cum se scrie m-i mi
Niciodată m-i.
Întotdeauna mi. Ca în Mi s-a zis să… . Poate fi completat cu mie.
Iar mii, cu doi i, se scrie când e pluralul de la mie: o mie – două mii – trei mii.
UPDATE:
Mi-am adus aminte că mai există şi mi-i. Care vine de la îmi + îi şi poate fi completat cu mie … pe ei:
Când mi-i aduci? (Când mi-i aduci mie pe ei, banii?)
Vezi şi Mi-: mi-o, mi-l, mi-am, mi-au. Şi alte mi-uri.
Anunțuri
Etichete: "m-i" sau "mi"?, "mii" sau "mi"?, "mii" sau "mi-i"?, Nelinişti ortografice
16/12/2009 la 4:46 pm
Fraulein Diakritik, Helmut întrebat care bani? :p
16/12/2009 la 4:53 pm
Oh, şi diacritica se întreabă cam acelaşi lucru, da’ nu i-a venit alt exemplu. 😀
Aşa să-i zici lui Helmut c-a zis diacritica
16/12/2009 la 5:12 pm
Iar eu îţi aduc aminte că se foloseşte şi forma de viitor popular „mi-i da”. Mi-i da dreptate, cred. Cât despre bani, poţi să mi-i dai şi mie, dacă găseşti nişte mii în plus. De mi-i da, de nu mi-i da, eu nu mi te-oi critica.
16/12/2009 la 5:40 pm
mi mi mi mimimiimi….. faaaaaaa sol…
16/12/2009 la 5:45 pm
Dacă nu mă-nşel, poţi spune şi, de exemplu, „dacă m-i vedea, să-mi zici ce-ai făcut”, cu sensul de „dacă m-oi vedea”.
16/12/2009 la 6:26 pm
E „m-i” acolo? Mie-mi sună a dublu i. De la „îi vedea”, adică „oi vedea”.
Habar n-am cum e. 🙂
Şi, chiar aşa, scrie pe undeva de chestiile astea?!
Că gramaticile mele sunt de nivel de clasa a VIII-a şi nu tratează d’astea.
(Promit c-o să-mi iau cât de curând Gramatica Academiei.)
16/12/2009 la 6:28 pm
Mihnea, ai dreptate, mai există şi mi-ul ăla. Acu’, na, ce să fac… Oricum, ideea era că „m-i” nu există. Da’ acu’ mi-a băgat caligula ghimpele-n suflet. 🙂
16/12/2009 la 6:36 pm
Tocmai mă uitai în Ştefania Popescu. La pagina 302 zice:
„În afară de formele cu auxiliarul <>, viitorul are şi următoarele forme: ai să faci/ o să faci/ oi (ăi, îi sau -i) face”.
„Dacă m-i vedea, să-mi zici ce-ai făcut”
„m-” e forma neaccentuată a pronumelui personal, pers. I, sg., Ac., iar „-i”, drept urmare, e o altă formă a viitorului.
16/12/2009 la 6:45 pm
Exemplul e „dân mine”, nu din Ştefania Popescu, că aşa pare la cum am scris. 🙂
16/12/2009 la 6:48 pm
Aha, bine, am luat aminte, data viitoare n-o s-o mai consider de clasa a VIII-a şi n-o să-mi mai fie lene să mă uit. 🙂
16/12/2009 la 7:05 pm
Judging books by their cover… 😀
16/12/2009 la 7:09 pm
Băi, jademane, multe poţi să zici despre mine, da’ nu că judec gramatica Ştefaniei Popescu după copertă. 🙂
16/12/2009 la 8:02 pm
Da’ se întâmplă în general… 😀 Sunt multe cărţi – cred… – mişto cu titluri naşpa. Şi viceversa. 😀
30/12/2009 la 9:51 pm
Tare mi-i bine sa vad insi preocupati de buna scriere si rostire… 😉
05/03/2010 la 3:17 am
am o intrebare legata de asta.cum e corect „Si le duce” sau „Si-i le duce”? in contextul ca EL le duce pe ELE LUI(siesi) in alta parte. multumesc!
05/03/2010 la 8:46 am
Nici nici. Vezi dacă găsești a treia variantă. 🙂
19/06/2010 la 5:43 pm
Cum il scriu corect pe „mi-i dor”? asa? ca eu ma gandeam ca se scrie ca „mi-e dor”, doar ca „este” devine doar un „-i”
Sau mai degraba „mi dor” ? asta nu arata prea bine…
19/06/2010 la 5:57 pm
„e” devine „-i”, „mi-” rămâne „mi-„. Deci „mi-i”.
10/01/2011 la 11:12 pm
Cel mai uşor:
Ac: pe mine,mă,m- –> M-i vedea mâine („m-” de la Ac şi „i” de la „vei”)
D: mie,îmi,mi- –> Mi-i foame/frică/dor etc. („mi-” de la D şi „i” de la „este”)
Eu aşa ştiu…