Să nu uiţi, Darie!

De citit:
http://turambarr.blogspot.com/2009/10/va-rog-eu-sa-nu-uitatzi.html

Reclame

6 răspunsuri to “Să nu uiţi, Darie!”

  1. fina Says:

    Nu-s de acord. Daca noi am trait cu asta si cu ura asta si cu dispretul asta, n-as da asa ceva mai departe. Lasa-i sa uite, ca noi de aia nu suntem completi. Sa stie e ok, dar numa ca istorie, nu si feelingu, de ala nu e nevoie.

  2. diacritica Says:

    Nah, turambar la asta se referă, la „să ştie”: să ştie prin ce nu mai trec acum. Pentru că nu li se spune.

    Că dacă „uită” şi nu „ştiu”, p-ormă încep să nege că chestiile alea au existat. Pe principiul bine cunoscut puştimii socialiste: comunismu’ e o chestie bună, numa’ c-a fost aplicată rău de nişte oameni răi.

  3. Radu C Says:

    Daca vrei sa le transmiti feelingu’, da-le sa citeasca doua carti:

    1. Cartea pentru copii „Ferma animalelor”
    2. Cartea pentru oameni mai care nu se plictisesc cand vad numarul de pagini: „1984”.

    Amandoua de George Orwell. Si spune-le ca astea doua sa le tina loc de Biblie, ca-s mai bune decat cartea neagra a lu’ Sf. Peste Prajit. 🙂

  4. dAImon Says:

    Pai nu, ca stai asa.

    Eu unul recunosc ca n-am trait in comunism. Nu tin musai sa fi avut parte de experienta aia. Insa am trait zvarcoleala economica a inceputului anilor ’90, si mi-a ajuns gustul lor amar. Nici acum nu suntem mult mai departe, de altfel.

    Si ca punem problema in alt mod: amintirile tind sa para importante doar pentru ca-s personale. Nu sunt, nu neaparat pentru altii. Da, a fost probabil groaznic sa te trezesti la ora 5 dimineata, sa te speli cu apa rece si sa pleci la pierdut timpul langa usa alimentarii. Dar la timpuri noi vin probleme noi, si vorba aia, suntem destul de preocupati cu directia in care ne indreptam deja .. nu mai are sens sa stam sa analizam profund CUM a fost pe-atunci. Din descriere stim ca a fost naspa, si ca nu vrem sa ajungem acolo.

  5. diacritica Says:

    Din descriere stim ca a fost naspa,

    Păi asta-i şi ideea. Să descrii, ca să ştie. Atât. (Că altfel riscă să ajungă să nege şi comunismul, cum neagă unii holocaustul.)
    La asta se referă omu’, turambar.
    Şi se mai referă la copiii de vârsta alor lui, nu la ditai oamenii de doojdeani. 😛

  6. F.M. Says:

    Eram în primăvară la o sesiune de comunicări a studenţilor. Pe când lumea începea să se uite la ceas şi număra câte lucrări mai sunt, ia cineva cuvântul şi prezintă un titlu care ne ciuleşte urechile. Era ceva cu părţile bune ale PCR.
    No, ia să vedem, băiete, ce ne spui tu acolo! Şi începe băiatul să citeze pe cutare şi pe cutare istoric, sau politolog, sau ce-o mai fi fost. Şi, la urmă, îl întreb: Văd că aţi apelat la o bibliografie bogată, dar „Fenomenul Piteşti” l-aţi citit? Nu-l citise (dar vorbea convingător, sperând să încheie cu q.e.d.).
    Şi nu l-au citit nici băieţii cu tricouri roşii care se hip-hopăiau săptămâna trecută pe strada mea, în timp ce o voce roşie ne spunea dintr-un autocar roşu cu cine trebuie să votăm.
    Pentru dAImon: Dacă acel „pe-atunci” ar fi fost ceva mai îndepărtat, nu mi-aş fi făcut griji prea mari, dar e încă mult prea aproape. Dinozaurii acelor vremuri încă trăiesc bine mersi şi fac pui. Un ou e pus la clocit si, pe 22 luna asta, poate să spargă coaja şi să iasă rânjind. Tătucu-său îi va spune, rânjind şi el, „Măi, animalule, nu eşti atât de prostănac pe cât credeam!”.
    Ei, de-aia tre’ să se spună!

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: