Că tot mi-am adus aminte ma’mare (Manda Richi, cum vă ziceam) şi de Cailderea şi de Eschibaba şi de o groază de alte nume auzite în copilărie de la mama şi de la mamaia:
Habar n-aveam, dar uite că există monografia comunei Stejaru. Online chiar. De prof. Stere Caragheorghe. Chapeau!
Vă copiez aici ce mi s-a părut mai interesant. De exemplu, toponimia turcească.
Toponimie
Cuprinde denumirile dealurilor şi a celorlalte forme de relief şi anume: platoul Sologean, dealul Altîn-Tepe (muntele de aur), valea Cişmelei, platoul Geam-paşa şi Vagon, dealul Kurt-bair (dealul lupilor), platoul Expropriere, Cavacula (pădurea de ulmi), Abazaua (locul de bază), Beipunar (fântâna beiului), Ciripciu (teren în formă de ciorap), Ciolpan, Sacar, Platoul lurluc şi Iarba Dulce.
ISTORICUL COMUNEI
Stejaru – Eschibaba (tată bătrân), nume primit înainte de 1870, după mormântul turcesc al Iul Eschi-chirgiu descoperit în acest sat. Prima atestare documentară rezultă din procesul-verbal din 22 iunie 1883 al comisiei centrale pentru verificarea titlurilor de posesiuni imobiliare rurale din Dobrogea, care se deplasase în această localitate fiind formată din Andrei Duhnef – primar al comunei Ciamurlia-de-Sus, plasa Istrului, jud. Tulcea şi inginerul hotarnic-şef al Ministerului Domeniilor şi Pădurilor Statului şi şeful depositului de rasbel, spre a stabili vatra satului la cei 31 locuitori. Se stabileşte teren de cultură la 17 locuitori (familii), total teren 329,9168 ha şi pentru isiaz la toate cele 31 familii. Cătunul Eschibaba era delimitat între următoarele puncte: sud – dealul Sarmeselic (dealul roşu); de aici spre nord, nord-est peste drumurile Eschibaba – Beidaud şi Eschibaba – Ceamurlia de Sus, distanţa 910 m, spre nord-vest, trecând peste cimitirul musulman de la nord de sat, distanţa de 510 m, apoi spre sud, sud-vest, distanţa de 880 m şi de aici, 540 m spre est peste pârâul Caildere la punctul de plecare. Din cei 31 locuitori (familii) ai cătunului 16 erau cu titlu, 11 fără titlu, iar la 4 li s-a respins titlul, din aceştia majoritatea fiind români şi câţiva bulgari: Mihail Toma, Gheorghe Gheorghe, Vasile Matei, Ganea Petre, Tănase Stoian Tănase, Gheorghe llie, Dimu Dimitrie şi alţii. La cele 16 familii cu titluri li s-a aprobat o suprafaţă de 134 ha teren arabil. Aceeaşi comisie se deplasase pe 2 iunie 1883 pentru a pune în aplicare procesul-verbal încheiat în 28 august 1882 al comisiei centrale pentru verificarea titlurilor de posesiune imobiliară rurală din Dobrogea. în cătunul Testemelu se delimitează teren pentru 18 locuitori pentru casă, grădină, uliţe, cimitir, geamie, şcoală şi islaz, în total 236 ha şi 3270 mp teren. Conform procesului-verbal din 5 iulie 1889 rezultă că la cătunul Testemelu, com. Ceamurlia de Sus, plasa Istrului, jud. Tulcea, se deplasează o comisie formată din: ing. topograf D.A. Filieru şi primarul comunei Ceamurlia de Sus, în prezenţa locuitorilor pentru o nouă delimitare a pământului pentru 17 locuitori turci, aprobat la 15 martie 1890 de către delegatul Ministerului Domeniilor, Alexandru Călinescu.
________________
Şi supliment de la mama (c-am sunat-o), care-o ştie de la ma’mare: legenda Beipunarului. Fântâna beiului, cum zice mai sus dl Stere Caragheorghe. I se mai zice şi Başpunar sau cam aşa.
Cică a plecat beiul la vânătoare sau ceva de genu’ (că pe-acolo-s păduri, resturi ale munţilor de demult), a nimerit într-un fel de crevasă, ceva, plină cu apă şi s-a-necat. Şi tac-su beiului s-a supărat şi a umplut „fântâna” aia cu lână – au tuns toate oile din sat pentru asta. Şi cică şi acuma acolo e miros de usuc (sau uzuc?), grăsimea aia de pe lână. Şi cică e periculos să mergi pe-acolo, tre’ să ştii locul şi să te fereşti, că lâna aia e înşelătoare, se lasă dacă calci pe ea şi te scufunzi şi te-neci în fântâna beiului, precum beiul însuşi.
diacritica 
sunt lucruri adevarate, dar nu toate,eu sunt din Testemelu si am anumite cunostinte despre situatia prezentata !
Povestea cu fiul beiului inecart este astfel ( o stiu de la bunicul meu): s-a inecat fiul beiului si tatal ca sa ii gaseasca trupul si sa il scoata afara a tuns oile, si cu lina lor a astupat izvoarele ( sa sece lacul).
intradevar s-au auzit foarte multe variante in legatura cu istoria acestor tinuturi ,care au suferit de-a lungul timpului numeroase schimbari de populatie,cultura,dar si din punct de vedere administrativ………….ideea in sine este urmatoarea. Noi aromanii trebuie sa ne mandrim ca datorita acestor tinuturi sau asezari care inca sunt populate intr-o mare proportie de bunicii,parintii,fratii,surorile,copii si nepotii nostri……se pastreaza cu sfintenie si tarie acest cult >>>>care dupa parerea mea nu va pieri niciodata,ba mai mult in urma tuturor anilor pe care i-am petrecut in sanul acestei comunitati de unde am ramas cu cele mai frumoase amintiri din copilaria mea,as putea afirma ca asezari precum <<<<<<eschibaba-testemelu-ceamurlia de sus-beidaud-camena-sarighiol de deal-hagilarea si multe altele,,,,,sunt veritabile >>>,,,,in care informatia este transmisa prin viu grai.lucru f rar intalnit .important este ca aceasta comunitate armaneasca in care am crescut a avut un impact atat de puternic >>asupra noastra incat chiar si dupa 7 ani de cand locuiesc in spania,spiritul si gandul meu este mereu acasa .datorita acestui fapt intotdeauna ma voi intoarce cu drag in >>noastra draga unde inca mai poti asista la o nunta armaneasca sau la vestitele hramuri,evenimente nemaipomenite unde iti poti revedea toti prietenii din copilarie si <<>>….respect pentru hoara armaneasca,,,,,,,,,,,,,,coly fuduly.
trebuie sa vin cu o completare la articolul postat mai sus pt ca am observat ca nu apar anumiti termeni.este vorba de.CULT ARMANESC,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,SUNT VERITABILE BIBLIOTECI………..MA VOI INTOARCE CU DRAG IN ARMANAMEA NOASTRA DRAGA…….,,,,,,MULT RESPECT PT TOATA COMUNITATEA AROMANA SI IN SPECIAL PT TOTI ACEI CARE AU ORICE FEL DE CONTRIBUTIE LA TRANSMITEREA SI PASTRAREA ACESTEI CULTURI DEOSEBITE…..