Din seria „Grădiniţa performantă”

Cică bebeluşii din Timişoara învaţă engleză. Împreună cu mămicile lor. Şi costă 135 de lei 4 şedinţe. Pentru tot bebeluşul, de la 3 luni la 7 ani.

Doamnelor mămici, să vă explic:
E ţeapă.
Bebeluşul Dvs. nu va învăţa engleză dacă face la grădiniţă ţî ore de engleză, nici chiar dacă primeşte „încurajare continuă”.

Doamnelor mămici, dacă vreţi ca odrasla să înveţe o limbă străină şi s-o vorbească ca pe-o a doua limbă maternă, înscrieţi-l la creşă şi grădiniţă în limba cu pricina. În limba cu pricina, nu la cursuri de limbă. Înscrieţi-l la grădiniţa în germană şi va ajunge să vorbească germana precum copiii din familii de nemţi.

Şi, dacă mă-ntrebaţi pe mine, engleza la grădiniţă nu-i neapărat cu folos. Copilul român trăitor în România oricum aude engleză mai peste tot, aşa că mai cu folos e, din punctul meu de vedere, grădiniţa într-o limbă mai grea, precum germana, şi cu care copilul n-are contact toată ziua bună ziua, pe orice canal tv.

Pentru engleză, faceţi-i copilului Dvs. program de Cartoon Network în engleză. La modu’ ai voie la desene, da’ numa’ la alea în engleză.

Deci, doamnelor mămici, vă rog io, nu mai daţi banii pe prostii de cursuri pentru bebeluşi, că-i daţi degeaba. Banii, I mean. La cursurile alea nu-i vorba decât de snobism. Al Dvs.

Reclame

Etichete:

21 răspunsuri to “Din seria „Grădiniţa performantă””

  1. tapirul Says:

    as indrazni sa nu fiu totalmente de acord. cu partea a doua, mai ales. copilul care se duce la gradinita la cursuri de engleza (sa lasam deoparte, deocamdata, gradinitele in engleza) invata engleza mai bine si mai repede decat acelasi copil expus la engleza in mod pasiv, la televizor sau radio.
    chiar daca gradinita ofera cursuri de engleza fara sa fie gradinita in engleza, invatarea limbii este mai interactiva decat simpla expunere la radio/tv. sau ar trebui sa fie, daca cursurile sunt tinute asa cum ar trebui.
    cel mai avantajos este sa dai copilul la gradinita cu cursuri de engleza si sa il expui si acasa cu programu’ de Cartoon Networks. sa il motivezi, carevasazica.

    iar gradinita din Timisoara, vaz, ofera expunere si acasa:

    Bebeluşii nu scapă doar cu participarea la curs, ei primesc şi teme pentru acasă. Copiii trebuie să asculte după cursuri, un CD în limba engleză

    …interesant ca am facut legatura intre postul asta si ala anterior cu articolul lui Patapievici. mie stirea asta de pe realitatea mi se pare prezentata pe un ton ironic, cu substratul „bai ce prosti sunt aia, nu faceti ca ei”. pentru postul tau, diacritica, este ok, ca este un post de opinie, dar pentru articolul respectiv nu mai este ok.

  2. diacritica Says:

    Postul ăsta e părerea mea ca – la bază 😀 – profă de limbi străine, cu oarece experienţă în domeniu, inclusiv la grădiniţă. E o mare ţeapă dacă crezi că copilu’ chiar învaţă engleză dacă-i expus la engleza lu’ duduia profă timp de o oră, de două ori pe săptămână. Sau, mai plauzibil, timp de juma de oră, că nici pe ăia de la I-IV nu reuşeşti să-i ţii locului timp de o oră, darămite ăştia mici.

    Iar faza cu „copiii ascultă cursuri, ascultă cd-uri” e, iarăşi, ţeapă. Pen’că una e să asculţi, fără să ai contextul care să te ajute să faci legătura între cuvinte şi realitatea pe care o reprezintă, şi cu totul alta e să vezi un desen animat şi să pricepi cuvintele din context. Pen’ că ăsta e, nu-aşa, scopul învăţatului de limbi străine: să corelăm cuvintele cu realitatea pe care o exprimă şi apoi să fim capabili să exprimăm realitatea prin acele cuvinte. Geaba asculţi cuvinte, dacă-ţi lipseşte realitatea pe care ele o reprezintă.

    Dacă vrei să-l pui s-asculte, pune-i Mozart.
    Dacă vrei să înveţe engleză, trimite-l la grădiniţă în engleză, pune-i filme doar în engleză, trimite-l în vacanţă printre anglofoni. Restu-s palavre. Sau activitate socială pentru mămici.

  3. diacritica Says:

    (Faza cu ascultatu’ de cd-uri acasă mi-a adus aminte că am şi eu 3 cd-uri cu olandeză, da’ geaba le pun să le-ascult, că nu se prinde nimic de mine!)

  4. tapirul Says:

    well, avand un doctorat in child development, plus experienta directa in gradinita, inclusiv gradinita bilingva, putem sa ne batem in calificari pana maine.
    eu nu zic ca invata engleza doar daca este expus jumatatea aia de ora la curs; eu zic ca invata mai bine daca e expus jumatatii de ora PLUS Cartoon Network (la care e expus oricum). recte, inscrisul copilului la jumatatea de ora de engleza pe saptamana nu este teapa, in opinia mea.

  5. tapirul Says:

    o intrebare: ai vazut/ascultat CD-urile cu pricina? poate ca ofera contextul respectiv, alternand romana cu engleza, sa zicem („buna ziua copii, vreti sa aflati …” – „hello kids, would you like to know …”).
    cu expusul copilului sub 3 ani la orice fel de televiziune nu sunt de acord din principiu, dar asta e opinia mea, personala si stinghera.

  6. diacritica Says:

    inscrisul copilului la jumatatea de ora de engleza pe saptamana nu este teapa, in opinia mea.

    yep. La 3 luni. 🙂

    Grădiniţa bilingvă, la cum îmi sună mie numele, nu-mi pare a fi acelaşi lucru cu grădiniţa din Timişoara sau din Bucureşti unde predă duduia profesoară de engleză timp de juma de oră, de două ori pe săptămână, şi unde odorul bebeluş se duce împreună cu mămica (genul „cursuri de yoga pentru căţei şi stăpânii lor).

    Şi mă-ntreb: toate grădiniţele oferă cursuri de limbi străine, da’ a măsurat careva vreodată nivelul competenţei de comunicare în limba străină pe care-l ating copiii după un an de 2 x juma’ de oră de engleză la grădiniţă, săptămânal, timp de un an?! Cred că nu, n-am auzit pân’ acu’, nu p-aci.

    Căci, până la urmă, despre asta e vorba: de învăţare a limbii, deci de căpătare de competenţă de comunicare. Asta promite grădiniţa când îţi ia banii. Nu expunere la limbă, nu ascultare, ci învăţare de limbă, deci competenţă de comunicare.

    (Că, aşa, grădiniţa poate să-mi ofere şi ore de expunere a copilului la limba bantustaneză – ceea ce poa’ să-mi pară ok şi folositor. Da’ una e să-ţi marketezi ora de bantustaneză drept oră de expunere la şi ascultare de bantustaneză şi alta e să-i dai părintelui impresia că copilul chiar o să înveţe bantustaneză la grădiniţă.)

  7. diacritica Says:

    cu expusul copilului sub 3 ani la orice fel de televiziune nu sunt de acord din principiu, dar asta e opinia mea, personala si stinghera

    Îs de fix aceeaşi părere, da’ mă-ntreb: de ce să dau banii lu’ grădiniţa, ca să-mi dea cd-ul, când pot să-i pun io copilului seara cd-ul cu poveşti în bantustanzeă/engleză, descărcat de pe net sau cumpărat din excursiile mele în cele ţări străine? (Evident, asta presupune că mămica preocupatissimă umblă şi prin librării când se duce la Londra, nu numa’ la şoping de ţoale.)

    Adică dacă tot vorbim de expunere la / ascultare de limbă vorbită, fără mare scofală de context…

  8. diacritica Says:

    Şi acu’, să explicitez, c-am avut timp să stau să:

    Când zic că limba străină la grădiniţă, atâta vreme cât nu-i grădiniţă în limbă străină, e ţeapă, mă raportez la realitatea românească şi zic ce zic pen’ că:

    > Profesorul nu are nici o pregătire (da’ nici una!) să predea limba străină copilului de grădiniţă. Bine, nu are pregătire didactic/metodică (în facultate) nici să predea la vreun alt nivel – capătă doar competenţă în istoria literaturii şi în lingvistică (asta mai rar, că lingvistica e antipatică). Şi învaţă pe de rost nişte cursuri tâmpite de pedagogie şi psihologie. Şi ceva metodică predată după nişte manuale de pe vremea lu’ Pazvante. (Nu’ş’ cum naiba se face, că din cei 5 ani de facultate ai mei, taman cursul de pedagogie a fost cel mai antipedagogic, cu o tanti care şedea şi dicta ceva şi nu-şi mişca curu’ de pe scaun nici măcar să scrie numele bizare de diverşi pedagogi – că, na, eram studenţi la limbi străine, automat studintele la turcă ştia să scrie numele lu’ pedagogu’ bantustanez.)

    > Jobu’ de educator sau prof la grădiniţă e cel mai greu din câte se există în domeniu. Părerea mea. Şi necesită nişte competenţe pe care, cum ziceam, facultatea de limbi străine nu le oferă.

    > În grădiniţe predau, de cele mai multe ori, dudui tinerele care abia aşteaptă fie să ajungă în vreo corporaţie ca piariste, iar jobu’ la grădiniţă e intermediar, fie aşteaptă s-ajungă să ţină cursuri la vreo firmă, că-i mai bine plătit.

    Am văzut, recent, un anunţ în care o mare – internaţională – firmă de cursuri de limbi străine căuta profi de română pentru străini. Iar anunţu’ suna cam aşa: chiar dacă n-ai experienţă de predare, da’ vorbeşti româna bine şi vrei să cunoşti expaţi, vino să predai la noi. Car’ va să zică, dacă anunţu’ de recrutare de profi pentru expatu’ CEO de mare corporaţie, pentru cursuri one-to-one, sună aşa, îţi cam dai seama cum se recrutează profii de limbă străină pentru grădiniţă… (Şi am, recent, feedback de la doi străini care au încercat să-nveţe română de la domnişoare recrutate astfel, şi e cam nasol – amândoi au renunţat destul de repede.)

    > P-ormă, cum ziceam, nu ştiu să fi evaluat cineva competenţa de comunicare a copilului după cursul de limbă străină la grădiniţă. O să cred reclama grădiniţelor atunci când grădiniţa o să-mi zică: am aplicat testul cutare la generaţia anterioară, după un an de studiu, iar rezultatele copiilor au fost astea, se încadrează la nivelul x cf cadrului comun european de referinţă. Până atunci, îmi pare reclamă falsă, pentru că:
    – nu-ţi spune care-i obiectivul (care-i nivelul pe care e plauzibil că-l va atinge copilul)
    – nu măsoară competenţa la finalul cursului.
    Cum ar fi: vă promit că vă vând pâine, da’ e treaba voastră cu ce vă alegeţi în traistă după ce m-aţi plătit.

    În fine, discuţia e lungă.
    Iar io, ca mămică româncă grijulissimă cu limbile ce va să le vorbească copilul, l-aş trimite la grădiniţa în limbă străină. Restu’, până nu se schimbă ceva în pregătirea profului de limbi străine, şi mai ales a profului care predă la grădiniţă, îs palavre.

    Părerea mea.

    (PeSe: Da, generalizez şi-s desabusée, blazată, disillusa.)

  9. tapirul Says:

    da, într-adevăr, generalizezi, şi încă foarte tare. mă îndoiesc profund că toţi profesorii de engleza de grădiniţă din românia sunt aşa cum spui tu. dar chiar şi aşa, ăsta e cu totul ALT argument.

    în orice argumentaţie există un set de premise nespuse – de obicei multe. de exemplu, când spui că copilul învaţă engleză de la cartoon network ai, drept premisă, printre multe altele, faptul că copilul aude (că nu e „hard of hearing”, na). cum argumentaţia de la care am pornit nu era despre calitatea profesorilor de engleză, ci despre curs la grădiniţă versus ne-curs la grădiniţă (ca să zic aşa), practic nu ai demonstrat că ai avea dreptate. un curs de jumătate de oră (făcut bine – premisă nespusă) oferă şanse mai mari copilului decât absenţa acestui curs, everything else being equal.

    acestea fiind spuse, cu ultimul punct nu sunt de acord deloc (ăla cu măsuratul competenţei). pentru vârstele mici testele standardizate (mă refer la achievement tests) NU sunt developmentally appropriate şi sunt practic invalide. asta dpdv al ştiinţei. personal, ca tătic, nici u m-ar interesa testul ics sau igrec, ci aş avea încredere în faptul că pot să detectez singur progresul copilului meu.

  10. diacritica Says:

    aş avea încredere în faptul că pot să detectez singur progresul copilului meu.

    Ceea ce-nseamnă că ai competenţa necesară să-i şi organizezi „cursul de ascultare” acasă, nu?

    da, într-adevăr, generalizezi, şi încă foarte tare.

    În mod asumat.

    mă îndoiesc profund că toţi profesorii de engleza de grădiniţă din românia sunt aşa cum spui tu.

    Cunosc suficient de bine a. sistemul care îi formează pe profesori în România, b.competenţele pe care le formează sistemul, c. sistemul în care predau profesorii respectivi, d. sistemul care îi evaluează pe profesori, după ce au devenit profesori, e. sistemul de „pregătire continuă” a profesorilor şi f. cunosc suficienţi profesori încât să-mi permit să trag o concluzie şi să spun că şansele ca la grădiniţa copilului să ajungă să predea o profă bună sunt foarte mici.

    În plus, profesorii (de orice) de la grădiniţe nu-s recrutaţi oficial, prin concurs etc. Ajung să predea (orice) acolo prin prietenii cu educatoarele, directoarele. Nu există post de „profesor la grădiniţă”, nici măcar post de „profesor la I-IV şi grădiniţă”, combinat, deci nu există nici concurs, nici vreun alt fel de evaluare a celui care ajunge să-i predea (orice) copilului. Deşi e evident că lucrul cu copii de 3-6 ani cere nişte competenţe speciale. Că de-asta există şcoală de educatoare şi de-asta nu mă pot duce eu, de exemplu, să dau concurs pe post de educatoare – că n-am şcoala cu pricina, i.e. n-am competenţă în lucrul cu copii de vârstele alea.

    în orice argumentaţie există un set de premise nespuse – de obicei multe.

    Competenţa enciclopedică despre care povesteam când povesteam despre L’Implicite şi Kerbrat-Orecchioni.
    Premisa de la care am pornit eu fiind că e vorba de grădiniţele din România, unde lucrurile stau aşa cum am zis (asta tot din competenţa mea enciclopedică, care, evident, nu se suprapune peste a ta).

    cum argumentaţia de la care am pornit nu era despre calitatea profesorilor de engleză, ci despre curs la grădiniţă versus ne-curs la grădiniţă

    Nu.
    Argumentaţia (mea) e despre

    E ţeapă.
    Bebeluşul Dvs. nu va învăţa engleză dacă face la grădiniţă ţî ore de engleză, nici chiar dacă primeşte “încurajare continuă”.

    Adică despre învaţă sau nu învaţă engleză copilul în timpul „cursului” ăluia, aşa cum vi se promite când daţi banii? Eu, bazându-mă pe experienţă şi pe cunoaşterea directă a sistemului, spun că nu, nu învaţă. Şi adaug:

    engleza la grădiniţă nu-i neapărat cu folos.

    Ceea ce nu înseamnă că e făr’ de vreun folos. Căci puţine lucruri pe lumea asta sunt absolut nefolositoare. Nici măcar ora de ascultare de bantustaneză.

    practic nu ai demonstrat că ai avea dreptate

    Iar tu n-ai demonstrat că n-am. 😀

    Asta cu „a avea dreptate” e o iluzie, căci nici măcar 1+1=2 nu e o propoziţie adevărată dincolo de orice dubiu şi indiferent de sistemul de referinţă.

    cu ultimul punct nu sunt de acord deloc (ăla cu măsuratul competenţei). pentru vârstele mici testele standardizate (mă refer la achievement tests)

    Am întrebat dacă le-a făcut careva. Atâta vreme cât marketingul grădiniţei e de genul „la cursul ăsta copilul învaţă engleză”, înseamnă că grădiniţa îşi asumă responsabilitatea de a furniza nişte rezultate măsurabile – în cazul ăsta, competenţă de limbă.
    (Au mai fost p-aci discuţii despre evaluarea la grădiniţă.)

    Bon.
    Acu’, despre grădiniţele din România, da, mă foarte enervează când văd sloganuri cu „performanţă” şi când oamenii ajung pe blogul ăsta căutând „grădiniţe performante”, că mai au niţel şi caută pe net „cum să procreezi copii performanţi”.
    Grădiniţa nu mai e grădiniţă, grădiniţa (de stat sau privată) e un loc unde copilului (de fapt, părintelui) i se oferă milioane de cursuri, toate contra cost. Nimeni nu mai vrea poezele şi colorat şi desene şi cântecele la grădiniţă, toată lumea vrea mai mult. Iar grădiniţa asta oferă: mult, mai mult, foarte mult, cât mai mult, pentru părinţi performanţi dornici să aibă copil performant încă din grădiniţa performantă.
    Deşi, cum ziceam:
    – nu există programă pentru cursurile astea suplimentare, indiferent că-s de IT, de limbă
    – profesorii nu au competenţă de lucru cu copiii de 3-6 ani
    – profesorii nu trec printr-o selecţie ca să ajungă să lucreze la grădiniţă
    – profesorii nu trec nici măcar printr-o evaluare înainte de a lucra la grădiniţă
    – strict în privinţa limbii străine: nu există continuitate, căci sistemul nu prevede limba străină la grădiniţă (de-asta nici nu există programă). La I-IV, copilul (re)începe limba străină într-a doua sau într-a treia. (Acu’, ce să zic, poate că copilul performant nu uită, dar eu, deşi m-am ocupat de franceză un car de ani, îmi dau seama că după pauza din ultimii ani am început să uit una-alta.)

    Da, am un dinte împotriva grădiniţelor performante şi-mpotriva părinţilor care-şi doresc grădiniţe performante pentru copiii lor performanţi. Cred că de la mama (învăţătoare de modă veche, care la ora de lucru manual îi învăţa pe copiii de oraş să-şi facă jucării din pănuşi) mi se trage. Ţin minte şi-acu’ cum venea scandalizată de la orele deschise în care copiilor de clasa a II-a li pomenea de adjectiv şi epitet. (Probabil tot pe principiul e mai util să audă decât să n-audă. Şi mă gândesc acu’ treaba asta o fi având a face şi cu neliniştile ortografice de nivel de clasa a II-a, de genul s-a, sa, îmi, aş, a-şi, aşi etc.)

    (PeSe, că mi-am amintit o chestie: Dacă la I-XII introduci un curs în plus, toată lumea sare că-i încarci copilului programul şi capul. Dar, în mod bizar, părinţii sunt fericiţi ca la grădiniţă copilul să facă cât mai multe cursuri. Că, nu-aşa, dacă elevul de-a X-a are nevoie de odihnă, copilul de 4-5 ani n-are, el e într-o joacă continuă.)

  11. tapirul Says:

    da, am competenta unui parinte care isi cunoaste copilul mai bine decat orice test, standardizat au ba. mai ales cand e vorba de copii mici, unde testele nu-si au rostul

    da, argumentatia mea era tot despre aia, daca invata sau nu, daca o jumatate de ora pe saptamana ii vor imbunatati copilului cunostintele de engleza. io nu cred ca e chiar asa, si cred in continuare ca opinia-sfat:

    Bebeluşul Dvs. nu va învăţa engleză dacă face la grădiniţă ţî ore de engleză, nici chiar dacă primeşte “încurajare continuă”.
    este exagerata si, de fapt, neavenita, in forma in care a fost prezentata, adicatelea fara argumente care sa o sustina. pana la urma nici tu nu ai studii care sa spuna ca dudui piariste nu reusesc sa invete copiii engleza, nu? si nici studii care sa spuna ca cartoon network e mai folositor decat o jumatate de ora pe saptamana, chiar si cu educatori necompetenti („necompetenti” oficializat, that is). si chiar daca cunosti sistemul de formare in romania, de unde stii tu ca gradinita din Timisoara nu opereaza cu educatori formati in Anglia sau in USA? sau de unde stii tu ca educatoarea ics sau igrec, adusa de pe strada fara „competente” nu are har in predarea englezei la copii?

    pe mine m-a enervat totul absolut categoric cu care iti sustii afirmatiile. generalizarea e ok atata timp cat e doar polemica si nu se transforma in sfat categoric (cu atat mai mult cu cat vine de la o persoana ce are symbolic capital in domeniul respectiv).
    restul e discutie si putem discuta cat vrem (mie imi plac discutiile astea), disecand cuvintele si expresiile si semantica.

  12. tapirul Says:

    …am uitat sa inchid citatul si a iesit cam aiurea. e de fapt asa:

    da, am competenta unui parinte care isi cunoaste copilul mai bine decat orice test, standardizat au ba. mai ales cand e vorba de copii mici, unde testele nu-si au rostul

    da, argumentatia mea era tot despre aia, daca invata sau nu, daca o jumatate de ora pe saptamana ii vor imbunatati copilului cunostintele de engleza. io nu cred ca e chiar asa, si cred in continuare ca opinia-sfat:

    Bebeluşul Dvs. nu va învăţa engleză dacă face la grădiniţă ţî ore de engleză, nici chiar dacă primeşte “încurajare continuă”.

    este exagerata si, de fapt, neavenita, in forma in care a fost prezentata, adicatelea fara argumente care sa o sustina. pana la urma nici tu nu ai studii care sa spuna ca dudui piariste nu reusesc sa invete copiii engleza, nu? si nici studii care sa spuna ca cartoon network e mai folositor decat o jumatate de ora pe saptamana, chiar si cu educatori necompetenti (”necompetenti” oficializat, that is). si chiar daca cunosti sistemul de formare in romania, de unde stii tu ca gradinita din Timisoara nu opereaza cu educatori formati in Anglia sau in USA? sau de unde stii tu ca educatoarea ics sau igrec, adusa de pe strada fara “competente” nu are har in predarea englezei la copii?

    pe mine m-a enervat totul absolut categoric cu care iti sustii afirmatiile. generalizarea e ok atata timp cat e doar polemica si nu se transforma in sfat categoric (cu atat mai mult cu cat vine de la o persoana ce are symbolic capital in domeniul respectiv).

    restul e discutie si putem discuta cat vrem (mie imi plac discutiile astea), disecand cuvintele si expresiile si semantica.

  13. fina Says:

    tapirul: ce zice diacrica aici este exact. un copil dus la gradinita in germana va invata o limba mai greu de invatat in Romania decat engleza, pe care poti sa o inveti oricand, oriunde si cu efort minim, ca oferta e mare. In plus, e mai eficienta o gradinita cu predare in limba decat o gradinita care are si cursuri de limba, indiferent care e limba aia. despre asta era vorba.

    si cata vreme engleza se poate invata oricand – si cu tine acasa, daca ii vorbesti copilului numai in engleza, pe care inteleg ca o vorbesti – eu una sunt de parere ca gradinita in alta limba decat engleza e mult mai folositoare. si gradinita in engleza e mai folositoare decat aia care are numai cursuri, nu predare in engleza integrala.

  14. tapirul Says:

    da, dar gradinita exclusiv in romana comparat cu gradinita cu ore de engleza? asta pe langa ce poti face acasa. asta e argumentul meu. daca copilul meu ar putea face jumatate de ora de engleza la gradinita, all the best, de rest ma ocup eu anyway.
    si (intreb), cate gradinite in engleza sunt in romania? si daca veni vorba de competente, cine ma asigura pe mine ca educatoarele de la gradinitele in engleza sunt competente? -discutia este fix aceeasi.
    sa nu confundam premisele si variabilele

  15. diacritica Says:

    Tapiru’, până mă duc eu să mă tund, dă-mi, te rog, un sinonim pentru „neavenit”-ul de mai sus, ca să văz dac-am priceput bine au ba.

  16. tapirul Says:

    lipsit de valabilitate, nonavenu, void.
    opinia-sfat este lipsită de valabilitate. adica nu e prea bună, beware.
    vorba lu’ Mateiaş, n-am găsit altă rimă, în fuga tastelor.

    într-un mai multe cuvinte: opinia-sfat (fiind aşa de categorică nu e numai opinie, este deja sfat, ba chiar sfat informat, expert, că vine de la un lingvist-cum-profesor-de-limbi-străine-cum-lauda) nu reprezintă un adevăr absolut şi/sau obiectiv (oare un adevăr absolut poate fi subiectiv? – eu cred că da, vezi Alah-ul lui bin laden), este doar o părere subiectivă, şi trebuie luată with a grain of salt.

    pen’că una e să zici „mămicilor, NU vă duceţi cu copilu’ la cursul ăla că daţi bani de pomană, copilul NU va învăţa engleză”, şi alta e să zici „mămicilor, fiţi atente că educatoarele/profesoarele de engleză din grădiniţele din România nu prea au calificarea necesară, verificaţi şi mai întrebaţi, oricum, copilului nu îi va strica jumatea aia de oră în plus, ba chiar poate că va învăţa ceva, nu se ştie niciodată”

    that’s my whole point. după mine ai căzut în păcatul de care le acuzi pe grădiniţele alea, şi anume afirmaţii categorice nebazate pe date (experienţa personală, oricât de extinsă ar fi, nu poate acoperi toate situaţiile)

    pentru tuns io mi-am cumpărat un d’ăla de tuns, şi mă tund singur – fac asta de nouă ani. NU e un sfat categoric, though 🙂

  17. diacritica Says:

    pe mine m-a enervat totul absolut categoric cu care iti sustii afirmatiile.

    Văd.
    Aşa de tare te-a enervat ce zic eu, încât la întrebarea mea simplă, strict despre sensul pe care-l dai lui „neavenit”, răspunzi perorând în continuare împotriva părerilor mele.

    Enervez, I know.

    Ziariştii, când îi enervez, îmi zic că-s nefutută. Tu-mi zici că părerile mele îs neavenite. Ce qui revient au même, fiind vorba în ambele cazuri de reducere a părerii mele la zero, adică „lipsit de valabilitate”. Fiecare exprimându-se însă după cât îl lasă inima şi capul.

    Cât despre tonul absolut categoric, îmi pare că-l foloseşti bine-mersi şi fără mari probleme de conştiinţă logico-argumentativă atunci când exprimi nu sfaturi, ci păreri despre părerile mele.

    opinia-sfat este exagerata si, de fapt, neavenita, in forma in care a fost prezentata, adicatelea fara argumente care sa o sustina.

    Greşit. Eu mi-am prezentat şi teza şi argumentele, mai sus.
    Tu însă nu vii cu contra-argumente care să demonteze argumentele mele. Tu spui pur şi simplu “nu toţi profii sunt aşa cum zici”, fără, de exemplu, vreun argument statistic care să arate câte şanse sunt ca la grădiniţa x din oraşul y să predea un prof bun.

    nu se transforma in sfat categoric (cu atat mai mult cu cat vine de la o persoana ce are symbolic capital in domeniul respectiv).

    Sfatul, atâta vreme cât e sfat asumat de cel ce sfătuieşte, nu poate fi decât categoric. Altminteri se cheamă părerologie dubitativ-existenţială.

    Şi da, părerea mea exprimată în articolul ăsta e sfat categoric şi asumat, pentru cine vrea să-l ia în considerare. Şi e exact sfatul pe care i-l dau prietenei mele. Care mă-ntreabă tocmai pentru că am symbolic capital în domeniu. Şi pentru că, atunci când dau un sfat, nu m-ascund după deştu’ lu’ “băi, ştii, lucrurile în sistem stau aşa cum ţi-am zis, dar, în ciuda concluziei mele, de fapt s-ar putea să fie tocmai invers”.

  18. tapirul Says:

    greşit. tu nu ţi-ai prezentat teza şi argumentele decât după ce m-am „enervat” eu (tre’ să explic că am folosit termenul la modul … cum să-i zic..metaforic??). iar în continuare, consider argumentele tale slabe (dreptul meu polemic, cum al tău este să le aperi)

    moral, o părere are voie să fie categorică, un sfat nu prea. evident, dacă eşti self-centered şi te doare în cur dacă sfatul e bun sau nu, nu te dai după deşt şi trăieşti în certitudini. dar din cât am apucat să citesc pe aici, tu nu pari genul self-centered-cu-dureri-în-cur. de aia mi-am permis să atrag atenţia că sfatul tău prea e prezentat drept certitudine (şi culmea, într-un post în care „înfierezi” certitudinile exprimate ale altora.- sper că se văd ghilimelele). tonul meu categoric, în schimb, se bazează pe un argument uşor demonstrabil – sfatul tău a fost prezentat foarte categoric (sau poate iar ne lovim de semantică… categoric, aici, înseamnă „exprimă o certitudine”. sau un absolut, whatev, un ceva imuabil, de necontestat..etc..). nu am decât să îl citesc ca să văd asta. eu nu fac o generalizare aici, mă refer strict la un fenomen delimitat. la fel cum dacă tu ai fi zis, categoric, că le cunoşti pe educatoarele de la gradiniţa cu pricina, nu m-aş fi băgat. sper că vezi paralela (sau ne-paralela).

    nu am nevoie de argumente statistice ca să „demontez” argumentele tale, unu pentru că nu ăsta e scopul argumentelor mele şi doi, din punct de vedere al raţionamentului logic, tu te afli pe teren slab, nu eu. o certitudine poate fi demontată cu un singur exemplu care nu se încadrează (în cazul de faţă, certitudinea exprimată de tine că profesorii din românia sunt aşa şi pe dincolo, sau că copilul nu va învăţa nimic, o pot demonta dacă găsesc un singur profesor/copil care să ..invers de ce spui tu. nu am nevoie de o statistică). o probabilitate, în schimb (ca cea exprimată de mine) este doar atât, o probabilitate. ca să demonstrezi că nu am dreptate (şi că argumentele mele nu sunt argumente, cum ziseşi, recte nu sunt valide) tu ar trebui să demonstrezi, om cu om, profesor cu profesor, absolut toţi, că nici unul nu este cum zic eu. în alte cuvinte, eu am nevoie doar de un om ca să îmi validez teoria, pe când tu ai nevoie de toţi ca să o validezi pe a ta.
    de aia raţionamentul ştiinţific se bazează pe respingerea aşa-numitei „null-hypothesis”, şi nu pe demonstrarea (certă) a ipotezei de lucru. nu eu am inventat treaba asta.

    bănuiesc că o să spui că bat câmpii

    şi un singur lucru, te rog nu mă compara cu ziariştii ăia. eu nu am făcut afirmaţii referitoare la persoana dumitale, pe când ziariştii de care spui tu, da. eu încerc pe cât se poate să nu cad în argumentaţia ad hominem. una e să zici „nefutută”, alta să zici că un argument, o opinie, un sfat, este neavenit. nu a fost în intenţia mea să jignesc – dacă am facuto- îmi cer scuze

  19. diacritica Says:

    greşit. tu nu ţi-ai prezentat teza şi argumentele decât după ce m-am “enervat” eu (tre’ să explic că am folosit termenul la modul … cum să-i zic..metaforic??). iar în continuare, consider argumentele tale slabe (dreptul meu polemic, cum al tău este să le aperi)

    moral, o părere are voie să fie categorică, un sfat nu prea. evident, dacă eşti self-centered şi te doare în cur dacă sfatul e bun sau nu, nu te dai după deşt şi trăieşti în certitudini. dar din cât am apucat să citesc pe aici, tu nu pari genul self-centered-cu-dureri-în-cur. de aia mi-am permis să atrag atenţia că sfatul tău prea e prezentat drept certitudine (şi culmea, într-un post în care “înfierezi” certitudinile exprimate ale altora.- sper că se văd ghilimelele). tonul meu categoric, în schimb, se bazează pe un argument uşor demonstrabil – sfatul tău a fost prezentat foarte categoric (sau poate iar ne lovim de semantică… categoric, aici, înseamnă “exprimă o certitudine”. sau un absolut, whatev, un ceva imuabil, de necontestat..etc..). nu am decât să îl citesc ca să văd asta. eu nu fac o generalizare aici, mă refer strict la un fenomen delimitat. la fel cum dacă tu ai fi zis, categoric, că le cunoşti pe educatoarele de la gradiniţa cu pricina, nu m-aş fi băgat. sper că vezi paralela (sau ne-paralela).

    nu am nevoie de argumente statistice ca să “demontez” argumentele tale, unu pentru că nu ăsta e scopul argumentelor mele şi doi, din punct de vedere al raţionamentului logic, tu te afli pe teren slab, nu eu. o certitudine poate fi demontată cu un singur exemplu care nu se încadrează (în cazul de faţă, certitudinea exprimată de tine că profesorii din românia sunt aşa şi pe dincolo, sau că copilul nu va învăţa nimic, o pot demonta dacă găsesc un singur profesor/copil care să ..invers de ce spui tu. nu am nevoie de o statistică). o probabilitate, în schimb (ca cea exprimată de mine) este doar atât, o probabilitate. ca să demonstrezi că nu am dreptate (şi că argumentele mele nu sunt argumente, cum ziseşi, recte nu sunt valide) tu ar trebui să demonstrezi, om cu om, profesor cu profesor, absolut toţi, că nici unul nu este cum zic eu. în alte cuvinte, eu am nevoie doar de un om ca să îmi validez teoria, pe când tu ai nevoie de toţi ca să o validezi pe a ta.
    de aia raţionamentul ştiinţific se bazează pe respingerea aşa-numitei “null-hypothesis”, şi nu pe demonstrarea (certă) a ipotezei de lucru. nu eu am inventat treaba asta.

    bănuiesc că o să spui că bat câmpii

    şi un singur lucru, te rog nu mă compara cu ziariştii ăia. eu nu am făcut afirmaţii referitoare la persoana dumitale, pe când ziariştii de care spui tu, da. eu încerc pe cât se poate să nu cad în argumentaţia ad hominem. una e să zici “nefutută”, alta să zici că un argument, o opinie, un sfat, este neavenit. nu a fost în intenţia mea să jignesc – dacă am facuto- îmi cer scuze

    Bine.

    Când o să public un tratat de părerologie ştiinţifică, o să te invit anume să-mi demontezi argumentele.

    Pân’atunci, o să te înţeleg pe deplin dacă la un moment dat o să-ţi vină ideea că poate nu e cazul să mă-nveţi cum să-mi exprim părerile personale pe blogul personal de păreri personale.
    Căci părerea mea, fiind ea părere şi fiind foarte personală, adică a mea, şi nefiind acesta un tratat de părerologie ştiinţifică, nu poate fi exprimată conform standardelor tale, oricât de mult te-ai strădui tu să demonstrezi că standardele tale sunt standardele corecte (şi unice) în exprimarea de păreri personale.
    Deşi, după cum am văzut noi aici, nici măcar standardele tale în materie de părerologie nu-s coerente şi constante, căci treci cu surprinzătoare uşurinţă de la „pentru postul tau, diacritica, este ok, ca este un post de opinie”, fără contestare (şi cu atât mai puţin invalidare) a opiniei înseşi, la „părerea ta e neavenită”. Cum ar fi, standard să fie, da’ numa’ pentru căţei.

    Acestea fiind zise, mă duc să-mi fac bagajele, că acuşi vine frate-meu şi mă prinde cu valiza-n vine şi se enervează. Şi n-aş vrea să-l mai enervez şi pe el, că deja te-am enervat pe tine.

    (Acu’ că mă gândesc, îmi pare uluitor, pentru un doctor-în-doctorie-şi-doctor-în-filosofie-cum-se-laudă, că nu faci (sau te-am enervat aşa de tare încât nu vrei să faci) distincţia între o opinie exprimată pe un blog / la o bere / la o cafea etc şi o opinie exprimată într-un articol de specialitate sau într-o teză. Sau poate că doctorii-în-doctorie-şi-doctorii-în-filosofie, când îşi exprimă o părere, indiferent de context, argumentează întotdeauna şi fără excepţie conform teoriei argumentaţiei. Căci altfel nu-mi explic acest acharnement care face ca o întrebare de-a mea referitoare la sens să ducă, again, la juma de pagină de peroraţii împotriva formei părerilor mele.

    Şi, acu’ că mă gândesc şi mai bine:
    Da, tapire, ai dreptate. În tot şi-n toate. Ceea ce sper să-ţi aducă liniştea sufletească pe care ţi-am tulburat-o aşa de tare cu tonul meu absolut categoric. Hopa, stai aşa, că şi ăsta, cu „ai dreptate”, tot ton categoric e. Deci, conform sfaturilor tale, îţi voi zice: tapire, ai dreptate, dar de fapt s-ar putea să n-ai dreptate. )

  20. tapirul Says:

    domne, dacă orgoliile sunt aşa de mari, then abienatendusaliu
    credeam că Marin Preda are dreptate. mam inselat.

  21. diacritica Says:

    daca orgoliile sunt asa mari

    Orgoliile, şi anume orgoliul tău, care îţi iei jucăriile şi pleci (precum copiii de la grădiniţa performantă) atunci când – culmea tupeului! – îţi spun că părerile mele le exprim, pe blogul meu, conform standardelor mele (bune sau rele, cum or fi), nu conform standardelor tale. Pe mine atâta mă duce capul. Pe tine atâta te duce orgoliul.

    În rest, dragilor, opinia mea – sfat enervant de categorică este:
    Tapirul are dreptate, faceţi ca tapirul! (Adică luaţi-vă jucăriile şi plecaţi.)

    Iar opinia mea – sfat neenervant de necategorică (deci conformă cu standardele tapiristice de exprimare a opiniilor-sfat) este:
    Tapirul are dreptate, faceţi ca tapirul! Doar dacă tapirul n-are dreptate, deci nu faceţi ca tapirul! (Adică rămâneţi p-aci cu tot cu jucăriile voastre.)

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: