Propriii şi propriii-i. Plus copiii-i.

Na, că mi-am adus aminte că există şi propriii-i. 🙂

Car’ va să zică, domnii ziarişti şi domnişoarele ziariste, noi scriem după cum urmează:

copilul propriu – propriul copil
copiii proprii – propriii copii
copiii săi proprii – propriii săi copii – propriiii copii

Ca în: tablourile sale frumoase – frumoasele sale tablouri – frumoasele-i tablouri; cuvintele sale proprii – propriile sale cuvinte – propriile-i cuvinte.

Din seria propriii-mi copii, propriii-ţi copii.

(Să vină careva să-mi spună că nu bat câmpii! 😀 )

_____________________

Vezi şi despre ortografia cu doi i a substantivelor şi Roşu – roşii – roşiii.

_____________________

23 de gânduri despre „Propriii şi propriii-i. Plus copiii-i.

  1. Bun, si cum se pronunta „propriii-i” ala? Ca mi se incalceste limba in gura incercand sa mai adaug un i.

  2. 😀
    Na, nu pot să pronunţ în scris. 😀

    Da’ dacă îţi iese propriii-mi copii, ar trebui să-ţi iasă şi propriii-i copii.
    Oricum, structurile astea apar mai mult în scris, riscul ca românul de rând să le folosească în vorbirea curentă e minim. 🙂

  3. Cu articolu’ asta m-ai castigat drept abonat la blog! Pana acum il foloseam in loc de indreptar/manual de-a sasea .. acum a devenit lectura „academica” 😛 keep up the good work !!

  4. L’ange gardien al limbii române munceşte şi sâmbăta, asta da program prelungit. Mulţumim!

  5. Te rog da-mi un exemplu cu „copiii-i”.

    „I-am vazut pe copiii ei” este tot una cu „I-am vazut copiii-i” ?

  6. Pana acum il foloseam in loc de indreptar/manual de-a sasea .. acum a devenit lectura “academica”

    În ciuda aparenţei de îndreptar, blogul ăsta a fost dintotdeauna academic. 😀

  7. doamna diacriticaaa, baetzi’i rai de la coltzu strazi m’a dete’ra afara pa motiv da linba romina…
    ie drept ?

    Nu ştiu, nikule… Chestia e că-n general tre’ să respecţi regulile casei. Şi poate că ei sunt mai stricţi decât mine în privinţa românei. 🙂

  8. Te rog da-mi un exemplu cu “copiii-i”.

    “I-am vazut pe copiii ei” este tot una cu “I-am vazut copiii-i” ?

    N-am exemplu, că nu l-am folosit niciodată.
    Da’ da, e un fel de „copiii ei/lui”.

  9. Egzemplu:
    „Cine l-a aruncat pe bătrân în stradă? Propriii-i copii!”

    Iar de pronunţat, dacă e să despicăm firul în paişpe, cred că se pronunţă ceva de genul „proprii ii”, adică aşa cum am pronunţa „proprii îi”, dar cu i accentuat în loc de î.

    Părerea mea…

    Multe plecăciuni, diacritico, angel radios!

  10. Egzemplu:
    „Cine l-a aruncat pe bătrân în stradă? Propriii-i copii!”

    Nu, că Radu voia exemplu cu „copiii-i”. 🙂

    Multe plecăciuni, diacritico, angel radios!

    😀

  11. I stand corrected 🙂 Da’ era Petronius, nu Radu 😉

    Ia să vedem dacă-mi iese…

    Prin vulturi vântul viu vuia,
    În ochii-i părul că-i dădea,
    Copiii-i toţi că-i prăfuia,
    Dar nema ploaie că-mi cădea…

    Iertăciune pentru egzemplul poetic, dar nu-mi vine nimic prozaic în cap în care să se potrivească odraslele cu mulţi de i.

  12. Numai greseli pe aici ! Cum sa fie corect : ” Copiii-i toti ca-i prafuia” sau „Propriii-i copii” doamne fereste! . Corect este „Propriii copii m-au dezamagit”. „Propriii-i ” nu exista ! „. Exemplul „Copiii-i dragi = copiii ei dragi e gresit”, tocmai de asta s-a mai adaugat un „i” la „proprii”,ca sa arate ai cui sunt copiii. Dar mai bine cautati intr-o carte si nu aveti incredere in ce gasiti pe net.

  13. Cum facem cu abominabilele: făcuseşi, avuseseşi, veniseşi, etc… Adica mai mult ca perfectul simplu (hahaha!) ?!?

  14. Ca un mic adaos, baieti, nu mai puneti virgula inainte de „etc”. Etc vine din latinescul et cetera care inseamna „si asa mai departe” (ET=SI) si cum stim ca virgula se pune inainte sau dupa „si” doar in cazuri speciale (ex: apozitiile… Aici nu e cazul) nu e in regula virgula aia pusa inaintea „etc-ului”.
    In rest, felicitari pentru blog. Din pacate sunt tot mai multi oameni care nu isi cunosc propria limba, nici vorbita si nici scrisa, asa ca blogul e mai mult decat un bine necesar!
    Numai bine!

Comentariile nu închise.