Ziariştii pot veni cu surprize.

De fapt, ei vin negreşit cu surprize precum asta de mai jos:

Domnu’ ziarist, să vă explic:
Dacă la „sârbii” aveţi doi i, nu-nseamnă că la „veni” o s-aveţi tot doi i. Pentru că, domnu’ ziarist, „sârbii” e substantiv şi are un i desinenţă de plural masculin şi încă un i – articol hotărât plural masculin. Dar „veni” e verb, domnu’ ziarist, deci n-are nici desinenţă nici articol hotărât de masculin plural. Are numa’ i-ul ăla (singur!) din coadă, care-i una dintre terminaţiile specifice verbelor de conjugarea a IV-a (terminaţia ailaltă fiind -î, ca în „a urî”). Şi, aşa cum nu spunem şi nu scriem (nu) pot urîî, cu de două ori terminaţia de infinitiv, nu spunem şi nu scriem (nu) pot venii – nici măcar atunci când subiectul e la plural articulat şi se termină în -ii.

Deci, domnu’ ziarist, mai pe-nţelesu’ dumneavoastră (că m-am luat cu vorba): ori scrieţi „pot veni”, cu un singur i, ori, dacă nu sunteţi sigur, scrieţi, domn’e, „pot să vină”, că riscu’ să greşiţi scade (deşi, ce-i drept, n-aş băga mâna-n foc).

http://www.telesport.ro/stire-mircea-lucescu-sarbii-nu-pot-venii-cu-surprize-cred-ca-vom-invinge_18359.html

Pe aceeaşi temă:
i sau ii. Despre verbele care se termină în -i
i, ii sau iii: perfectul simplu
Venişi, mă? Venii, bă!
Aţi căutat, vă răspundem. 65.

Publicitate