Scheletele scribilor

Scribii au schelete, cu ajutorul cărora scriu „scheleţi”.
Scribii, se ştie, nu au creiere, deci nu le pot folosi ca să caute în dicţionar.
Scribii au deci o scuză.
Însă voi, copii, aveţi creiere, prin urmare veţi spune şi veţi scrie întotdeauna schelete.

09-11-01 scheletele antenei

http://www.antena3.ro/stiri/externe/halloween-la-casa-alba-copiii-au-fost-intampinati-de-o-fanfara-de-scheleti_83975.html

16 gânduri despre „Scheletele scribilor

  1. ce naiba, bre, vretzi sa ne limitam la ălea 100-150 de cuvinte, si nu ne lăsatzi barem sa variem pă sama lor ?
    contributzia noastă creatoare u e ?
    pina si colegele noastre primate au o sansa’n plus

  2. Ca să ajungi să deschizi un dicţionar, tre’ să ai niscai dileme (je doute, donc j’existe), ca să ai dileme, tre’ să ştii ceva acolo, dar, cum vajnicii scribi, cei luaţi aici în colimator, nu se îndoiesc de valoarea lor, pentru ei nu „se există” lexicoane de niciun fel, sau, dacă totuşi „se există”, ele nu „e” pentru ei. Dar există inconturnabilul/imperturbabilul model al primarului-care-este, alias almanahe.

  3. Hmm… eu aș merge cu cuvântul „scheleți”. Dacă nu există, îl facem. Dacă-l facem, asta e regula de diferențiere:

    I. schelet, s.n. (pl. schelete): 1. Totalitatea oaselor care susțin corpul unui vertebrat; sistemul osos așezat în poziția sa naturală. 2. Totalitatea elementelor sau pieselor care constituie sistemul de rezistență al unei construcții sau al unui ansamblu tehnic. 3. Fig. Planul unei opere literare sau științifice; schemă. – Din fr. squelette.

    II. schelet, s.f. (pl. scheleți): Creaturi imaginare, animate (adică mișcă și răspund stimulilor), compuse doar din schelet osos (conform definiției I.1.) corespunzător unei vietăți și care se comportă asemenea vietății a cărei schelet îl reprezintă. Apar în special în povești de ținut părinții treji.

  4. Cîtă creativitate la cei care faultează grav limba română! :)))

  5. Ok… hai ca citesc articolul cu „al carui” de vreo cateva ori…

  6. Ei, e simplu: acordul se face încrucişat.
    Adică „vietate” cu „cărei”, „al” cu „schelet”.

    la nominativ/acuzativ: vietatea al cărei schelet
    la genitiv/dativ: vietăţii al cărei schelet.

    E clar?

  7. Efectiv. Imi patineaza creieru’ cu „acordul incrucisat” asta 🙂 Poate ma izbesc de-o gura de canal cand deraiez de pe sosea – cam asa ma simt acu’ 😀

  8. Da, regula matematica am priceput-o. Scarshentu’ de unghii pe tableau-u’ noir insa…

  9. Ti-am zis, am priceput matematica. Da’ mie-mi scrashneshte in urechi a unghii pe tabla exprimarea rezultata. Ma mai antrenez, poate iese intr-un final ceva (ochii) 🙂

  10. Bine. Eventual îţi trimit cu poşta (electronică, ofcors) exerciţiile din Ştefania Popescu, scanate, şi mi le trimiţi înapoi rezolvate. Şi-ţi pun şi notă. 😀

  11. Si o sa iau 10 cu felicitari, desi in capul meu tot varza o sa fie, pentru ca eu doar o sa aplic niste algoritmi, ca sa dea bine pe foaie. E cam aceeasi faza cu facultatile in RO: iesi doctor inginer master maturator in Anglia, cu nota 10 pe line 🙂

  12. Păi cum să fie varză, nu zisăşi c-ai priceput? 😀
    Oricum, o limbă, oricare ar fi ea, o vorbeşti prin aplicarea de algoritmi, indiferent că-ţi dai seama au ba. Toată chestia e să ţii minte algoritmul şi să-l aplici şi când vorbeşti/scrii, nu numai la extemporal. 🙂

Comentariile nu închise.