Cu avtobuzu’

M-am întors în seara asta de la Constanţa.
Luat autobuzu’ la cinci. 17, adică. Ploaie, şosea udă, ne oprim la popasu’ Sfântu’, mă duc să fac pipi, cafea nu-mi iau, nici prostioare – că mi-a pus mama doo mere -, pornim iar la drum, intrăm pe autostradă, se mergea binişor.
Mă sună mama.
Vezi, au zis ăştia la telvizor că-nchid autostrada pe tronsonul Bucureşti-Drajna, că-i polei şi n-au ce-i face.
Ei, nu-i nimic, zic, o s-o luăm pe drumul ălălalt, o să facem niţel mai mult, aia e.

Şi, da, ne-au tăiat calea la Drajna şi ne-au trimis pe drumul vechi.
Oh, nu vă pot povesti în cuvinte… Iar imagini n-am.
Am trăit jde viscole în Dobrogea, am făcut şi drumul Constanţa-Bucureşti de ţî ori deja, dar ce-am văzut azi încă nu văzusem…

Ai zice, nu?, că dacă te scot de pe autostradă pentru că-i polei, te trimit pe un drum sigur. Sau măcar niţel mai sigur.

Ehhh… Drumul Drajna-Lehliu, o poveste… Frumos de fotografiat, nimic de zis, că erau copaci acoperiţi de gheaţă şi luceau în lumina farurilor.
Dar din ei cădea gheaţă pe şosea – I mean, gheaţă, nu jucărie. Strat gros de gheaţă zdrobită. Hurducăieli ca-n ARO-ul lu’ unchi-miu, pădurar, când mergeam prin pădurea Babadag (şi mai împuşca el câte-un fazan din mersul maşinii.)
Şi din aceiaşi copaci bătuţi de-un viscol cum numa’ în Bărăgan şi-n Dobrogea poţi simţi mai cădeau şi crengi. Unele cât braţu’ de culturist în exerciţiul funcţiunii. Altele cât două braţe de culturist. Nea şoferu’ s-a dat jos ca să dea creanga din drum. M-am trezit să mă dau jos şi eu ca să-l ajut (că domnii din avtobuz nu-şi mişcau curul) şi era să mă ia vântu’ pe sus, câtă mi-s de mare. (Bine, până la urmă n-am mai pus umărul la-mpinsu’ crengii – copăcelului, de fapt -, că nea şoferu’ se descurcase singur.) Din când în când bubuia în tavanu’ autobuzului câte-o creangă care taman ce cădea din copac. (Una am zis că-mi pică fix mie-n cap.) Uneori bubuiau în fereastră.

Zona crepusculară, nu’ş’ cum să vă zic. Slalom printre crengi, peste un amestec de gheaţă şi crengi, printr-un întuneric beznă şi-n şuierat de viscol.

La Lehliu nea şoferu’ a-ncercat să-i explice poliţistului că da, pe autostradă e polei, da’ dacă circuli cu atenţie ai toate şansele să ajungi întreg la Bucureşti, că nu-i gheaţă şi nu faci slalom printre crengi şi nu-ţi pică nimica-n cap, spre deosebire de drumul ălălalt, şi că cel mai logic ar fi să ne lase să ne continuăm drumul pe autostradă, că-i mai safe pentru noi. Dar nu, poliţistul nu vrea. Că are dispoziţie şi că dacă intrăm în şanţ, cine răspunde? Păi, nene, nu pricepi că pe drumul ălălalt intrăm în copac?! Sau ne cade copacu-n cap.

Dar nu, poliţistul are dispoziţii.
Aşa c-am intrat în Bucureşti pe la zece jumate, iar eu am ajuns acasă la unşpe şi un sfert.

Ce bine c-a venit iarna şi ce bine c-avem poliţişti vigilenţi!

Etichete:

14 răspunsuri to “Cu avtobuzu’”

  1. polbac Says:

    Gata cu excursiile anul asta? N-a ajuns nici ultima? Oare cei care au ramas in Bucuresti de ce scriu asa ..cum scriu?
    „Imi cer scuze fata de dumneavoastra si fata de telespectatori. Dar domnul Mitrea a gresit foarte mult fata de mine si cand va stii sa ma respecte pentru ceea ce am facut pentru el, atunci am sa-i cer scuze”, a incheiat Vanghelie.
    Citeste mai multe despre Miron Mitrea Marian Vanghelie Mitrea Vanghelie cearta Mitrea magar Hrebenciuc Mitrea Vanghelie
    Marti, 15 Decembrie 2009, ora 23:15
    Sursa: Ziare.com
    Autor: Alexandra Sandru

    Articol citit de 2064 o

  2. diacritica Says:

    Gata cu excursiile anul asta?

    Mai am cel puţin una: tot la Constanţa, de Crăciun.

  3. marcuzzzo Says:

    faina povestioara asta.
    mi-aminteste de una asemanatoare care ma priveste pe mine.
    Dar asta-i alta mancare de peste, mie imi place mai mult sa ma amuz citind aventurile diactricei noastre prin baragan.

    Apropo de sloiuri de gheata,copacei si zapada, conform a ceea ce citisem io pe undeva (nu mai tin minte daca intr-o carte sau pe dex), cuvant „baragan” isi trage originea dintr-un termen peceneg care ar insemna „furtuna de zapada”…poate erai tu destinata sa patesti asa… 🙂

  4. polbac Says:

    „Mai am cel puţin una: tot la Constanţa, de Crăciun.”- poate te aud transmitand in…. direct de prin Baragan, in seara de Craciun!

  5. diacritica Says:

    faina povestioara asta.

    Marcule, te-asigur că, dacă povestioara o fi faină, experienţa pe viu n-a prea fost.

    mi-aminteste de una asemanatoare care ma priveste pe mine.
    Dar asta-i alta mancare de peste,

    Poţi să ne povesteşti păţaniile tale, cu ocazia asta îţi verifici româna.
    Şi, că veni vorba: bravo, ai scris practic fără greşeală!

  6. diacritica Says:

    @polbac

    poate te aud transmitand in…. direct de prin Baragan, in seara de Craciun!

    Sper că nu. 🙂
    Mi-ajunge experienţa asta.

  7. Alex Says:

    cel mai bun drum cu autobuzul il faci

  8. diacritica Says:

    Oh, da! Mi-aduc aminte de drumul Constanţa-Tulcea, cu rata, în anii ’95-’97, pe vremea studenţiei mele.
    Hehe… Era 8.000 de lei biletu’ (parcă) şi prin ultimii ani de facultate mi-l permiteam, că-ncepusem să lucrez şi aveam şi bursă… Că, altminteri, am mers ani de zile cu personalul Tulcea-Constanţa (şi retur), care făcea patru ore jumate (faţă de vreo 2 ore cu maşina pe drumul clasic).
    Ce vremuri, domn’e, ce vremuri…
    Mi-aduc aminte un drum Tulcea-Constanţa după sărbători, cu viscol şi zăpada în compartiment şi cu câte-o duşcă din sticlele cu vin de prin bagaje. 🙂
    Iar acu’ strâmb din nas că am făcut cinci ore în loc de trei jumate într-un autocar confortabil, încălzit. 🙂

  9. jademan Says:

    Mda… Sărbători fericite!! FERICITE, ÎŢI SPUN!! 😀

  10. diacritica Says:

    Mulţumesc, jademan! Sper să fie fericite, până la urmă.

  11. Dan Chichernea Says:

    Nu-ţi mai pomenesc sintagma aia extra-mega-uzitată de ceva ani buni „iarna ne-a luat iarăşi prin surprindere” că bănui c-a ajuns şi la urechile tale de jdemii de ori dar şi-n Timişoara-i la fel de uimită Primăria de venirea zăpezii 🙂
    Nu-i aşa că-i minunat acest anotimp ?:)

  12. diacritica Says:

    Acu’, ce să zic, în zonele unde viscolea chiar nu prea era nimic de făcut. Nu ştiu cum e-n Timişoara, n-am fost niciodată acolo iarna, da-n Bărăgan chiar n-ai ce face atâta vreme cât nu se opreşte viscolul. Abia dup-aia are rost să bagi utilajele pentru deszăpezire.
    Tâmpenia e că ne-au deviat de pe autostradă, deşi pe-acolo riscul ar fi fost mai mic. Adică, mă rog, faţă de ce-am văzut cu ochii mei pe dincolo, socot că riscul ar fi fost mai mic.

    (Şi ce m-a uimit foarte tare e că pe la nouă jumate – zece era buluc de maşini care veneau dinspre Bucureşti. De parcă nu ştiau care era situaţia. Adică înţeleg să te avânţi când pleci din Constanţa la cinci, că acolo n-a nins deloc, da’ să pleci din Bucureşti seara şi pe vremea aia e complet aiurea. Şi p-ormă îi vezi că bâzâie la tv că s-au înzăpezit şi nu i-a băgat nimeni în seamă şi nu le-a dat ceai cald.)

  13. aciddu Says:

    bine că n-ai luat trenul, că nici p’ăla nu l-au lăsat să meargă pe autostradă. 😀
    l-au lăsat în câmp.

  14. diacritica Says:

    O, da, am trecut pe lângă nişte trenuri rămase-n câmp.
    Şi chiar vorbeam adineauri cu fina despre viscolu’ din 2003 şi cum am rămas eu 9 ore în tren – pe vremea când până la Constanţa făcea maxim 3 ore.
    De vreo 3 ani n-am mai luat trenul în direcţia aia, că mă exasperează, mi-aduce aminte de cele 5 ore în personalul Constanţa-Tulcea în vremea studenţiei mele…

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat: