Forma negativă a verbelor

conjunctiv prezent forma negativa
a sti conjugare negativ

Nu ştiu, zău, cine v-a băgat în cap cum că forma negativă e diferită de forma afirmativă a diverselor moduri/timpuri.

Singurul mod care are formă diferită la negativ e imperativul, şi asta doar datorită faptului că forma afirmativă pleacă, în general, de la persoana a III-a sg. a indicativului prezent, iar forma negativă pleacă de la infinitiv.
Adică:

Citeşte! (de la el citeşte)
Nu citi! (de la a citi)

Mănâncă! (de la el mănâncă)
Nu mânca! (de la a mânca)

Spune! (de la el spune)
Nu spune! (de la a spune)

Aleargă! (de la el aleargă)
Nu alerga! (de la a alerga)

Dă! (de la el dă)
Nu da! (de la a da)

Câteva excepţii:

Fii! (de la conjunctivul tu să fii)
Nu fi! (de la infinitivul a fi)
Doar în acest caz, doar la imperativ, verbul a fi pierde un i la forma negativă, şi asta doar pentru că conjunctivul, care dă forma afirmativă, are doi i la persoana a II-a sg. (eu să fiu, tu să fii, el să fie cuminte), în timp ce infinitivul, care dă forma negativă, are un singur i (a fi).
În rest, forma negativă se deosebeşte de forma afirmativă numai prin faptul că are în plus un nu.

Apoi:

Du! (presupun că-i o prescurtare de la el duce)
Nu duce! (de la a duce)

Fă!
Nu face!

Zi! (cu un singur i)
Nu zice!)

În rest, pentru celelalte moduri/timpuri, cum ziceam la a fi, singura deosebire dintre forma afirmativă şi forma negativă e nu-ul de la forma negativă. Forma verbului nu se schimbă.
Şi o s-o iau tot cu a fi, că e problema majoră a românilor verzi foarte mândri de românitatea lor, da’ nu până-ntr-acolo de mândri încât să scrie corect româneşte – că asta miroase a naţionalism.

Indicativ prezent: tu eşti, tu nu eşti

Indicativ imperfect: tu erai, tu nu erai

Indicativ viitor: tu vei fi, tu nu vei fi (fi, cu un singur i, în ambele cazuri, că e forma de infinitiv – a fi)

Indicativ perfect compus: tu ai fost, tu nu ai fost

Condiţional prezent: tu ai fi, tu nu ai fi (fi, cu un singur i, ca şi la viitor)

Condiţional perfect: tu ai fi fost, tu nu ai fi fost (fi, cu un singur i, că vine de la infinitivul a fi)

Conjunctiv prezent: tu să fii (cuminte), tu să nu fii (cuminte); (fii, cu doi i: un i din radical (fi-), al doilea i din terminaţie; să fiu, fii, fie, fim, fiţi, fie)

Conjunctiv perfect: tu să fi fost (cuminte), tu să nu fi fost (cuminte); (fi, cu un singur i, ca la condiţional perfect, pentru că e forma de infinitiv: a fi)

Prezumitv: eu oi fi, tu oi fi, el o fi, noi om fi, voi oţi fi, ei or fi (fi, cu un singur i, peste tot, că tot de la infinitivul a fi vine).

Bon.
Cât despre a şti, are doi i numai la:
Indicativ prezent persoana a II-a sg.: tu ştii, tu nu ştii. Că avem un i din radicalul şti-, al doilea i fiind terminaţia.
ştiu, ştii, ştie, ştim, ştiţi, ştiu
Conjunctiv prezent: tu să ştii, tu să nu ştii. Din aceleaşi motive ca mai sus.

Mda.
Ştiu că picătura mea e prea mică pentru un ocean aşa de mare, da’ orişicât…

______________________________________________________________

Vezi şi:
Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!.
______________________________________________________________

Reclame

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

12 răspunsuri to “Forma negativă a verbelor”

  1. “Să nu fii” sau “să nu fi”? « diacritica Says:

    […] Vezi şi Forma negativă a verbelor. […]

  2. Petronius Says:

    Stiu ca e ca e pe langa subiect (puteam sa zic si in engleza dar nu ma lasa nationalismul) dar cunosc o constructie grmaticala frumoasa de prin Ardeal: „să fi şi avută ea grijă …” Asa-i ca-i mandra zicerea asta ? Si se scrie doar cu un „i” 😉

  3. diacritica Says:

    E. 🙂
    Şi e conjunctiv perfect. Cu un i. 🙂

  4. Alina Says:

    Asteapta publicul si ceva despre o flexiune verbala care, intr-adevar, pune probleme: A SE SFII! E o onoare pentru noi toti -avizatii si ne… – in minunatul domeniu lingvistic sa vedem cum oamenii isi tipa interesul pentru asa ceva… Frumos!:*

  5. diacritica Says:

    https://diacritica.wordpress.com/2009/10/03/i-ii-sau-iii-perfectul-simplu/

    https://diacritica.wordpress.com/2009/07/21/inmiesc-inmiii/

  6. Teo Says:

    totusi, am o nelamurire: practic, indemnul „sa nu fii nepolititcos!” se considera ca fiind la conjunctiv prezent si astfel se scrie cu 2 i sau la imperativ si se scrie cu un i?
    Adica ok, conjunctia „sa” arata conjunctivul, dar el are acelasi rol si sens ca imperativul. Adica „sa nu fii nesimtit!” e echivalent cu „nu fi nesimtit!”… cel putin ca sens…

  7. diacritica Says:

    Şi „mă duc” din „Mâine mă duc la şcoală” are sens de viitor, da’ asta nu-l face să fie viitor.

    Conjunctivul poa’ să aibă câte sensuri vrea el (sau mai bine zis, câte sensuri vrea să-i dea vorbitorul), dar asta nu-l face să nu mai fie conjunctiv.

  8. Teo Says:

    da, ce-i drept, nu ma gandisem la toate aspectele 🙂

  9. gabi Says:

    Felicitari pentru cel care a „dat” lectii celor multi care habar nu au sa scrie.Sa scrii corect e ceva atat de rar in ziua de azi, incat nici macar nu stii cum sa cataloghezi lipsa asta!

  10. Smaranda Says:

    Imi cer scuze in prealabil in cazul in care intrebarea mea imi va aduce o mare de injuraturi si apostrofari dar chiar ma nelinisteste: „tu nu stii sa scri/scrii?”. Multumesc!

  11. diacritica Says:

    În pagina principală, în dreapta, ai un cuprins, cu un „loc de-ntrebat” și o lungă listă alfabetică de „neliniști ortografice”. Găsești acolo și despre scri/scrii.

  12. nestiutorul Says:

    Ma chestia e ca e si greu. Sa-nnebunesc:).
    Multumim !

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: