Spune şi tu!

Şi tu te întrebi ce poţi face cu diploma ta în străinătate?
Spune şi tu!

Spun:
Eu nu mă-ntreb. Eu ştiu deja ce pot face în străinătate cu diploma mea românească: pot să mă şterg la fund.

31 de gânduri despre „Spune şi tu!

  1. Nu este chiar asa. Eu am lucrat 5 ani intr-o universitate din Ioropa. Nu. nu eram spalator de bude, ci cadru didactic. Atunci cand se mai intampla la o cafea sa ma intrebe cate un coleg „dragut” daca este adevarat ca in Europe de Est nu scoala este mult mai slaba decat in Apus, eu ii intrebam „Pai atunci de ce m-ati mai adus pe mine ca sa va invat proiectare asistata ?!” La fel, aveam colegi bulgari si polonezi, care erau cei mai buni in domeniile lor si lucrau de doua ori mai mult decat un bastinas.

    Pana la un anumit moment in Romania s-a facut scoala adevarata, la fel ca in intreg blocul comunist. Reforema invatamantului s-a aplicat cu asemenea inversunare, de parca ultima generatie dinainte de Revolutie ar fi fost cu totii niste tembeli semi-analfabeti.

    Datorita trecerii de la 6 zile de scoala la numai 5 un absolvent de 12 clase din ziua de azi face scoala cat se facea inainte in 10 ani de studiu. Chiar si ceea ce a mai ramas se dilueaza tot mai mult, cu efecte nefaste pentru viitorul mediu si indepartat.

    A spune insa ca diploma romaneasca este buna de sters la fund este o greseala. Catastrofica este insa dezvoltarea universitatilor de genul Spiru Haret, care fac un rau enorm imaginii Romaniei; inevitabil, toate universitatile romanesti vor fi vazute din afara ca fiind fabrici de diplome fara acoperire.

  2. Imi cer scuze, nu mi-am baut toata cafeaua de dimineata si am uitat sa corectez exprimarea.

  3. Petronius: Unde s-a facut scoala aia serioasa in blocul comunist? Ca de ai mei nu s-a prins cine stie ce. Nici de ceilalti pe care-i vad pe strazi. Or fi uitat toti tot ce au invatat, dracu’ 🙂 Ca ai facut TU, asta e altceva. Probabil te-au batut parintii si te incuiau in camera ta pana iti terminai temele. Mie cel putin asa mi-au facut 🙂 Lu’ frate-meu si sor-mea nu le-au facut asa, si au ajuns niste manelisti. Mai gandeste-te de cateva ori inainte sa lauzi scoala din orice perioada.

  4. Nu laud scoala de acum 20 de ani la modul absolut. O laud insa in comparatie cu scoala apuseana (ca ma enerveaza cuvantul „occidental” si toti cei care se inchina la occidentali). In Europa de Vest si America de Nord produsele scolii din blocul comunist este la mare cautare.

    Pe mine parintii nu m-au obligat sa invat (poate ca de aia am si facut-o). Din contra, m-au obligat sa fac sport (si am facut sport de performanta si in liceu si in facultate) si am fost nu cel mai bun, dar printre primii trei, si in liceu, si in facultate.

    Noi angajam anual specialisti produsi de invatamantul superior romanesc. An de an sunt mai putini cei care corespund cerintelor, iar cei pe care ii angajam (pentru ca avem totusi nevoie) se descurca din ce in ce mai greu; nu li se pare absurd sa minta ca „mai au putin si termina proiectul la care lucreaza”, nu mai stiu sa se exprime in scris (limba romana, nu engleza) si li se pare extrem de dificil sa citeasca documentatia unui produs.

    Este suficient sa numeri orele care sa faceau „inainte” intr-o saptamana si cele care se fac acum. Dincolo de cantitate, calitatea a scazut continuu, pentru ca profesorii care stiau meserie au plecat (ca mine si multi altii), iar cei care au ramas sunt cei pe care firmele serioase nu i-au vrut.

    Si atunci de unde ?!

  5. Nu este chiar asa. Eu am lucrat 5 ani intr-o universitate din Ioropa. Nu. nu eram spalator de bude, ci cadru didactic.

    Păi de diploma mea ziceam, nu de diploma ta. 😀
    Eu cu diploma mea de filolog mă şterg la fund inclusiv în România, darămite în străinătate. Noroc c-am mai adunat alte câteva diplome după ea.
    Şi n-are-a face cu calitatea şcolii (că, na, aş zice că-s un filolog de oareşce calitate, după cum cu modestie rezultă şi de pe blogul ăsta 😀 ), ci cu diploma în sine.

  6. Ajuga pe cineva sa-mi intelegeaga punctul de vedere daca spun ca eu am terminat un liceu indistrial? 😀 N-am intrat la Liceul de Informatica, asa ca am fost repartizat la „Grup Industrial Tehnic de Transporturi Cai Ferate Iasi” (Liceul CFR, pe scurt), la o clasa de „ciocanari” (IFTE – RATC, unde IFTE = Instalatii Fire Transport Electric, RATC = Regia Autonoma de Transport in Comun) dupa care m-am transferat la clasa de info intr-a 10-a. Nimeni din grupul meu n-a intrat la Lic. de Info, dar unul a reusit sa se transfere acolo intr-a 10-a. Si a terminat Lic. de Info. Din experienta lui, pot spune ca ma bucur sa fi terminat Info la Lic. CFR si ca n-am intrat la Lic. de Info, la cata „cantitate” iti baga aia in cap acolo (fizica, chimie, matematica, romana, dar informatica mai putin). Macar la un liceu industrial stiu profii cu cine ai de-a face, si nu se zbat ca pestele pe uscat asa mult, ceea ce m-a facut sa ma pot dezvolta in ritmul meu, nu al lor. Nu am invatat lectia? Eh, nu-i bai chiar atat de mare, ca e o clasa plina de prosti in jurul meu 😀

    Deci, cand vine vorba de calitate vs. firma, eu zic ca oamenii cand vorbesc de calitatea invatamantului romanesc se refera la firma, dar nu-si dau seama. Invatamantul romanesc n-a fost niciodata de calitate. Argumentul ca „se cauta specialisti romani in strainatate” nu tine. Cred ca se cautau si inainte, dar din pacate erau toti prinsi cu lanturi de patrie (si obligati sa tina un steag in mana, de catre securistii de la Securitate :P) Acum scapa in grup toti, de aia zici ca-s multi. Dar nu-s. Densitatea pe an patrat e tot redusa, doar ca s-au adunat in timp.

    Cine vrea sa invete, invata din placere, nu ca e scoala buna sau rea. Scoala e un loc unde te duci ca sa mai socializezi si cu alti oameni, eventual sa vezi un punct de vedere a unui prof, dar cam atat. Daca te bazezi doar pe ce ti se zice in scoala, indiferent ca faci 7 ore pe zi, 5 zile pe saptamana sau 48 de ore pe zi, 30 de zile pe saptamana, tot un prost iesi la final. Pe de alta parte, daca-ti place (si de obicei iti place daca te apreciaza lumea, si ai si cu cine discuta, si nu esti inconjurat doar de „prieteni” care te scuipa in gura ca esti „tocilar”), poti sta cu cartile insirate peste tot, inveti in ritmul tau, dupa programul tau, nu al lor, dupa ritmul tau biologic, care nu este impartit in ore cu subiect unic, de 50 de minute, cu 10 minute pauza.

    Adevarul e ca trebuie sa ai oleaca de ADHD ca sa inveti ceva, sau sa ai memorie de calculator si sa-ti intre in cap din prima. Si apoi, trebuie sa vrei sa stii mai mult decat ti se spune, si sa nu ai incredere in ce ti se spune, ca ar fi suficient.

    So… cum se potriveste ce-am zis eu mai sus cu scoala din orice timp? Nu se potriveste 😀 In clasele a-ntaia si a doua am invatat mecanic, si am fost inchis in camera pana imi faceam temele. Dup-aia, intr-a treia invatatoarea s-a casatorit si s-a mutat la mama dracu’, asa ca ne-au adus o invatatoare noua, mai batrana, de la care n-am mai reusit sa invat la fel cum invatam inainte. Daca in primele doua clase invatam totusi in ritmul meu, pana pricepeam, dup-aia mi se cerea „performanta” (in mod implicit). Efectiv ma simteam contra timp, si, cand ceream o explicatie, mi se dadea una la repezeala, si se astepta ca eu s-o prind tot in secunda aia. Daca n-o prindeam, tzapa fraiere, ca trecem la exercitiul urmator, ca de aia le-am pus pe banda rulanta. Si eu eram printre aia buni, deci nush ce pricepeau restul colegilor. Mi se pare si normal sa te saturi de scoala cand ti se indeasa programa pe gat cu melesteu’.

    Si as putea scrie in continuare, despre experienta mea cu scoala, si toti factorii care m-au condus intr-o directie sau alta, dar ideea e ca scoala, in sine, e o banda de productie. Produce bani si ii invarte, pretinzand ca la final o sa stii ceva care-o sa te ajute in viata. Eu am ajuns unde am ajuns nu invatand, ci trisand. Nici macar nu voiam sa trisej, ca eu voiam sa invat, dar in final trisam, pt. ca nu faceam fata altfel. Sa treci de un obiect cu noroc chior (geografie in cazul meu, unde am invatat ceva rapid in ultima ora din trimestru, incercand sa invat fix lectia la care o sa cad eu cand ajunge la mine la catalog, si asa am facut – si profa a zis „vezi ca se poate?”, si eu mi-am zis in gand „dac-ai sti tu ca nici acu’ nu stiu nimic…”, si alta data mi-am facut fituica scrisa intr-un alfabet inventat de mine, si m-a prins, dar nu era experta in criptografie ca sa ma poata si dovedi) si sa fii super tare la altul (informatica in cazul meu) pt. ca n-ai invatat la obiectul ala (geografie)…

    Si cu toate ca am trisat, si n-am invatat nici la romana nimic (tragea profa cuvintele cu clestele din gura mea), nici la istorie, nici la geografie, nici la psihologie, nici la biologie, nici la matematica, nici la chimie organica (la cea anorganica miscam ceva mai bine, ca era simpla), nici la fizica (decat in 5-8 si intr-a 12-a, ca fizica nucleara mi se parea apa de ploaie, si formulele lu’ Kirkoff, da’ cam atat). Si cu toate astea, cand ma intalnesc, profii isi aduc aminte de mine ca un elev silitor, inteligent, model. Cum naiba, nush 🙂

    Daca nu va ajung detaliile, va mai zic 😀

    Is this world fucked up or what? 😀

  7. Vai cate typo-uri am in comentariul ala lung 😀 Da’ pricepeti voi 😛

  8. Faza asta cu „şcoala românească de calitate” este unul dintre stereotipurile din seria „noi suntem români!”.

    Mi-aduc aminte că am stat de vorbă cu un neamţ, acu’ vreo 4-5 ani, care era nu’ş’ ce într-o firmă de chestii financiare în Bucureşti şi mi-a zis că-i îngrozit de oamenii cu care se întâlnea la interviuri. Că-s absolut tufă la specilizarea absolvită. Şi i-am zis că şcoala românească e naşpa. Şi a râs şi a zis că da, şi el, uitându-se la ce iese din şcoala românească, crede că-i naşpa. Şi că io-s singurul român pe care-l aude că zice chestia asta, că restul i se laudă cu şcoala românească şi olimpicii aferenţi. Or, zice neamţu’, io nu cu cei câţiva, foarte puţini, olimpici am de-a face, ci cu media produsului şcolii româneşti. Şi media e naşpa.

    În fine, io, după 19 ani pe băncile şcolii româneşti şi 5 ani de cancelarie de şcoală românească, m-am jurat că: 1. nu mai fac şcoală în România; 2. nu mai predau în România (cu observaţia necesară că am ajuns profă pentru că asta mi-am dorit dintotdeauna şi meseria în sine îmi place foarte; numa’ că deja după primul an în sistem îmi venea să-mi iau câmpii; am rezistat 5 – din păcate, că trebuia, naibii, să plec mai repede 🙂 ).

  9. Şi PeSe: blogul ăsta, el singur, e suficient ca să poţi zice cu mâna pe inimă că şcoala românească e proastă (ea în sine, că nu mă-ncălzeşte cu nimic s-o compar cu altele şi să mă uit că alţii-s chiar mai proşti). Şi, din nou, mă refer la medie. Că geaba ies pe poarta liceului câţiva oameni care scriu aş fi, voi fi, să fi fost, să nu fii, nu fii!, dacă majoritatea scriu aş fii, voi fii şi să fi fericit.

  10. Dupa cum va spuneam, am predat 5 ani la o universitate apuseana , dupa ce am predat 10 in Romania. Din punctul meu ingust de vedere, pentru ca nu poti trage concluzii cu caracter general dintr-o experienta atat de limitata, va pot spune ca cei mai inteligenti si bine pregatiti indivizi pe care i-am intalnit au fost romani (in domeniul tehnic).

    In medie, pana prin 2000 absolventii est-europeni erau mai buni decat apusenii. Dupa 1995 nivelul invatatmantului tehnic a inceput sa scada in Europa si America de Nord (nu conteaza motivele). La momentul in care studentii la politehnica din Romania isi permiteau sa simplifice x patrat pe doi, acelasi lucru l-am intalnit si in Franta, si in Italia.

    Din punct de vedere al stiintei de nivel inalt insa, Europa de Vest si America de Nord ne depaseste fara drept de apel. Sansa unui estic era (pana acum 10 ani, cand inca se facea scoala aici) sa termine scoala si sa plece imediat in Vest; aceatsa era cea mai buna sansa, pana cand aici se facea scoala mai buna ca dincolo.

    Acum nu mai pot exprima o opinie competenta, deoarece m-am intors in Tara si lucrez ca manager pentru o firma cu capital strain. Singurul lucru pe care il observ este ca absolventii care ne solicita angajarea sunt tot mai slab pregatiti, iar pe cei cu inteligenta nativa si ambitie trebuie sa ii scolarizam noi; din pacate, riscam sa ii pierdem dupa ce investim in ei, dar asta este capitalismul.

  11. @Petronius: La ultimul paragraf nu pot decat sa-ti dau dreptate. Dpdv capitalist, vrei salarii mici, dar vrei si oameni buni. No, asa ceva nu se poate pe termen lung. Le-ai oferi salarii ca in occident alora care merita, ca sa n-aiba motiv de plecat, da’ nu te lasa managerii aia de mai sus, ca de aia au venit in Europa de Est, sa dea salarii mici, ca daca voiau sa dea salarii decente nu mai veneau 🙂

    Imi vine in minte tagul „Stalcirea logicii” 😀

  12. Ne facem un canal de IRC sa ne batem in idei idioate? Ca eu vreau sa ma uit la un film, da’ nu merge subwooferu’. E conectat dupa litera manualului la amplificator, trece si testele pe care le face ampu’ (ca e dintr-ala sump si dejtept, de aia e in „demo suit”), da’… cand trec la partea finala: film/muzica, pula subwoofer. Si vreau sa vad si eu Ideocracy cu theatrical experience (adica subwoofer :P), ca de aia am acces in firma duminica 😀

  13. Ah, si despre salariile astea date in RO: Cea mai tare oferta mi-a fost facuta cu sintagma „nu-ti dau mai mult, ca sa nu sparg piata”. Adica ar putea sa-mi dea, da’ nu vrea. Si eu i-am zis „nici eu nu vreau sa plec din firma actuala”. Si din cand in cand imi vine pe messenger sa ma intrebe daca n-au dat faliment astia la care lucrez acum, sa ma duc sa lucrez la el. Dar nici ca-si cauta altii. Pe mine ma vrea, musai.

  14. Ne facem un canal de IRC sa ne batem in idei idioate? Ca eu vreau sa ma uit la un film, da’ nu merge subwooferu’. E conectat dupa litera manualului la amplificator, trece si testele pe care le face ampu’ (ca e dintr-ala sump si dejtept, de aia e in “demo suit”), da’… cand trec la partea finala: film/muzica, pula subwoofer. Si vreau sa vad si eu Ideocracy cu theatrical experience (adica subwoofer 😛 ), ca de aia am acces in firma duminica 😀

    Ha?!

  15. Radu, nu este chiar asa. Copii care vin la noi nestiutori, dornici sa invete si chiar invata.

    Dupa ce devin suficient de competenti, pleaca nu pentru un salariu mai mare, si pentru CV. In plus, cand un angajat se simte suficient de sigur pe el, mai ales cand e tanar, doreste sa invete si alte lucruri si se simte mai atras de dorinta de a schimba madiul.

    Oricum, salariile pe care noi le oferim sunt cele mai mari pe care ne convine sa le platim. Sunt unii care au 500 de euro, pentru ca la 510 nu ne-ar mai conveni la cat stie (si nici in alta parte nu ar primi mai mult), dar avem si altii cu 1000, care ar primi cel mult 1100 la alte firme.

    Angajatorii discuta intre ei si se cunosc salariile pe nivele de competenta. Stiu ca a existat un moment cand cei mai tari „jucatori” pe piata au convenit sa nu isi fure angajatii. Nu a tinut mai mult de trei luni, pentru ca economia de piata functioneaza (totusi).

  16. Radu, chiar ai nevoie de cuvinte obscene ca sa te exprimi ? suntem totusi invitatii unei Doamne …

  17. Hai ca merge, mama lui de subwoofer 😛 Il mai bibilesc un pic, sa fiu sigur ca nu sare prin tavan, but… movie time 😀

  18. Pe doamna o deranjează mai mult greşelile de limbă decât obscenităţile, pentru că:
    1. doamna, înainte să fie o doamnă, a locuit într-un cămin studenţesc mixt, unde multe i-a fost dat să audă;
    2. cuvintele, de orice fel ar fi ele (inclusiv vulgarităţile, obscenităţile şi altele) fac parte din limbă; greşelile – nu. 🙂

  19. @Petronius: Nu cand transpir mai mult ca un alergator incercand sa fac un afurisit de subwoofer sa faca ce scrie in manual c-ar trebui sa faca 🙂 Daca te-a ofensat, scuza-ma. Am mai folosit cuvinte de genu’ asta in comentarii, dar eu zic ca e OK atat timp cat nu ajung la „o sa-ti iau capatzana” si altele de genu’ asta (vezi cocalari.com :P)

    Dna. Diacritica, te-a ofensat c-am folosit cuvantul „pula” mai devreme? Ca sa stiu sa nu-l mai folosesc.

  20. @Petronius: Asta cu „sa-si faca CV” e gogoasa. Si daca nu e, doar n-or fi numai tineri care vin pt joburi, nu? Aia mai batrani aproape sigur nu vor „sa-si faca CV”, ci vor „sa-si hraneasca familia”. Dar in RO, nu-i iei pe aia batrani pt. ca, vezi tu, culmea, „is batrani”. Nici pe aia tineri nu-i iei, pt. ca, vezi tu, „piata muncii e volatila si pleaca repede la alta firma”. Pai cum mama ma-sii? Si totusi, pe aia pe care-i iei, cum ii iei? Ii tragi la loz in plic?

    Cat timp in Romania cuvantul de ordine este „disperare”, nu exista „sa-si faca CV”. In schimb exista „la mai bine”. Cand iti pleaca omu’ pt. ca ala da cu 100 de lei noi mai mult, inseamna ca e o problema grava undeva, pt. ca 100 de lei pe luna in plus nu e cine stie ce avere. Si daca altu-i da aia 100 de lei in plus, inseamna ca nu-i chiar asa prost. Cand cuvantul de ordine e „disperare”, nici omu’ nu prea pleaca pt. 100 de lei in plus la o firma nou-infiintata, ca nu-si asuma riscuri (in special daca se stie si cu musca pe caciula). Daca pleaca pentru aceiasi bani, sau mai putini (fara sa-l inviti tu sa plece, tu chiar l-ai tine si in continuare), atunci chiar ca ai o problema.

    Nush, ceva nu se leaga. Astia din vest, masele, nu asculta manele cu Salam Minune, si nu se dau in stamba cu smecheria lor ca sa apara pe cocalari.com, dar in rest… Ai nostri cat de cretini pot fi? Diferenta pare a fi la dimensiunea firmelor: in RO, chiar si alea mari sunt prea mici si nu-i pot absorbi si pe idioti. Astia de pe meleaguri occidentale, cred, ii absorb pe astia mici si prosti, dupa care invata (ei ceva acolo) si contribuie, cat de putin ii duce mintea, la profitul ala al gros al firmei. Deci unde-i diferenta? Unde?

    Mie-mi da „cerc vicios” toata treaba. Omu’ nu invata pt. ca e prea ocupat sa-si inece amarul cu putinii bani pe care-i are (cu manele si cu prieteni), dupa care ia o diploma pe ochi frumosi ca sa arate bine in statistici universitatea in cauza, ia un job prost platit, care nu-i ajunge nici macar pt. chirie, seful il freaca la cap de parca l-ar plati cu lingouri de aur pentru capacitatile lui intelectuale (care nu sunt nici aur, nici capacitati), si totul se duce intr-o spirala in jos. Dup-aia astia mai indraznesc sa faca si copii, si sa-i educe in spiritul lor, si astia-s urmatoarea generatie de angajati… Naspa.

    Inca o idee e ca firmele de pe aici au un nucleu solid la care adauga o masa de manevra. Ca vin si pleaca oamenii… nu-i afecteaza, ca e in plan. Daca n-ar face asta, ce-ar face aia de la HR? In RO se pare ca ai numa’ masa de manevra, chiar daca omu’ ar putea promova in nucleul stabil. Pentru ca „nu vrei sa spargi piata”. Acu’ ca ma gandesc, te sparge piata pe tine 🙂 Misto vorba asta cu „spart piata”. Il vrei, da’ nu spargi piata ca sa-l ai. Mai bine te plangi de „mediul economic”.

    Si daca zici ca esti manager, macar ceva din aberatiile astea pe care le scuip eu ar trebui sa aiba sens. Ca eu n-am studii economice (si de fapt de nici un fel peste liceu, datorita „pietei”), si aproape sigur torn aberatii peste aberatii, dar nu-s 100% aberatii, ca nu-s manele, ceea ce inseamna ca un sambure de adevar exista, si ceva acolo are sens.

    Poate observi falia dintre manageri si angajati din ce-am scris eu in postul asta. Daca nu o vezi… ce mai pot spune? 🙂 Falia asta e destul de generalizata: sef-angajat, parlamentar-cetatean, smecher-fraier. Dar cat timp fiecare o sa vrea sa i-o traga celuilalt, ca el e mai smecher, asta n-o sa se rezolve. Daca zici ca tu nu vrei sa i-o tragi altuia (trag ideea asta din faptul ca te-a ofensat cuvantul „pula”), iti spun ca totusi, instinctual, tot asta faci. Nu-ti trebuie injuraturi si sabii pt. asta 🙂 Doar iti protejezi „nevoile si neamul” (ale tale). Restul sunt doar un mijloc (si chiar niste frustrati, ca nu le mai ajunge).

    Hai sa si semnez:
    – Un loser din „piata”

    PS. Nu am nici o solutie rapida, pentru ca nu exista una. Iar restul mai sunt si scumpe pe de-asupra.

  21. Scrii mişto tu, Radule, da’ cre’ că piaţa românească a muncii e un mister prea mare ca să-l rezolvăm noi aci pe blog. 🙂

  22. Radu, nu este bine sa generalizezi. Nu toti angajatii sunt chiulai si nu toti sefii sunt exploatatorii care sug sangele clasei muncitoare.

    Cel mai batran angajat din firma noastra are 29 de ani. Am avut si studenti din anii terminali, dintre care unii au ramas, altii au plecat.

    La noi in firma salariile sunt confidentiale. Totusi, atunci cand oamenii considera ca salariul nu creste asa dupa cum ar dori (pentru ca la varsta asta si in conditiile de la noi salariul creste anual) fie negociaza un salariu mai mare, fie isi cauta de lucru. Nimeni dintre cei care au plecat de la noi nu a plecat suparat si nici nu a plecat inainte de a avea deja un alt loc de munca. Am avut colegi care au plecat la un salariu mai mic intr-o firma multi-nationala, doar pentru mandria de a lucra pentru un nume. Chiar mai mult, am avut colegi care dupa ce au plecat au revenit la noi dupa o vreme.

    In sfarsit, noi nu ne sefim intre noi. Nu exista nici o concesie pe care eu sa o pot face unui coleg si sa nu o fac. Nu pot hotari cresterea numarului de zile de concediu peste cele din contractul de munca. Daca unui coleg nu ii place ceea ce face incerc sa ii dau altceva de facut. Programul nostru este flexibil; fiecare lucreaza la unul sau mai multe proiecte, uneori in echipe de cate doi-trei; nu intotdeauna sunt eu seful de proiect. In general cel care ia decizia finala este cel mai competent dintre noi, iar eu nu pot fi cel mai bun in toate domeniile (dar cine poate fi ?!).

    In legatura cu salariul, este asa acum am spus: incercam sa pastram un echilibru intre salariu si competenta fiecaruia. Daca l-as plati mai putin decat face, ar pleca si firma ar fi in pierdere. Daca l-as plati mai mult decat face, din nou firma ar fi in pierdere; este rolul meu sa mentin acest echilibru fragil, care este strict legat de oferta altor angajatori din zona. Te asigur ca scuza cu „spartul pietei” este o doar o modalitate politicoasa (dar destul de straverzie) de a spune cuiva „nu meriti mai mult”.

    In sfarsit, atitudinea sefilor fata de angajati este o problema da cultura si de educatie (mi-e grau sa trag o linie intre cele doua). In orice caz, cu totii au de castigat daca firma merge bine, iar binele firmei nu trebuie sa intre in contradictie cu binele angajatilor; un manager trebuie sa rezolve inclusiv asemenea conflicte de interes.

  23. @Petronius: „Nu meriti mai mult” i-am zis si eu respectivului 🙂 Si tot ma cauta, fara sa priceapa apropoul despre „cerere si oferta”. Nu merit mai mult, lasa-ma-n Anglia mea in pace 😀 ca aici oamenii considera ca merit mai mult, dar inca n-au de unde, ca firma nu merge pe plus, si au recunoscut asta fara sa-i intreb eu vreo ceva.

    Chestia asta cu salariul confidential nu-mi mai da pace de cand am plecat de la vechea firma. Si acolo era tot confidential. Pe langa ca era confidential era si discriminatoriu (colegu’ castiga dublu, pe acelasi post, desi, cand era criza, eu eram ala disponibil la orice ora si orice zi, deoarece colegu’ isi baga pula si inchidea telefonu’ – deci eu am fost loseru’ firmei, da?). Daca aud vreun sef ca zice ca salariile-s confidentiale, fac orice ca sa le fac publice, si n-are decat sa ma injure dup-aia. In plus, fac un serviciu economiei de piata, care merge mai bine cu cartile pe masa decat cu ele in maneca. Vreau sa vad proces pentru prejudiciu dup-aia, ca-l lupt si pe ala, deoarece nu vad unde e prejudiciul (ca nu fur din firma).

  24. Vreau sa vad proces pentru prejudiciu dup-aia, ca-l lupt si pe ala,

    Îl lupţi pe proces? 😀

    (Tu nu vezi unde-i prejudiciul, da’ un avocat ar vedea, şi l-ar vedea mare – pe el, prejudiciul -, aşa că, dacă faci fapte d’astea robinhoodiene, măcar acoperă-ţi bine urmele. 🙂 )

  25. „Il lupt”, da, ca n-am reusit sa formulez altfel 😀

    Avocatii vor vedea intotdeauna un prejudiciu, chiar si atunci cand faci pipi pe langa WC-ul firmei, chiar si numai cateva picaturi, pt. ca te-ai tinut mult, ca asta e jobul lor 🙂 Si daca ii plateste cineva ca sa te dea in judecata ca ai „picurat” alaturi, el o s-o faca, pt. ca nu e platit pt. ce crede. E platit sa citeze legi in favoarea ta si sa le omita pe alea impotriva ta (pt. asta e platit celalalt avocat). Sistemul nu e chiar atat de complicat. E doar stufos, dar nu complicat.

  26. Stii care-i faza totusi? Lumea e imperfecta. Daca ar fi fost perfecti unii, si defectul ar fi doar de o parte, n-ar mai exista „s-o dam la pace” din partea alora care te-au acuzat. Sau cum se spune, „out of court settlement”. 😀 Aici ideea e ca, daca salariile alea-s totusi corecte, n-are sens sa ma duc la Wikileaks, ci e doar o chestie citita intr-o carte, ca „salariile tre’ sa fie confidentiale ca toata lumea sa fie fericita (si sa-ti dea in cap cand le afla, oricum)”.

    Da’ mie-mi place sa ma joc de-a Robin Hood 😀 So far, so good.

Comentariile nu închise.