N-: n-o, n-ai, n-aţi. Şi alte n-uri.

ortograme n-o

Regulă generală:
Scriem n-, cu cratimă, atunci când îl putem înlocui cu nu.

1. N- + pronumele o
N-O
Se scrie n-o, cu cratimă, când poate fi înlocuit cu nu o şi completat cu pe ea:
N-o (nu o) aud bine (pe ea).
(Aici am nevoie de ajutor pentru no. 🙂 )
Vezi şi 2. N- + viitorul cu o să şi 6. N- + prezumtivul.

2. N- + viitorul cu o să
N-O
Se scrie n-o (să), cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu o (să) şi completat cu eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele:
(Eu) n-o (nu o) să accept aşa ceva.
(Ei) n-o (nu o) să accepte aşa ceva.

3. N- + „a avea” la prezent

N-AM
Se scrie întotdeauna n-am, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu am şi completat cu eu:
N-am (nu am) nici o veste de la el.
Vezi şi 4. N- + perfectul compus şi 5. N- + condiţional prezent/perfect.

N-AI / NAI
Se scrie n-ai, cu cratimă, când poate fi înlocuit cu nu ai şi completat cu tu:
(Tu) n-ai (nu ai) altceva mai bun de făcut?
Se scrie nai, într-un cuvânt, când se referă la instrumentul muzical:
Cântă la nai.
Vezi şi 4. N- + perfectul compus şi 5. N- + condiţional prezent/perfect.

N-ARE
Se scrie întotdeauna n-are, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu are şi completat cu el/ea:
(El/ea) n-are (nu are) timp de pierdut.

N-AVEM
Se scrie întotdeauna n-avem, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu avem şi completat cu noi:
(Noi) n-avem treabă azi.

N-AVEŢI
Se scrie întotdeauna n-aveţi, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu aveţi şi completat cu voi:
(Voi) n-aveţi altceva mai bun de făcut?!

N-AU
Se scrie întotdeauna n-au, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu au şi completat cu ei/ele:
(Ei/ele) n-au bilete.
Vezi şi 4. N- + perfectul compus şi 5. N- + condiţionalul prezent/perfect.

4. N- + perfectul compus

N-AM
Se scrie întotdeauna n-am, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu am şi completat cu eu sau noi:
(Eu/noi) n-am (nu am) fost de acord.
Vezi şi 3. N- + „a avea” la prezent şi 5. N- + condiţionalul prezent/perfect.

N-AI / NAI
Se scrie n-ai, cu cratimă, când poate fi înlocuit cu nu ai şi completat cu tu:
(Tu) n-ai (nu ai) făcut nimic din ce te-am rugat!
Se scrie nai, într-un cuvânt, când se referă la instrumentul muzical:
Cântă la nai.
Vezi şi 3. N- + „a avea” la prezent şi 5. N- + condiţional prezent/perfect.

N-A / NA
Se scrie n-a, cu cratimă, când poate fi înlocuit cu nu a şi completat cu el/ea.
Se scrie na, într-un cuvânt, când e interejecţie şi înseamnă poftim!.
Detalii aici.

N-AŢI / NA-ŢI
Se scrie n-aţi când poate fi înlocuit cu nu aţi şi completat cu voi.
Voi n-aţi venit ieri.
Se scrie na-ţi când poate fi înlocuit cu ia-ţi / na ţie / poftim ţie:
Na-ţi hârtiile pe care mi le-ai cerut!
Detalii aici.

N-AU
Se scrie întotdeauna n-au, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu au şi completat cu ei/ele:
(Ei/ele) n-au găsit bilete.
Vezi şi 3. N- + „a avea” la prezent.

5. N- + condiţional prezent/perfect

N-AŞ / NAŞ
Se scrie n-aş, cu cratimă, când poate fi înlocuit cu nu aş şi completat cu eu:
(Eu) n-aş accepta / n-aş fi acceptat asta.
Se scrie naş, într-un cuvânt, când e vorba de naşul de cununie / de botez.

N-AI / NAI
Se scrie n-ai, cu cratimă, când poate fi înlocuit cu nu ai şi completat cu tu:
(Tu) n-ai vrea / n-ai fi vrut să ieşi în oraş.
Se scrie nai, într-un cuvânt, când se referă la instrumentul muzical:
Cântă la nai.
Vezi şi 2. N- + „a avea” la prezent şi 3. N- + perfectul compus.

N-AR
Se scrie întotdeauna n-ar, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu ar şi completat cu el/ea/ei/ele:
El/ea/ei/ele n-ar vrea / n-ar fi vrut să plece.

N-AM
Se scrie întotdeauna n-am, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu am şi completat cu noi:
(Noi) n-am putea / n-am fi putut face asta.
Vezi şi 2. N- + „a avea” la prezent şi 3. N- + perfectul compus.

N-AŢI / NA-ŢI
Se scrie n-aţi când poate fi înlocuit cu nu aţi şi completat cu voi.
Voi n-aţi venit ieri.
Se scrie na-ţi când poate fi înlocuit cu ia-ţi / na ţie / poftim ţie:
Na-ţi hârtiile pe care mi le-ai cerut!
Detalii aici.
Vezi şi 3. N- + perfectul compus.

6. N- + prezumtivul

N-OI / NOI
Se scrie n-oi, cu cratimă, când înseamnă nu o să. Poate fi completat cu eu/tu:
Doar n-oi veni (nu o să vii) şi tu!
Dacă n-oi putea (nu o să pot), n-oi continua (n-o să continui) drumul!
Se scrie noi, într-un cuvânt, când:
– este pronume personal (eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele)
– este adjectiv (nou, nouă – noi: caiete noi, colegi noi).

N-O
Se scrie n-o, cu cratimă, când poate fi înlocuit cu nu o şi completat cu el/ea:

N-OM
Se scrie întotdeauna n-om, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu om şi completat cu noi:

N-OŢI
Se scrie întotdeauna n-oţi, cu cratimă. Poate fi înlocuit cu nu oţi şi completat cu voi:

N-OR / NOR
Se scrie n-or, cu cratimă, când poate fi înlocuit cu nu or şi completat cu ei/ele:
Doar n-or (nu or) merge şi ei tot acolo!
Se scrie nor, într-un cuvânt, când e vorba de… nori:
Nu-i nici un nor pe cer.

____________________

Nu-: nu-l, nu-i, nu-s, nu-mi, nu-ţi, nu-şi.

Reclame

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

3 răspunsuri to “N-: n-o, n-ai, n-aţi. Şi alte n-uri.”

  1. Apolodor Says:

    Câteva mici completări, mai regionale, ce-i drept:
    – „no” se mai scrie legat în Ardeal: „No, d’apoi, nu-i aşe departe.”
    – „nare” e plural regional de la nară
    – „naţi” e pluralul de la „nat” (popular: om, ins, individ)
    – „nom”: cântec religios al vechilor greci
    – „nam”: (regional) lucru voluminos (din Dicţionarul de arhaisme şi regionalisme)

    Şi desigur, celebrul „nom” poularizat de lolcats 🙂
    http://icanhascheezburger.com/2007/05/02/nom-nom-nom-2/

    P.S. Da, le-am căutat 🙂

  2. diacritica Says:

    Pentru „no” cerusem ajutorul. 🙂 Că dădusem să scriu despre, da’ m-am blocat: ce naiba e, interjecţie, sau ce?!

    Iar celelalte… N-aş vrea să intru în detaliile alea că zăpăcim audienţa. Ca şi cu „lai” acu’ ceva vreme. Las’ să ştie omu’ că se scrie întotdeauna „n-aţi”, cu cratimă. Dac-o fi să-l greşească la un moment pe „naţi”, îmi asum eu toată vina încă de pe acum. 🙂

  3. Apolodor Says:

    DEX-ul pe ’98 zice:

    NO interj. (Reg.) Ei! hei! ia! – Din magh. na.

    http://dexonline.ro/search.php?cuv=no

    Drama japoneză n-o mai punem la socoteală, că sper că cine scrie despre aşa ceva ştie când să scrie „n-o”.

    Oricum, cred că cei care vin să caute ortografia lui „n-o” o să citească articolul, nu şi comentariile, ca să aibă motiv să cadă în păcat 🙂

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: