conjunctiv prezent forma negativa
a sti conjugare negativ
Nu ştiu, zău, cine v-a băgat în cap cum că forma negativă e diferită de forma afirmativă a diverselor moduri/timpuri.
Singurul mod care are formă diferită la negativ e imperativul, şi asta doar datorită faptului că forma afirmativă pleacă, în general, de la persoana a III-a sg. a indicativului prezent, iar forma negativă pleacă de la infinitiv.
Adică:
Citeşte! (de la el citeşte)
Nu citi! (de la a citi)
Mănâncă! (de la el mănâncă)
Nu mânca! (de la a mânca)
Spune! (de la el spune)
Nu spune! (de la a spune)
Aleargă! (de la el aleargă)
Nu alerga! (de la a alerga)
Dă! (de la el dă)
Nu da! (de la a da)
Câteva excepţii:
Fii! (de la conjunctivul tu să fii)
Nu fi! (de la infinitivul a fi)
Doar în acest caz, doar la imperativ, verbul a fi pierde un i la forma negativă, şi asta doar pentru că conjunctivul, care dă forma afirmativă, are doi i la persoana a II-a sg. (eu să fiu, tu să fii, el să fie cuminte), în timp ce infinitivul, care dă forma negativă, are un singur i (a fi).
În rest, forma negativă se deosebeşte de forma afirmativă numai prin faptul că are în plus un nu.
Apoi:
Du! (presupun că-i o prescurtare de la el duce)
Nu duce! (de la a duce)
Fă!
Nu face!
Zi! (cu un singur i)
Nu zice!)
În rest, pentru celelalte moduri/timpuri, cum ziceam la a fi, singura deosebire dintre forma afirmativă şi forma negativă e nu-ul de la forma negativă. Forma verbului nu se schimbă.
Şi o s-o iau tot cu a fi, că e problema majoră a românilor verzi foarte mândri de românitatea lor, da’ nu până-ntr-acolo de mândri încât să scrie corect româneşte – că asta miroase a naţionalism.
Indicativ prezent: tu eşti, tu nu eşti
Indicativ imperfect: tu erai, tu nu erai
Indicativ viitor: tu vei fi, tu nu vei fi (fi, cu un singur i, în ambele cazuri, că e forma de infinitiv – a fi)
Indicativ perfect compus: tu ai fost, tu nu ai fost
Condiţional prezent: tu ai fi, tu nu ai fi (fi, cu un singur i, ca şi la viitor)
Condiţional perfect: tu ai fi fost, tu nu ai fi fost (fi, cu un singur i, că vine de la infinitivul a fi)
Conjunctiv prezent: tu să fii (cuminte), tu să nu fii (cuminte); (fii, cu doi i: un i din radical (fi-), al doilea i din terminaţie; să fiu, fii, fie, fim, fiţi, fie)
Conjunctiv perfect: tu să fi fost (cuminte), tu să nu fi fost (cuminte); (fi, cu un singur i, ca la condiţional perfect, pentru că e forma de infinitiv: a fi)
Prezumitv: eu oi fi, tu oi fi, el o fi, noi om fi, voi oţi fi, ei or fi (fi, cu un singur i, peste tot, că tot de la infinitivul a fi vine).
Bon.
Cât despre a şti, are doi i numai la:
Indicativ prezent persoana a II-a sg.: tu ştii, tu nu ştii. Că avem un i din radicalul şti-, al doilea i fiind terminaţia.
ştiu, ştii, ştie, ştim, ştiţi, ştiu
Conjunctiv prezent: tu să ştii, tu să nu ştii. Din aceleaşi motive ca mai sus.
Mda.
Ştiu că picătura mea e prea mică pentru un ocean aşa de mare, da’ orişicât…
______________________________________________________________
Vezi şi:
Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!.
______________________________________________________________
diacritica 
Stiu ca e ca e pe langa subiect (puteam sa zic si in engleza dar nu ma lasa nationalismul) dar cunosc o constructie grmaticala frumoasa de prin Ardeal: „să fi şi avută ea grijă …” Asa-i ca-i mandra zicerea asta ? Si se scrie doar cu un „i” 😉
E. 🙂
Şi e conjunctiv perfect. Cu un i. 🙂
Asteapta publicul si ceva despre o flexiune verbala care, intr-adevar, pune probleme: A SE SFII! E o onoare pentru noi toti -avizatii si ne… – in minunatul domeniu lingvistic sa vedem cum oamenii isi tipa interesul pentru asa ceva… Frumos!:*
https://diacritica.wordpress.com/2009/10/03/i-ii-sau-iii-perfectul-simplu/
https://diacritica.wordpress.com/2009/07/21/inmiesc-inmiii/
totusi, am o nelamurire: practic, indemnul „sa nu fii nepolititcos!” se considera ca fiind la conjunctiv prezent si astfel se scrie cu 2 i sau la imperativ si se scrie cu un i?
Adica ok, conjunctia „sa” arata conjunctivul, dar el are acelasi rol si sens ca imperativul. Adica „sa nu fii nesimtit!” e echivalent cu „nu fi nesimtit!”… cel putin ca sens…
Şi „mă duc” din „Mâine mă duc la şcoală” are sens de viitor, da’ asta nu-l face să fie viitor.
Conjunctivul poa’ să aibă câte sensuri vrea el (sau mai bine zis, câte sensuri vrea să-i dea vorbitorul), dar asta nu-l face să nu mai fie conjunctiv.
da, ce-i drept, nu ma gandisem la toate aspectele 🙂
Felicitari pentru cel care a „dat” lectii celor multi care habar nu au sa scrie.Sa scrii corect e ceva atat de rar in ziua de azi, incat nici macar nu stii cum sa cataloghezi lipsa asta!
Imi cer scuze in prealabil in cazul in care intrebarea mea imi va aduce o mare de injuraturi si apostrofari dar chiar ma nelinisteste: „tu nu stii sa scri/scrii?”. Multumesc!
În pagina principală, în dreapta, ai un cuprins, cu un „loc de-ntrebat” și o lungă listă alfabetică de „neliniști ortografice”. Găsești acolo și despre scri/scrii.
Ma chestia e ca e si greu. Sa-nnebunesc:).
Multumim !