Cum şi-a pierdut Fellini patentul

Asupra lui „Amarcord” şi „La Dolce Vita”.
I l-a furat Magdalena Popa Buluc, de la Cotidianul, şi l-a dat altora mai săraci (cu duhul regiei?!): Benini şi Antonioni. Sau – cum naiba era, dna Buluc?! – Benigni şi Antoniogni? Antognioni şi Begnini? Fuck! Dna Buluc, m-aţi încâlcit de nu mă mai descâlcesc.

09-10-27 fellini

(Bine, trecem peste „lucrări din filmele”, care-i de-o lipsă de sens primordială! 😀 )

Copii, voi să nu faceţi ca dna Buluc. Voi, chiar dacă nu veţi ajunge vreodată să faceţi cronică de festival de film, să ştiţi că Fellini a făcut „Amarcord” şi „La Dolce Vita”. Şi, de asemenea, să ştiţi că noi scriem Benigni.

Mai multe detalii despre gafele dnei Buluc aflaţi de la a.l.ş., aici (primul 3,14 din ultimul calup, ca să zic cum zice el).

(Cum naiba e posibil să ajungi să faci cronică de ditai festivalu’, s-o şi scrii la gazetă, nu în jurnalul personal roz, când nu că n-ai habar de chestii elementare despre film, şi nu că nu ştii să gugăleşti după ele, da’ nu ştii nici măcar să citeşti cu atenţie programul festivalului la care te-ai dus?! Oh, Doamne, de unde-a tunat şi v-a adunat la Cotidianul?!!)

http://www.cotidianul.ro/corespondenta_de_la_roma_festival_de_cinema_dedicat_femeii-101218.html

Reclame

Etichete: , ,

12 răspunsuri to “Cum şi-a pierdut Fellini patentul”

  1. als Says:

    dupa cum se vede (si) de aici:

    http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=297&cmd=articol&id=11711

    (primul 3,14 din ultimul calup), dna respectiva recidiveaza… 🙂

  2. diacritica Says:

    😀
    Eu n-am remarcat decât chestiile astea, care mi-au zgâriat nervul optic precum „crează” şi „noştrii”.

    Şi nu-nţeleg. Pe măsură ce mă gândesc la chestia asta, mă-ncâlcesc şi mai mult. Că doar nu tre’ să fii nu’ş’ ce critic de film ca să ştii că filmele alea două sunt ale lui Fellini, ce naiba! Iar chestia cu „Benini” e de iertat oricui altcuiva, dar nu unuia care scrie despre film.

    (Mi s-a părut aşa de incredbilă chestia aia, încât după ce-am scris m-am întrebat dacă nu cumva o fi făcut Benigni vreo parodie după „Amarcord” şi m-am dus să gugălesc, ca să şterg articolul în caz că m-am enervat din ignoranţă. Dar nu. Google mi-a zis că-ntr-adevăr, Fellini (el şi numai el) a făcut „Amarcord” şi „La Dolce Vita”. 😀 )

  3. neagrigore Says:

    Benini e din Benin?

  4. diacritica Says:

    Da. Pe locuitorii din Benin îi cheamă benini. Un benin, doi benini.

  5. I give up... Says:

    […] ma declar invins , KO frate , kaputt. Credeam ca le-am vazut pe toate. No way. Citesc la amica diacritica . O data, de doua ori, ma frec la ochi, nu-mi vine sa cred. Merg pe link. În program, lucrări din […]

  6. lau Says:

    uau. 🙂

  7. Adrian Says:

    Io mi-am pierdut un cleşte dă cuie… Să pune?

  8. diacritica Says:

    Dacă nu ţi l-a luat dna Buluc, nu se pune.

  9. neagrigore Says:

    Am văzut şi eu mai de mult un film, Duios Anastasia trecea … îmi este şi frică să o întreb pe doamna despre cine l-a făcut.

  10. DulceDeea Says:

    Tontonita de la Cotidianul a făcut un transfer de tip freudian, Diacritica dragă… Şi-uite aşa s-a prefăcut „La vita e bella” a benignului Benigni în mai puţin cunoscutul azi „La dolce vitta”.

    Mâine-poimâine o să scrie probabil şi despre Freudini…

  11. Radu C Says:

    De la Realitatea si de la Antena 3 poate? 🙂

  12. enona Says:

    hai ca m-am enervat si eu: o fo Geoana la un concert de jazz si povesteste pe blog – mda, are blog (am aflat azi, in caz ca s-ar mira gazda).
    Si ce-a facut el acolo?
    „I-am ascultat pe saxofonistul Brandon Marsalis si, respectiv, pe chitaristul Mike Stern: doi dintre virtuozii instrumentelor respective, la ora ora actuala. A fost un privilegiu ca i-am putut asculta pe viu, într-o seara bucureateana, mai ales ca ratasem prezentele lui Mike Stern – unul dintre chitaristii mei preferati – la Festivalul de la Garâna.”
    Phiii… din cum zice el pe blog – http://www.mirceageoana.ro/blog/617/O-seara-de-normalitate, ai spune ca l-or crescut cu Charlie Parker si ca si-a petrecut tineretea cu Oschanitzky. Numa ca nu l-a nimerit pe amilcul Marsalis, ca-i Branford, nu Brandon.

    Si pentru orice eventualitate, nu lipseste cuvantul „normalitate” – asta asa, sa nu se sperie fanii lui Iliescu ca Geoana merge pe drumul pierzaniei cu muzicile astea diavolesti.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: