Vă, vi, v-, vi-, -vă. Etc.

voua va v vi-am

Vi-am NU există. Se spune şi se scrie v-am.
Forma vi o folosim doar dacă urmează un alt pronume, care începe cu consoană: Vi-l dau. / V-o dau. / Vi le dau. / Vi se spune. Plus, da, forma Vi-i dau. 🙂 Că era să uit.

Acu’, să-ncercăm o sistematizare.

A. VĂ + verb.

1. Pe lângă verbe la timpurile simple ale indicativului se foloseşte – indiferent că e dativ (vouă vă) sau acuzativ (pe voi vă):
spun, ajut, observ, întreb.

Pronunţat împreună cu un verb care începe cu a sau cu o, devine v-: v-aştept.

Dacă verbul începe cu î, rămâne : Vă înţeleg. Vă-nţeleg.

La fel pentru conjunctivul prezent:
spun. Să aduc / Să v-aduc. Să întreb.

2. Pe lângă verbe la perfect compus sau condiţional-optativ: V-.
V-am spus. V-am dus.
V-aş spune. V-aş duce.

3. Pe lângă imperativ sau gerunziu: -VĂ.
Duceţi-vă! Spunându-vă.

4. Pe lângă infinitiv: VĂ.
Pentru a cere.

B. VI / VI- / V- + pronume + verb

dau un pix. Vi-l dau.
dau o carte. V-o dau.
(Fără -i-!!!)
dau banii. Vi-i dau.
dau cărţile. Vi le dau.

(La fel pentru conjunctivul prezent: vi-l dau, să v-o dau, să vi-i dau, să vi le dau.)

V-am dat un pix. Vi l-am dat.
V-am dat o carte. V-am dat-o.
V-am dat banii. Vi i-am dat.
V-am dat cărţile. Vi le-am dat.

(La fel pentru condiţional-optativ: v-aş da, vi l-aş da, v-aş da-o, vi i-aş da, vi le-aş da.)

Car’ va să zică:
Nu există vi-am dat. Există v-am dat, vi i-am dat.
Nu există vi-o dau. Există v-o dau, v-am dat-o.

Cam astea cre’ c-ar fi chestiile esenţiale.
Am încercat o foarte scurtă sistematizare, după Ştefania Popescu, Gramatica practică a limbii române cu o culegere de exerciţii, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1983.

20 de gânduri despre „Vă, vi, v-, vi-, -vă. Etc.

  1. Doar pentru cunoscatori? Asa la rang de arta fina a ajuns utilizarea corecta a limbii romane? Eu zic ca-i pentru necunoscatori. 🙂

  2. Merci si eu pentru postul asta ca aveam nedumeriri in privinta vvvvv-urilor. 😛 Acum tre’ sa ma dezvat de „vi” ca eram fana, desi banuiam ca nu e corect. 😀

  3. Teoretic da, dar contrazice urmatoarea afirmatie: „Dacă verbul începe cu î, vă rămâne vă: Vă înţeleg. Vă-nţeleg.”

  4. Ăla e mai degrabă din categoria vă + îl = vi-l. Fonetic, I mean.
    Are-a face cu accentul tonic, cred.

    Oricum, blogul ăsta e despre ortografia de nivel de clasa VIII-a, articolul de mai sus e făcut în spiritul ăsta. Fără subtilităţi prea multe, că Pătrăţelul care după licenţă şi master încă scrie şi zice „vi-o” şi „vi-am” se-ncurcă în subtilităţile cu pricina şi iese încă şi mai confuz.

  5. El va va plati.
    – primul va = pronume de politete cu valoare de singular
    -al doilea va = auxiliar al viitorului
    E bine gandit?

    Abia acum vad dupa „Nu” o trimitere.
    Multumesc

  6. Multumesc si va voi mai cauta (cand voi mai avea vreo nelamurire).

Comentariile nu închise.