Ştampileala naţională

Am aflat de la Ioana, care-a aflat de la Realitatea, care-a aflat de la Primăria Sectorului 2 (mai exact, de la dna Mariana Georgescu şi de la dl Anatol Albu), că trebuie să ştampilim.

09-11-04 stampileala

Doamna Georgescu şi domnu’ Albu, îmi păreţi români după nume, da’ nu-i nimic, o să vă explic indicativul prezent aşa cum l-am explicat şi celor câţiva (puţini!) străini care au avut şansa să-nveţe ceva română de la mine. Acum aveţi şi dumneavoastră această şansă (rară, altminteri, că-n mod normal nu mă ocup cu aşa ceva).

Deci, doamna Georgescu şi domnu’ Albu, noi în limba română avem verbe de patru feluri: alea care se termină în -a, alea care se termină în -ea, alea care se termină în -e şi alea care se termină în -i sau .

Bon.
Acu’, noi verbele astea care se termină în -a le conjugăm la indicativ prezent după următoarele modele:

Modelul 1 – fără infix

1.a.radical terminat în consoană, alta decât r/l
a cânta: cânt, cânţi, cântă, cântăm, cântaţi, cântă

1.b. radical terminat în r/l
a intra: intru, intri, intră, intrăm, intraţi, intră
a umbla: umblu, umbli, umblă, umblăm, umblaţi, umblă

1.c.radical terminat în i, după vocală
a încuia: încui, încui, încuie, încuiem, încuiaţi, încuie

Aici avem două cazuri mai altfel:
a întâzia: întârzii, întârzii, întârzie, întârziem, întârziaţi, întârzie
a continua: continui, continui, continuă, continuăm, continuaţi, continuă

Model 2 – cu infixul -ez-/-eaz-

2.a.radical terminat în consoană, inclusiv r/l
a lucra: lucrez, lucrezi, lucrează, lucrăm, lucraţi, lucrează
Aici intră şi faimoasele a crea şi a agrea, deşi radicalul se termină în vocală: creez, creează; agreez, agreează.

2.b. radical terminat în c/g
a parca: parchez, parchezi, parchează, parcăm, parcaţi, parchează

2.c. radical terminat în i
a sublinia: subliniez, subliniezi, subliniază, subliniem, subliniaţi, subliniază.

Car’ va să zică, doamna Georgescu şi domnu’ Albu, verbul a ştampila tre’ să se conjuge după unul dintre modelele de mai sus, iară nu după modelul lui a citi (citeşte, să citească), care-i de conjugarea a patra. Căci noi spunem, doamna Georgescu şi domnu’ Albu, a ştampila, iară nu a ştampili.

Doamna Georgescu şi domnu’ Albu, vă rog să repetaţi după mine:

Eu ştampilez. Mai tare, doamna Georgescu, nu v-am auzit!!
Tu ştampilezi. Aşa, domnu’ Albu, foarte bine!
El ştampilează.
Noi ştampilăm.
Voi ştampilaţi.
Ei ştampilează. Ei să ştampileze.

Clar, doamna Georgescu şi domnu’ Albu?
Dacă mai greşiţi o dată, vă pun să copiaţi de mână, de o sută de ori, toate modelele de conjugări ce le-am scris eu mai sus.

http://www.realitatea.net/primaria-sectorului-2–romanii-trebuie-sa-stampileasca-trei-buletine-de-vot-pe-22-noiembrie_656722.html

14 gânduri despre „Ştampileala naţională

  1. Dia, i-ai spart cu lectia asta. Daca trec de „infix” trec si eu la mahomedanism.

  2. @Gino, maică, ştiu că-i cuvânt sofisticat, da’ mi-a fost lene să-l explic şi p-ăla. 🙂 Se găseşte în DEX:
    INFÍX, infixe, s.n. Element fonetic (de obicei consoană) care se inserează în rădăcina unui cuvânt și are o valoare morfologică.
    http://dexonline.ro/search.php?cuv=infix

    Precum -iss- în franceză (finissons) sau -isc- în italiană (finisco).

  3. …şi nu i s-a dat, ci i s-a luat…
    ok, habar n-aveam că există pe lumea asta ceva numit infix… 😀
    ştiam doar de asterix, obelix şi idefix…

  4. Infixu’ e un afix, dar nu e nici prefix, nici sufix. E un în-fix 😀 . Adică e elementul ăla care se bagă între nişte chestii. -isc- din italiană, cum ziceam.

  5. În ţara lui Băse, era absolut normal ca românii să se pilească la alegeri. Cu orice infix!

    Felicitări pentru blog, că-i prima dată că grăiesc şi eu pe aici. Avem nevoie!

  6. Lasand la o parte limba romana-manualul scurt pentru generali ontani, cred ca nu stiai ca a picat croitorul 😀

  7. Doamna, nu era cumva „să şparlească trei buletine”? 😀
    Ştiţi, după adunarea de iniţiativă de la mine de la bloc, pensionarii reumatici au mai rămas la o vorbă, toţi spuneau că ar trebui să se sabotească alegerile astea, se sfătuiau, care cum să ştampilească anarhic, ba chiar să şparlească ştampilătoarea, da’ asta n-am auzit cum, că trecea tramvaiul. 😀

  8. Dia, i-ai spart cu lectia asta. Daca trec de “infix” trec si eu la mahomedanism.

    Îţi dai tu seama că străinu’ doritor să-nveţe română trebuie să priceapă lecţia asta, cu tot cu infixul? Şi asta numai pentru prezentul verbelor de conjugarea I. (Mă rog, am sărit peste alternanţele fonetice, verbele neregulate etc.) Plus că mai există şi conjugarea a 2-a, conjugarea a 3-a şi conjugarea a 4-a…

  9. Daca nu sunteti siguri de folosirea unui cuvant, inlocuiti-l cu o locutiune:
    a ştampila/a pune ştampila!

Comentariile nu închise.