cand se scrie cu 2 de ii vii
Vi
Scriem vi dacă îl putem completa cu vouă:
Vouă vi s-a spus să nu mai chiuliţi de la ora de gramatică.
Vii
Scriem vii
a. când putem să-l completăm cu tu: tu vii, tu să vii – de la a veni.
b. când e pluralul de la viu şi, evident, e opusul lui morţi: oameni vii (spre deosebire de oameni morţi). Sau vii / morţi – la biserică, pe căsuţele alea de tablă unde s-aprind lumânări.
Viii
Viii scriem, de obicei, tot în cele chestii bisericeşti: Viii cu viii, morţii cu morţii. Adică atunci când viii poate fi înlocui cu cei vii. (Cei vii cu cei vii, cei morţi cu cei morţi.)
Despre i – ii – iii, aici.
Vi-i
Scriem vi-i când putem completa cu vouă şi pe ei: Când îmi puteţi da banii? – Vi-i dau mâine. (Eu vă dau vouă banii, pe ei.)
V-i nu există.
Ordinea corectă, în titlu, este Vi-i, Vi, Vii, Viii – adică 6-1(5),6,7,8 🙂
Adevărat. Da’ ăsta-i blog de ortografie, nu de socoteli. 😀
„v-i nu există”, păcat.
Foarte folositor blogul tău. Bravo !
Te trec pe dreapta
Nu râde. Unii chiar cred (sau speră) că există:
https://diacritica.wordpress.com/2009/08/09/ati-cautat-va-raspundem-75-vi-sau-v-i/
doar ca suna atat de definitiv, nu i-ai dat nici o sansa (doar mort o sa scriu nici o intr-un singur cuvant)
Nici eu nu scriu nici o într-un singur cuvânt. Deşi, uneori, îmi dau seama că, la cât de des îl văd, într-o bună zi o să-l scrie mâna singură, fără ajutorul capului.
Numa’ că dacă scriu nicio mă gândesc c-ar trebui să scriu şi nicieu. Nu?
Nicieu, nicitu, niciel, niciea, nicinoi, nicivoi, niciei, nicilele.
ei, academicienii s-or fi gândit că oricum vine sfârşitul lumiilor în 2012, şi atunci la ce bun.
Apropo, mi-a povestit cineva cum moşeşte poliţia română semne noi de circulaţie, acolo au fost accidente, hai să punem unul nou. Încă mai sunt accidente? Oups! Ok, n-a fost bun, îl scoatem.
„morţii cu morţii, viii cu viii, taţii cu copiii”.
c. când e pluralul de la vie
😀
aciddu, că bine zici. 🙂
Mulțumesc pentru post, aveam o dilemă dar acum am rezolvat-o, exact ce am căutat.
Să creşti mare! 🙂
interesant , thx poate faci o rubrica mai mare cu chestii de genul asta.Ar fi super
Dragă, tot blogul ăsta e „o rubrică mai mare cu chestii de genul ăsta”.
Multumesc draga, dar nu prea le am cu blogurile
Nu trebuie decât să faci clic pe titlul blogului (că tot scrie acolo „ortografice, ortoepice şi de punctuaţie”) şi în pagina principală să te uiţi în cuprinsul din dreapta. O să pricepi de ce ziceam că tot blogul ăsta e o rubrică cu de-astea.
tot intalnesc oameni care folosesc „vi” in loc de „vii”. De exp. : sa vi la masa sau de unde vi?
ma atac, mor cand citesc asa ceva.
la fel si cu „fi” si „fii”.
mersi de iluminare.
Să creşti mare.
„cand se scrie cu 2 de ii vii”
Păi…..”cu 2 DE i” ???
1. Ăia-s termenii de căutare.
şi
2. Gramatica Academiei nu spune că „doi de i” ar fi greşit. Spune că „de” apare şi în structuri de genul „doi de i”.
Bravo si multumesc. Mi-a fost foarte usor sa gasesc un material despre tema asta cu ajutorul vostru. Keep the good work!
Să creşti mare!
Draga diacritico, sa stii ca exista si v-i. La ardeleni se zice: v-i sete? adica va e sete?
Există şi m-i şi ţ-i etc. Dar oamenii care ajung caută să afle dacă e v-i se spune sau vi se spune. Pentru ei, fineţurile de genul v-i sunt prea complicate. Adică le complică încă şi mai mult gramatica cea deja mult prea complicată din capul lor. Aşa că prefer să spun că v-i nu există. Pentru că şansele ca din cauza asta cineva să scrie vi sete sunt minime. 🙂
„de unde vi?” sau „de unde vii?”
bun asa .. si asa am o problema cu i`urile :”> singura mea greseala in gramatica ..
tare
mersi fain 🙂
inca un lucru de adaugat la gramatica mea de balta 😀
Să crești mare!
S-ar putea să mai găsești pe aici și alte chestii de adăugat.
Felicitari pt blog! E foarte folositor! 🙂
Mulţumesc.
Interesant blog. Felicitari!
Mulţămesc.
Ultima propoziție m-a dat gata: „v-i nu există” Oare există cineva care crede în existența lui „V-i”?
Da. Şi în existenţa lui ţ-i, m-i…
cum e cu i-ul in caz de intrebare? E regula peste tot ca un i cade la interogatie si negatie?
Adică de la „aveţi” cu punct la coadă ar trece la „aveţ ?” cu semnu-ntrebării?
De doi ani încoace aud tot soiul de extravaganţe, da’ p-asta încă n-o auzisem!
La interogaţie cade doar punctul de la coada afirmaţiei, iar în locul lui vine un semn de-ntrebare. Verbul nu păţeşte nimic.
Despre forma negativă a verbelor, aici.
unde dai si unde crapa! ma refer la verbul care se termina in „i” daca mai primeste al 2lea „i” pt pers a 2a sg in cazul unei intrebari. Ex: „Vii la mine?” sau „vi la mine?”
Chiar că crapă.
danke! 🙂
„Oare există cineva care crede în existența lui “V-i”? Da!
Am vazut un document prezentat la o televiziune, in care se repeta de multe, multe ori: ” v-a merge”.
tare exemplul „Vouă vi s-a spus să nu mai chiuliţi de la ora de gramatică.” :))
cel mai tare blog!
Aşa zic şi eu. 🙂
Am descoperit recent blog ul tau , Desi observ ca exista de multi ani . Faci o treaba foarte buna . Felicitari 🙂
Recunoasc ca n am mai citit din liceu o carte , dar intru mereu aici sa caut raspunsuri la intrebarile mele :)) care sunt multe . Cum au fost cu : abea , abia , fi , cu fii , vi cu vii, o data cu odata . ma lovesc de lucrurile astea zilnic si sincer ma simt mai destept cand aflu raspunsul la intrebarile mele :)) . Nu de alta , dar sa nu ma fac de ras pe la Facultate sau la munca 🙂 . Have a nice Evening
superbe comentarii pe acilisea, unii se fac de ras, altii se dau inteligenti doar ca scriu cu litera mare la inceput si ca folosesc corect virgula, cratima, apostroful si mai stiu eu ce… bravo! demonstrati-va gramatica pe forumuri