Uneori şi cu patru i.
Nu, n-am să fac un articol nou pe tema asta, că mi-aş prinde urechile. Dar văzând diversele căutări, m-am gândit să adun aici lista cu articolele despre chestiunea asta.
Roşu – roşii – roşiii
Propriu, proprii, propriii, propriii-i
Copil, copii, copiii. Geamgiu, geamgii, geamgiii. Camionagiu, camionagii, camionagii. Cafegiu, cafegii, cafegiii.
Mândru, mândri, mândrii (vezi în comentariile la articol).
Membru, membri, membrii. Ministru, miniştri, miniştrii. Maestru, maeştri, maeştrii. Celebru, celebri, celebrii. Kilometru, kilometri, kilometrii.
Fi, fii
Zi, zi-i
i sau ii? Verbele terminate în -i.
i, ii sau iii. Perfectul simplu.
Înmiesc, înmiii.
Venişi, mă? Venii, bă!
Citişi, mă? Citii, bă!
Murişi, mă? Murii, bă!
Ştii, şti
Scrii
Reuşi, reuşii
Devii
Bună ziua,
Ai lovit exact unde mă doare! 🙂 „roşu” de ce cu doi „i” la plural? Dacă ar avea un „i” în rădăcină, aş înţelege: rădăcina+desinenţa de plural=doi „i”.
Mă refer la adjectivul „roşu”. În cazul substantivului „roşie” (tomată) e clar „roşii”.
Dar cum voi scrie: „tricourile roşi” sau „tricourile roşii”? 🙂
Mulţumesc mult!
Dacă chiar te durea, ai fi remarcat primul link din listă. Tratează exact chestiunea cu pricina.
Tricourile roase, de fapt.
Să nu te superi pe mine, sunt grea de cap! 🙂 Am citit link-ul, dar tot nu m-am dumirit; de ce pluralul lui „roşu” este cu doi „i”?
Pricep „portocaliu”- „portocalii”, dar nu „roşu”- „roşii”. 😦
Cât despre „roşii” ca formă a pluralului articulat de la participiul lui „a roade” nu văd de ce n-ar putea fi omonim cu pluralul articulat al adjectivului…
Convinge-mă! 🙂
Nu e treaba mea să te conving.
Convinge-te singură, dacă ţi-e a te convinge.
Te rog să mă ierţi dacă te-am sâcâit. Constat că nimeni n-are răbdare să-mi explice de ce „roşii” nearticulat! trebuie scris cu doi”i”…
Draga mea, una e să rogi să ţi se explice, alta e să ceri să fii convinsă.
Pentru că-l pronunţi cu doi i. Când o să-l pronunţi cu un singur i, o să-l scrii „roşi”.
Atunci de ce nu „albastru – albaştrii”? Care-i diferenţa între „albastru” şi „roşu”? Că se pronunţă la fel… 🙂
Ca şi „ministru” de altfel…
Dacă tu le auzi la fel, explicaţiunile nu te pot ajuta.
Bună ziua. Voiam să mă asigur, „camionagiu – camionagii – camionagii „este corect, așa cum ai scris? Nu există ” camionagiii ” ? Sau e doar o scăpare de redactare?
Sigur că mai e un i, ca în toate celelalte din serie şi ca în linkul cu pricina.