Rețete

Zi de vizite obligatorii.
Printre altele, la o stră-mătușă. Tanti Aurica.

Am descoperit la ea un registru, dintr-ăla mare, format A4, cu cotorul de pânză și copertele în dungi, cartonate. Cu rețete. Nenumărate rețete. Din anul 1953. Mai exact, de acu’ fix 56 de ani – 29.XII.1953, când era ea tânără nevastă și colegii i-l făcuseră cadou. Scris de mână, cu scrisul ăla, de demult.
Rețeta cu dedicație, de pe prima pagină, sună așa:

O mică rețetă cu care să-ți alini suferința:

100 tone …….. iubire
100 tone …….. îmbrățișări
100 tone …….. sărutări.
Dacă boala se agravează, rețeta se dublează.

Nu știu vouă, da’ mie mi-a plăcut. 🙂

Ei, dar nu rețeta asta voiam să v-o povestesc.
În registrul de rețete (nenumărate rețete de prăjituri și torturi!) există – ei bine, da! – salata de icre negre. Oamenii ăia, în 1953, încă aveau prin case rețete cu icre negre.

Salata se pregătește din icre tescuite, care trebuiesc frecate într’o strachină cu o lingură de lemn. Se adaugă miez de franzelă muiat în apă și stors bine, cam de două ori cantitatea icrelor. Se freacă bine, până ce pâinea e complect amestecată cu icrele. Se adaugă untdelemn câte puțin și lămâie sau oțet. Dacă icrele nu sunt prea sărate, se mai adaugă sare după gust. Trebuiesc frecate cel puțin o jumătate de oră. La 100 gr. icre se cere cel puțin 200 gr. untdelemn.

Ei, acu’ știți cum să faceți salata, nu trebuie decât să vă duceți la buticul din colț să vă luați 100 de grame de icre negre.

(Bine, eu, ca tulceancă, vă zic că e cam nașpa cu pâinea/grișul în icre. Semn de sărăcie. 😀 Îs ok numa’ dacă icrele-s prea sărate.)

PS: Normal c-am confiscat registrul, spre fotocopiere, pentru când m-oi face nevastă. Deși acu’ n-am tendințe în sensul ăsta. 🙂
(Dac-ar fi după mine, aș păstra registrul în original, e superb! Și tare mi-e c-o să se piardă…)

Publicitate