Silvia Constantin. Traducătoare

De Jane Austen.
Traducătoare de Jane Austen, I mean.

Ne-a trimis prietena noastră Simona un paragraf dintr-o carte (Jane Austen, Persuasiune, Editura Aldo Press, 2007, traducere de Silvia Constantin), cu rugămintea fierbinte s-o ajutăm să priceapă.
Simona a copiat un fragment, cu precizarea: Am verificat de 2 ori ce am scris. Pare atât de ireal de proastă traducerea, încât m-am asigurat că am scris ce trebuie.

Iată şi fragmentul pentru care Simona ne solicită ajutorul:

Cât de elocventă ar fi putut fi Anne Elliot! Cât de elocvente, cel puţin, erau dorinţele ei de partea ataşamentului timpuriu cald şi o încredere veselă în viitor, împotriva precauţiei prea îngrijorate care părea să nesocotească eforturile şi să nu aibă încredere în Providenţă! Ea fusese forţată să fie prudentă în tinereţe, învăţase romantismul în timp ce se maturizase: urmarea normală a unui început anormal.
Cu toate aceste circumstanţe, amintiri şi sentimente, ea nu putea auzi că sora căpitanului Wentworth era posibil să trăiască la Kellynch fără o reînviere a durerii trecute; şi multe plimbări, multe suspine au fost necesare pentru a îndepărta emoţia la această idee. Deseori şi-ar fi spus că era o prostie, înainte de a-şi putea întări nervii suficient ca să nu simtă drept un rău continuarea discuţiei despre familia Croft şi afacerile ei. Ea a fost sprijinită, totuşi, de acea indiferenţă totală şi inconştienţa aparentă a singurelor trei prietene de-ale ei referitoare la secretul trecutului, care păreau aproape să nege vreo amintire a lui. Nu-i putea să considere superioare motivele lui lady Russell faţă de cele ale tatălui ei şi lui Elizabeth; ea putea onora toate sentimentele mai bune ale calmului ei, dar adierea generală de uitare printre ele era extrem de important, de oriunde ar fi răsărit el, iar la eventualitatea că amiralul Croft chiar ar închiria Kellynch Hall, ea se bucura din nou de convingerea pentru care era recunoscătoare, că trecutul era cunoscut numai acelora trei dintre cunoştinţele ei, din partea cărora nici o silabă, credea ea nu va fi şoptită.

După mine, e traducere făcută de student de anul I. Traducere de cuvinte, adică, nu traducere de propoziţii, cu atât mai puţin traducere de text. Şi-n nici un caz traducere de roman.

Din păcate, eu nu o pot ajuta pe prietena mea Simona.
De exemplu, eu n-am înţeles cum e treaba cu singurele trei prietene de-ale ei referitoare la secretul trecutului.
N-am înţeles nici cum erau dorinţele ei de partea ataşamentului timpuriu cald .
Nu-nţeleg nici cum sora căpitanului Wentworth era posibil să trăiască la Kellynch fără o reînviere a durerii trecute.
Şi nici cum de nu-i putea să considere superioare motivele lui lady Russell faţă de cele ale tatălui ei şi lui Elizabeth.

În fine, sunt mai multe chestiile pe care nu le-nţeleg eu în fragmentul ăsta. Dar, deşi nu-nţeleg nimic, pot să fac un rezumat pentru prietena mea Simona, pe modelul Marcel écrit un roman (unde Marcel este Proust, normal!):

Silvia Constantin face o traducere. Cu picioarele neuronului.

Cu adăugirea: P-asta trebea s-o pice careva la examenul de curs practic de traducere, ce dracu’!!

Anunțuri

Etichete: , ,

20 răspunsuri to “Silvia Constantin. Traducătoare”

  1. Alexandru Says:

    Cred că a lăsat traducerea aşa cum i-a ieşit la prima mînă, ca să sune mai autentic. Ştii că dacă lucrezi prea mult un text îl faci să sune artificial : )

    să nu uităm ”toate sentimentele mai bune ale calmului ei” : )

  2. diacritica Says:

    Cred că a lăsat traducerea aşa cum i-a ieşit la prima mînă, ca să sune mai autentic.

    Autenticitatea prostiei, da. În deplina frumuseţe a nudităţii sale.

  3. bwraven Says:

    Eu am evitat pe cît a fost posibil să citesc poezie tradusă, da văd că și traducătorii de proză pot face adevărate minuni cu un text :)). Mie mi-ar fi jenă să fiu plătit pentru o astfel de „capodoperă”.

  4. Adrian Says:

    Io nu-nţeleg ce ai cu biata Silvia. Ea a tradus exact ce a văzut.
    Ţi-am mai spus şi altădată că în engleză nu se poate comunica inteligibil…

  5. Gingasia Says:

    Hello, nu se pune punct dupa titlu!;)

  6. Oana Says:

    Eu aş zice că traducerea asta a fost făcută cu un soft special. Am mai văzut aberaţii de-astea scuipate la foc automat de vreun progrămel. Nu înţeleg însă altceva: de ce mama ciorilor e Silvia Constantin asta dispusă să se facă de rahat în asemenea hal punându-şi semnătura pe subprodusul ăsta? Sau poate că SC is way ahead of me, ea nici nu există, e vreun pseudonim??

  7. neagrigore Says:

    Ce știu eu, din experiența mea de negru pe plantație (textul de mai sus o să mi-l printez și o să îl pun deasupra monitorului, ca reminder, să mă feresc, și eu am obiceiul să mai traduc ad litteram, da’ nici chiar așa),

    unu’ la mână, nu îți trebuie certificat de traducător eliberat de Ministerul Justiției, dacă la asta te refereai (oricum, am înțeles că absolvenții de limbi străine primesc automat autorizarea, și mulți au sărit gardul …)

    doi, de obicei, se întâmplă la modul următor. Sunt puțini traducători pentru câtă maculatură se publică în România, prin urmare, dacă cineva bușeste o traducere, cum e cazul de mai sus, foarte greu găsești pe altcineva să o repare.

    trei, știu o editură care scoate tone de hârtie și careia dacă îi spui, îl știu pe ăla și pe ăla, pot să traduc, îți dă cartea, no problem. Oricum, n-au nimic de pierdut.

    patru, offtopic. Ieri vorbeam cu un prieten și îmi spunea de textele lui Patapievici din EvZ. Că sunt prost redactate, virgule, cratime puse aiurea.

    Cred că e o atmosferă generală, toată lumea e stresată, oamenii fac lucrurile în doru’ lelii, superficial. Să scape. Păcat că e doar pentru scurtă durată.
    Iar mizeria se adună sub preș. Până nu mai poți deschide ușa.

  8. diacritica Says:

    Mie mi-ar fi jenă să fiu plătit pentru o astfel de “capodoperă”.

    Mie nu. 😀
    Mie mi-ar fi jenă să produc un asemenea text incoerent în limba-mumă.
    De fapt, şi duduia Silvia Constantin şi redactorul cărţii tre’ să aibă mari probleme de coerenţă în general, dacă, citind fragmentul ăsta, li s-a părut inteligibil.

    Că problema lu’ Silvia Constantin nu e că nu i-a ieşit traducerea. Aia se mai întâmplă şi poate fi scuzabil. Problema lu’ Silvia Constantin e că nu vorbeşte româna. Ceea ce ar fi scuzabil, chiar şi pentru un român, atâta vreme cât nu se pune pe tradus cărţi.

    traducătorii de proză pot face adevărate minuni cu un text

    Domnişoara nu e traducătoare. Domnişoara e o tentativă de. Un fel de erecţie traductologică pleoştită încă dinainte să se iţească.

  9. diacritica Says:

    unu’ la mână, nu îți trebuie certificat de traducător eliberat de Ministerul Justiției, dacă la asta te refereai

    Nu la asta mă refeream, că n-are-a face sula cu prefectura.

    Ştiu prea bine cum stă treaba în domeniu, c-am tradus şi eu.
    Şi tocmai d’aia scriu, pentru că ştiu cum e. Ştiu cât e de greu să faci să sune firesc în română o frază banală din franceză. Ştiu cât tre’ să-ţi baţi capul. Ştiu cum îţi pierzi româna pe drum şi nimic din ce produci nu-ţi mai sună româneşte la un moment dat. (Eu o sunam pe mama să-i citesc câte-o frază, ca să-mi zică dacă sună româneşte. Ceea ce prima oară i-a provocat o reacţie de genul „fata mamii, io te-am trimis la şcoala aia să-nveţi limbi străine, nu să uiţi româna”.)
    I mean, ştiu.
    Chiar ştiu.
    Şi n-am tradus Jane Austin sau Balzac, am tradus chestii mult mai banale. Deci pot să-mi închipui cât de greu i-a fost duduii. Dar una e o traducere neinspirată şi cu totul altceva e să produci un asemenea model de incoerenţă.

  10. diacritica Says:

    Nu înţeleg însă altceva: de ce mama ciorilor e Silvia Constantin asta dispusă să se facă de rahat în asemenea hal punându-şi semnătura pe subprodusul ăsta?

    Probabil că Silvia Constantin se laudă c-a tradus-o pe Jane Austin.
    Ce, stă cineva să-i verifice traducerea? 😀

  11. Jademan Says:

    Pune… re în pielea personajului. Îmi plac ăia de la Zone Studio Oradea! Şi ăia mai bătrâni – de-l au pe Claudiu Istodor în echipă! Nu-mi plac tinereii care lucrează la Disney Channel! 😀

  12. onyycs Says:

    Din pacate pentru mine am aceeasi editie a cartii mi se pare. Si am gasit acolo o gramada de idiotenii. Bani dati degeaba. Ar trebui sa existe si un spor de stres al cititorului pe care sa-l plateasca editura caci eu mi-am schingiuit neuronii incercand sa inteleg ceva din cartea aia. Si nu e numai fragmentul ala, cartea intreaga e un dezastru.

  13. diacritica Says:

    Ar trebui sa existe si un spor de stres al cititorului pe care sa-l plateasca editura

    Nu. Ar trebui să existe acel Oficiu pentru Protecţia Consumatorului de Limbă Română, de care ziceam, care să aibă puterea de a da amenzi oricui pune pe piaţă asemenea mizerii de produse de limbă română.

  14. Gino Says:

    Am citit de doua ori si cred ca este vorba despre rezultatul unui „Google translate” sau a unui soft asemanator, cum zicea si Oana. Spuneam mai demult despre „scrisul-vorbit” si estetica limbii scrise. Cred ca asa scrie(traduce) o persoana care sufera de incontinenta verbala, vezi lungimea ultimei fraze si aiureala de virgule.

  15. Gino Says:

    Revin,”al unui soft”, sa nu ma faulteze cineva!

  16. Oana Says:

    Probabil că Silvia Constantin se laudă c-a tradus-o pe Jane Austin.
    Ce, stă cineva să-i verifice traducerea?

    Păi, poate sunt eu mai aiurea, dar atunci când îmi iese pe piaţă o traducere, mă laud cu ea pe la prieteni – şi ăia o citesc, şi o citesc atent, şi îmi spun dacă nu le place pe undeva. Ca să nu mai vorbim că, pe la editurile alea unde traduc eu, există şi redactori, care chiar asta fac: verifică traducerea. Aşa că da, chiar stă cineva să-mi verifice traducerea – mai mulţi „cineva”. Da’ sunt conştientă că aşa am eu noroc, şi de redactori competenţi, şi de prieteni vorbitori de bună limbă românească… Sireaca SC, ea n-are…

  17. diacritica Says:

    După cum am zis mai sus, redactorul cărţii e pe măsura duduii Silvia Constantin, deci iese din discuţie.
    De asemenea, ne putem uşor închipui că şi prietenii duduii Silvia Constantin sunt pe măsura ei şi, probabil, se-ncântă la ideea că Silvia traduce. Cum traduce, asta e altceva şi dacă Silvia, care scrie în română cum scrie, reuşeşte să comunice (în română) cu prietenii ei, înseamnă că şi ei gândesc la fel, deci n-au o problemă cu fragmentul de mai sus. Nu? 😀

  18. neagrigore Says:

    poate se gândește cineva și la duduia Silvia și îi forwardează discuția asta.

  19. Harvey Says:

    Există mizerii atât de flagrante în librării încât şi actualul OPC ar putea dispune să ne primim banii înapoi. Citez din „Strania poveste a lui Benjamin Button”, „tradusă” din engleză de Carmen Tudorache (n-o cunosc decât prin intermediul operei, dar şi-a caştigat toată stima…): „o mingie mare portocalie”, întotdeuna „copii” în loc de „copiii”, „din punct de vedere social nu se poate ştii”, „”îşi dori cu ardoare ca fiul său să fii fost negru”, avea „o scuză de fiu”. Redactorul acestei cărţi ce conţine greşeli pe fiecare rând se numeşte Otilia Coman. Din păcate, nu pot să fac gestul de a arunca o carte la gunoi. Tot din păcate, volumul are pe copertă o etichetă pe care scrie best seller.

  20. Radu C Says:

    Si mie mi s-a parut inteligibil fragmentu’ ala. In sensul ca l-am citit, mi-am format o imagine vaga despre sentimentele transmise, si functionam intr-un mod cat se poate de blond: uitam ce-am citit cu cateva cuvinte in urma. In schimb mi s-a facut oleaca somn, semn ca textul are efectul primar scontat.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: