cand se scrie a muri cu 2ii
Păi, a muri e-ntotdeauna a muri, c-un singur i.
Acu’, ce să zic, teoretic, putem spune „eu murii” (la perfect simplu), da’ practic cred că n-ajungem s-o spunem niciodată, darămite s-o mai şi scriem. Nu?
cand se scrie a muri cu 2ii
Păi, a muri e-ntotdeauna a muri, c-un singur i.
Acu’, ce să zic, teoretic, putem spune „eu murii” (la perfect simplu), da’ practic cred că n-ajungem s-o spunem niciodată, darămite s-o mai şi scriem. Nu?
Comentariile nu închise.
Noi astia mai speciali, cu mai multe vieti (cel putin una „de dupa”), putem spune 😀
ie esprimare literara, d-alea in nuvele in care vorbeste mortu’, ce stii tu. pacat ca mortu’ nu ie niciodata oltean :))
Da’ ce, nu murişi niciodată de ciudă sau de nerăbdare? 😛
Mor, da’ numa’ la prezent. 🙂
Am înţeles, nu eşti olteancă 😉
Nu-s. Îs dobrogeancă, am zis-o de câte ori am avut ocazia. 🙂
Da’, oricum, de invidie şi de nerăbdare mor, în general, numa’ la prezent; nici la perfect simplu, nici la perfect compus. Aşa-s io. 🙂
Murii de ciudă când citii articolu’ anterior, ăla cu engleza. 😀
pluralu’ articulat de la mur se zgrie tot cu ii
🙂
Omu-ntreba de „a muri”. Da’ mulţumim pentru aducerea aminte. 🙂
A! Muri… 🙂
da, aproape ca muri si olteanca din minte cand citii comentariile astea;))