Unu sau unul?

Scriind articolul anterior mi-am activat una dintre neliniştile ortografice care mă bântuie din copilărie:

Când scriem, frate, unu şi când scriem unul?!

Aşa că m-am uitat în Gramatica Ştefaniei Popescu şi iaca ce zice:

Numeralele un(u) şi o se declină, având forme nearticulate când însoţesc un substantiv şi articulate când sunt folosite fără substantive. (p.94)

Bon. Rezulă că unul din la plural, niciodată cu unul e corect.

Dar zicem unu plus unu fac doi, nu? Că, deşi din ce spune acolo  Ştefania Popescu rezultă c-ar trebui să folosesc forma articulată, n-am zis în viaţa mea unul plus unul fac doi – şi să nu-mi ziceţi c-aşa ar fi trebuit să zic, că mă-mpuşc.

De asemenea, la-ntrebarea Câţi au venit? răspund unu sau unul?! Că, na, e folosit fără substantiv.

Sau la-ntrebarea Câţi copii ai?, cum răspund? Unu sau unul? (Bine, răspunsul corect e nici unul. Sau niciunul, mă rog. Da’ punem cazu’ c-aş avea.)

_________

(Update)

Aaaaaaa, am găsit în DOOM o chestie pe care-o sâmţeam cu sâmţul meu de vorbitor nativ, da’ nu ştiam cum s-o verbalizez.
Zice-aşa DOOM-ul:

unu, numeral m. (am văzut unu, nu doi), g.-d. unuia, pl. unii;

unul, pronume m. (am văzut unul, nu altul), g.-d. unuia, pl. unii.

Adică dacă-i numeral pur et dur, adică dacă numără, e unu:
Câţi copii ai? – Unu.
Câţi au venit? – Unu.

Şi ar fi trebuit să scriu la plural, niciodată cu unu; întotdeauna cu doi – că număram i-urile.

Cred că e precum diferenţa dintre un şi l’un în franceză sau uno / l’uno în italiană.
Bingo.

____________

Vezi şi Câţi din câţi?.

Etichete: ,

12 răspunsuri to “Unu sau unul?”

  1. Tweets that mention Unu sau unul? « diacritica -- Topsy.com Says:

    […] This post was mentioned on Twitter by Liviu Drugă, Popa Patricius. Popa Patricius said: RT @LiviuDruga "La-ntrebarea Câţi copii ai?, cum răspund? Unu sau unuL?" http://tinyurl.com/yd88t3m […]

  2. Petronius Says:

    Sa mor io daca am priceput 😦

    Te rog mult, da-mi si mie cateva exemple ca sa ma dumiresc (dar nu numai unu :D)

  3. diacritica Says:

    Păi na, mai mult decât în update nu prea ştiu ce-aş putea scrie. 🙂

    Unul se scrie mai degrabă când e în relaţie cu altul/celălalt:
    şi unul şi celălalt
    unul vrea, altul nu vrea.
    unul a acceptat, ceilalţi nu.

    Dacă exprimă o cantitate, o numărătoare, e unu.
    Câţi vor să mănânce răbdări prăjite? – Unu. / Unu vrea, doi nu vor.
    Câţi copii ai? – Unu.
    Câţi copii ai? – Doi. Unul e alb, celălalt e negru.

    Adică eu cam aşa înţeleg cestiunea.

  4. Petronius Says:

    Mda … inseamna ca (nici) pe asta nu o stiam 😦

    Multumesc !

  5. diacritica Says:

    Nah, no stress, nici mie nu mi-era prea clar. Abia acu’ m-am uitat prin cărţi să văd ce şi cum.

  6. jademan Says:

    :))

  7. diacritica Says:

    Tu ce râzi? 🙂

  8. disa Says:

    Foarte buna explicatia!
    De fapt, cand explicam unora, intelegem mai bine.

  9. AdiJapan Says:

    Aha, deci trebuie să spun și să scriu așa:

    – Cele trei institute s-au combinat într-unu.
    – Numai unu din participanți va fi premiat.
    – Am numărat berbecii, dar am omis unu.
    – Nelu umblă de unu singur prin pădure.
    – Eu unu m-am cam săturat.
    – Sportivii erau toți unu și unu.
    – Soldații au murit toți, pînă la unu. (Că la două era meci în rai. Pe Rai Uno.)

    De bună seamă că așa trebuie să fie, din moment ce în toate exemplele acel „unu” e numeral, nu? Am aplicat regula strict în litera ei. Dar acum pe bune, chiar așa vorbim?

    În realitate regula poate fi mult mai simplă, mai bine mulată pe uzul real al limbii și ne scutește de diferențieri academice între numeral și pronume, diferențieri care nu întotdeauna sînt ușoare. Mai exact ar fi așa:

    – Scriem „unu” cînd numărăm (unu, doi, trei), cînd denumim cifra sau numărul (unu plus unu, nota unu), cînd numerotăm obiecte (etajul unu, ora unu), precum și în numerale compuse (o sută unu dalmațieni).
    – Scriem „unul” în restul cazurilor.

    Asta e regula așa cum a fost propusă ea de Mioara Avram. Varianta din DOOM2 e de tot rîsul; o văd aplicată în Gramatica Academiei și îmi dă tot timpul impresia că e greșeală de tipar.

  10. diacritica Says:

    Ne-am prins deja că ştii, nu e nevoie să ne demonstrezi de fieştececare dată.

  11. AdiJapan Says:

    Stați un pic. Dacă un om își rupe din timp și se străduiește să potolească neliniștile gramaticale ale semenilor lui, se cheamă că o face ca să demonstreze cît e el de tare? Asta ați înțeles dumneavoastră din intervențiile mele? Ca să fie clar: am avut impresia că aveți o neliniște despre unu/unul (veche, din copilărie), de-asta am intervenit. Vă asigur că n-am avut nimic de cîștigat, dimpotrivă.

    Dar atunci eu ce să înțeleg din tot blogul dumneavoastră, care are destinația explicită de a potoli neliniștile altora? Că l-ați făcut ca să demonstrați că știți multe? Nu cred că asta vă e intenția, dar mă miră oarecum lipsa de reciprocitate.

  12. diacritica Says:

    eu ce să înțeleg din tot blogul dumneavoastră

    Ce te lasă inima.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: