Liniuţa de la s-

liniuta de la s

Hm.
Complicat.
Sau nu?
Că nu mi-a trecut niciodată prin cap să încerc să explic liniuţa de după s-, indiferent ce urmează după ea.
Da’ dac-ar fi să-ncerc să sistematizez un pic ce-mi zace-n cap de vreo 30 de ani încoace, cred c-ar ieşi cam aşa:

S- are liniuţă după el dacă verbul cu pricina poate fi completat cu el/ea, ei/ele:

Perfect compus:
El/ea s-a dus. Ei/ele s-au dus.

Condiţional prezent:
El/ea/ei/ele s-ar duce.

Prezumitv:
El/ea s-o duce (într-o bună zi). Ei/ele s-or duce.

Parcă să zic că la prezent nu prea cade e-ul de la se, ca să rămână s-. Adică parcă nu-mi vine să zic El s-aşteaptă să… . Şi nici  El s-opreşte.

Aaaaa, ar mai fi şi situaţia când s are liniuţă înaintea lui: -s. Caz în care vine de la (şi poate fi înlocuit cu)  sunt (eu/ei/ele sunt).

Etichete: ,

Un răspuns to “Liniuţa de la s-”

  1. Radu C Says:

    Sau o fi vrut „liniuta de la Z”, ca mai sunt unii care incurca S cu Z, da’ S n-are liniuta din cate stiu eu 😀

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat: