritãti, institutii publice, notari publici, precum si oricãrei persoane fizice sau juridice. ”

    Deci. 😀

    Plus că ce ştii tu, tinere, despre pompieri, caschete şi cizme în toiul amorului din patul de-acasă?… 😀

  5. bunicu-meu o fost, noah.

    Şi, by the way, dincolo de textul legii, ţie ţi s-ar părea normal să-ţi reglementeze statul cum scrii acasă? Exact. Poate ar fi cazul să lămurim ce înseamnă „document electronic”, şi cum un articol pe blog sau un comentariu online nu este aşa ceva, din simpla deducţie că ar fi greu, prea greu, să faci legătura între text şi persoana producătoare. Şi nu merită.

  6. Aoleo, şi ţie tre’ să stau să-ţi explic poantele?! Credeam că numa’ lu’ Oneşteanu.

    (Cât despre cizmele şi cascheta de pompier în patul de-acasă, când faci amor, nu mai intru în detalii, că eşti prea mic şi nu te-ai prins. 😛 )

  7. simţ al umorului mai puţin dezvoltat, na. dar poţi să-mi faci o demonstraţie cu ceva cizme pe-acolo, însă nu de pompier :p

  8. Bine. Eu cizme roşii, lungi peste genunchi, toc de 10, iar tu caschetă şi cizme de pompier. 😀
    Asta când ajungi prin Bucureşti şi-mi faci cinste c-un Brifcor, cum ziceai. 🙂

  9. deal.

    intre timp, doar mie mi se pare exagerata folosirea expresiei „ani grei de inchisoare” ?

  10. Eh, e cam intrată-n uz. Mai ştii, poate că pentru unii anii de închisoare sunt mai uşori deât anii în libertate, aşa că precizarea că-s grei e necesară. Nu? 😀

Comentariile nu închise.