Reproşuri. Recapitulare

Că tot fuse de curând discuţia din care un cititor mai inteligent chiar decât el însuşi a tras concluzia că resping limba română când e vorba de softuri, mi-am luat seama şi am rumegat reproşurile pe care le-am primit de-a lungul anului ăstuia. Şi m-am gândit să fac şi-o listă, ca atunci când mă mai fute freacă careva la cap, să-i dau direct linku’ – să nu-mi mai bat eu capu’ să scriu, să-şi bată el capu’ să citească.
Ţin să precizez că în mod normal răspunsul la întrebările care încep cu „de ce” este „de aia”, numa’ că acuma mă abţin.

Car’ va să zică:

1. Nici măcar profă de română nu eşti.
Nu-s. (Din fericire pentru blogul ăsta, aş zice, că dacă eram, era – el, blogul – mult mai plictisitor. Cu scuze faţă de profii de română cool.)
După cum nu-s nici lingvist la Institutul „Iorgu Iordan” şi nici Ştefania Popescu nu-s, nici Mioara Avram (deşi am făcut acelaşi liceu).
De asemenea, nu-s nici (într-o ordine aleatorie, dar deloc întâmplătoare, după cum bine ştim noi din psihanaliză) genială, frumoasă de pic(ă), slabă, suavă, gingaşă, drăgălaşă – şi multe alte chestii ce mi-ar fi plăcut să fiu. Asta în caz că are careva de gând să-mi reproşeze aşa ceva.
Sunt doar o ortografă neacreditată, opiniile mele în domeniul ăsta fiind, la rândul lor, cât se poate de neacreditate.

2. De ce nu scrii cu î, în loc de â?
(Cum ziceam, de aia. Dar mă abţin.)
Pen’ că nişte oameni răi mi-au cerut prin ’97 să scriu cu â. Pân’ atunci n-avusesem bătăi de cap de genu’ ăsta, că în franceză â-ul e â şi î-ul e î.

3. De ce nu scriu nicio?
Pentru că încă nu m-a obligat nimeni s-o fac. Vezi mai sus.
(Nu m-a-ntrebat nimeni, da’ cum grădina e mare…)

4. Cacofoneşti.
Cacofonesc, recunosc. Pen’ că prefer o cacofonie onestă unei fraze chinuite fără rost. Atâta vreme cât avem conjuncţia „că”, o s-avem şi cacofonii. Cel puţin eu.
(Asta e chestie de prin primele comentarii, de-acu’ vreun an.)

5. De ce scrii cu sedile, în loc de virguliţe?
Până nu demult, pen’ că nici n-aveam idee că există pe undeva virguliţe.
Acuma, de lene.
Care e tot un fel de de aia, admit.

6. De ce nu-i omori pe ăia care nu scriu diacritice?
Pen’ că dup-aia (ba chiar mai ‘nainte) ar trebui să mă omor pe mine că nu scriu cu diacritice academice.

7. Ai Windows şi programe exclusiv în engleză. (Şi mai fac şi copy-paste.)
Complet fals. Am programe şi în alte limbi şi uneori fac copia-incolla şi copier-coller.

Reproş (că constatare nu-i pot spune) din care decurge, cât se poate de logic, reproşul următor:

8. De ce nu susţii folosirea limbii române în cazul programelor de calculator? / O respingi în cazul softurilor.
Urmând acelaşi fir logic, pot afirma despre mine că, dat fiind că citesc cărţi în limbi străine, nu susţin (ba chiar resping) limba română în cazul cărţilor (subminând industria traducerilor). De asemenea, nu doar citesc în, ci şi vorbesc trei limbi străine (două jumate, ca să fim corecţi), de unde rezultă că nu susţin (ba chiar resping) limba română în comunicare.
(Asta cu softurile – deşi termenul a intrat în DOOM, dimpreună cu software – mi s-a părut maximum de incoerenţă argumentativă atunci când susţii folosirea limbii române şi traducerea lui share prin a împărtăşi. 😀 )

Pentru 7 şi 8, vezi Limba softurilor.

UPDATE ADUCERE LA ZI
9. Vorbeşti romgleza.
Fals. De fapt vorbesc franco-italo-anglo-româna, în funcţie de ce-mi sună mai bine la un moment dat. Adică în funcţie de limba care exprimă mai bine un concept sau un sentiment. Non so se mi spiego…

UPDATE ADUCERE LA ZI
10. Eşti ţâfnoasă.
Sunt.
Deşi (poate că) nu pare, blogul ăsta conţine multă muncă, şi atâta vreme cât eu pot să-mi pierd vremea lămurind nelinişti ortografice care în 95% dintre cazuri nu-s ale mele, şi cititorii mei îşi pot pierde cinci minute din viaţă ca să-şi caute pe blogul ăsta lămuriri la neliniştile proprii.
Şi nu, n-o să fiu în veci drăgălaşă cu cititorii în căutare de posmagi nu doar muiaţi, ci şi mestecaţi.

Aşa…
Situaţiunea stă precum rezultă din cele de mai sus. Cui nu-i place, sănătate şi virtute! Că blogul ăsta n-a fost creat pentru şi nu depinde de trafic.

___________
Vezi şi Neaoşismul pe stil nou.

Anunțuri

Etichete:

59 răspunsuri to “Reproşuri. Recapitulare”

  1. Béranger Says:

    Excelente motivațiile (â/î vs. nicio, apoi șț-uri pre-Vista, ș.a.m.d.), motiv pentru care vă felicit, și adaug la rându-mi:
    http://beranger.tumblr.com/post/203621183/pentru-posteritate-si-posterioare-flatulente

  2. Epigonul Says:

    Bun aşa. Academic, precum sfertul, se spune „când mă mai aia la cap”. Deci să-mi trimiţi şi mie lincu. Abia aştept să dau Копировать Вставить.

  3. de ce? Says:

    aoleo si vai, vai, vai, dar cine te-a suparat asa tare?

  4. Arthur Says:

    Te-ai supărat degeaba, pentru că nu am avut intenţia de a te judeca cu privire la limba folosită pentru softuri. Pur şi simplu încerc să înţeleg de ce unii dintre utilizatorii obişnuiţi (fără cunoştinţe avansate despre calculatoare) preferă să folosească programe în engleză şi nu în română. Sigur că la unii din ei intervine iubirea faţă de engleză şi dispreţul faţă de română. Evident că ăsta nu e cazul tău, altfel nu aveai un blog unde să oferi ajutor gratuit pe probleme de gramatică a limbii române. Şi totuşi „blocajul” există şi la tine, adică e ceva care te împiedică să treci de la softurile în engleză (sau în italiană ori franceză) la cele în română. Din ce ai spus pînă acum rezultă că ai o teamă legată de neaoşisme sau de cuvinte „înnodate”, pe care nu doreşti să le vezi în traduceri. Nu ştiu ce ţi-a provocat această teamă, pentru că astfel de cuvinte sînt foarte rare în traducerile româneşti, oricum mult mai rare decît în versiunea originală. Cuvinte înnodate sînt cu duiumul în engleză, de genul „face+book = facebook” (carte de feţe, catalog de feţe) sau „net+work = network” (lucrătură în formă de plasă), tradus în română ca „reţea”. Şi nu lipsesc din engleză nici neaoşismele, de exemplu „boot” care înseamnă de obicei „cizmă” (de la franţuzescul „botte”), dar la calculatoare înseamnă „demarare”, calculatorul punîndu-şi „cizmele” pentru a porni la treabă. Ce să mai vorbim de „rip”, operaţia prin care se „eviscerează” un CD pentru a scoate melodiile de pe el. În română, „rip” e tradus „extragere”, termen foarte îndepărtat ca expresivitate de cel original, deci „spintecarea” CD-urilor lipseşte din vocabularul românesc, existînd doar în cel englezesc.

    Traducerea românească a softurilor are mult mai puţină culoare decît originalul englezesc, tocmai pentru că s-a ţinut cont de „scorţoşenia” românilor referitoare la vocabularul folosit în situaţii socotite serioase, în timp ce americanii au un „libertinaj” de vocabular dus aproape de extrem, iar asta nu-i supără deloc pe vorbitorii nativi.

    Poţi continua să foloseşti softurile în ce limbă doreşti, nimeni nu vrea să-ţi impună nimic. Numai că dacă nu înveţi şi terminologia românească te expui la folosirea unei limbi greşite, romgleza (amestecul de română şi engleză cu reguli complet facultative), tocmai tu care sancţionezi greşelile gramaticale făcute de alţii. Am văzut pe forumuri lingvişti folosind „dă search”, asta însă nu face construcţia respectivă corectă, aşa cum lingviştii care scriu fără diacritice nu dau legitimitate în nici un fel acestui scris greşit. Nefolosirea softurilor în română a dus la tendinţa foarte vizibilă de a utiliza o română stricată, formată dintr-un amestec de cuvinte româneşti şi englezeşti, care nu prea mai respectă nici o regulă.

    Cam atît despre localizarea softurilor în română, poate că ai să arunci o privire şi în domeniul respectiv, ca să vezi cum stau lucrurile cu adevărat pentru a le putea „împărtăşi” cititorilor părerile tale. Nu de alta, dar este straniu cum de româna poate fi bună pentru toate domeniile de activitate, mai puţin însă pentru ştiinţa asta nouă, informatica. E vina ei, e vina traducătorilor, e vina autorităţilor educaţionale care au lăsat limba de izbelişte, e vina propagandei pro-engleză desfăşurată din 1990 încoace? Sau e vina utilizatorilor înşişi, cei care puşi în faţa deciziei de a alege la calculator între română şi o limbă străină, preferă limba străină în locul celei materne?

  5. diacritica Says:

    Arthure, io n-am pomenit nume de cititori, dar văd că eşti mândru să-ţi asumi, o dată în plus, şi logica şchioapă a lui „foloseşti exclusiv softuri în engleză, deci respingi româna” şi incoerenţa argumentaţiei întru folosirea românei în softuri.

    Foarte frumos că sprijini româna, numa’ învaţă să-ţi alegi adversarii – că s-ar putea să-ţi consumi muniţia degeaba, ca în cazul de faţă. Înţeleg că eşti prea opărit ca să-ţi dai seama, dar suntem de aceeaşi parte a baricadei.

  6. diacritica Says:

    @Béranger, mişto. Şi mai adaug neliniştea mea legată de niciunii şi niciunora.
    @Epigoane, mi-ai luat faţa! Eu nu ştiu să fac Копировать Вставить. Da’ ştiu să fac copipeist ca să-l scriu aici.

  7. Béranger Says:

    @Arthur: N-am habar despre îmbârligăturile motivaţiei Diacriticei în privinţa neplăcerii de a utiliza programe de calculator în limba română, dar am sentimentul că ceva-ceva tot înţeleg.

    Ca majoritatea românilor trecuţi de o vârstă, am luat contact cu calculatorul în engleză. Foarte tânăr, Felix C-256 scuipa cearşafuri de erori în rom-fran-gleză. Am folosit la un moment dat şi MS-DOS în germană, deşi la drept vorbind nu cunosc limba.

    Acum şi eu folosesc orice Windows (sau Linux) în engleză, şi am programe (cumpărate!) în franceză. Nu am nici o problemă cu Copier-Coller, dar cu Taie-Lipeşte am. Chiar majore. Una e Cancel, şi alta este inconsistenţa Revocă-Anulează-şi-dracu-ştie-cum-au-mai-tradus.

    Îi înţeleg pe francezi, pe nemţi, şi pe toţi cei din ţări mai dezvoltate pentru care localizarea în informatică s-a făcut de la bun început, din anii 70-80. La noi… nu. Şi, deşi sunt francofil sufleteşte, nu concep ca în ziua de astăzi să nu existe o minimă cunoaştere a limbii engleze utilizate în informatică. Download/Télécharger o fi Descarcă, dar cum naiba se traduce Upload? Încarcă? Sună fix ca organul calului.

    Folosesc însă meniurile Nokia în română. Poate că asta va ajuta în viitor, luaţi-o ca o sugestie, doamnă Diacritică.

    Deşi, iarăşi, din nou şi încă o dată, NU POT folosi Microsoft Office în româneşte, este prea neintuitiv totul!

    Ah, notă tehnică: acum scriu de la serviciu, cu ş şi ţ cu sedile (Windows XP). De acasă scriu de pe Windows 7, cu diacritice «corecte». Oare de pe Nokia cum scriu? Chiar credeţi că UTILIZATORULUI îi pasă de fundamentalismele astea secăreşti?*

    *secarica.ro

  8. diacritica Says:

    N-am habar despre îmbârligăturile motivaţiei Diacriticei în privinţa neplăcerii de a utiliza programe de calculator în limba română,

    Béranger, unicul motiv pentru care diacritica are MSOffice în engleză e că calculatorul ăsta datează de pe vremea lu’ Pazvante, când MSOffice venea la pachet, în engleză. (Sau cam aşa ceva. Că oricum nu l-am ales eu.) Da’ na, se pare că un „copy-paste” scris de mine îi oferă lui Arthur toate informaţiile necesare ca să tragă concluzii, să emită judecăţi şi să se lanseze în peroraţii nesfârşite pe temă. (De fapt, mânia zeilor s-a dezlănţuit când am zis că nu fac parte din liga „gâtlegău” şi „nassuflete”.)

    Folosesc însă meniurile Nokia în română. Poate că asta va ajuta în viitor, luaţi-o ca o sugestie, doamnă Diacritică.

    Şi eu, da’ nu-nţeleg care-i sugestia.

  9. Béranger Says:

    Păi sugestia era să folosim fiece ocazie (fie ea şi Nokia) de a ne obişnui cu limba română în tehnologie, poate scăpăm de romgleză.

  10. diacritica Says:

    În pana mea, vă rog totuşi ca atunci când e vorba de mine să vă luaţi după ce spun eu, nu după ce spune Arthur despre mine, în psihanaliza de doi lei vechi de genul

    totuşi “blocajul” există şi la tine, adică e ceva care te împiedică să treci de la softurile în engleză (sau în italiană ori franceză) la cele în română.

    În poula pana mea, ce-i fute freacă pe alţii grija faţă de programele pe care le folosesc eu?!!
    E ca şi cum atunci când bagi de seamă că port chiloţi roşii tragi concluzia că am un blocaj faţă de chiloţii negri. Da, chestiunea e la fel de intimă! Şi măcar dacă ai văzut cu ochii tăi chiloţii mei roşii, ai o scuză. Da’ când NU te-ai băgat în calculatorul meu ca să vezi cu ochii tăi ce programe folosesc şi te-apuci să emiţi judecăţi numai în baza presupunerilor tale, înseamnă că te afli-n treabă şi-ţi lipseşte simţul polemicii corecte.

    __________________

    PS: Programele din calculatorul ăsta, dacă e să spună ele ceva, spun, cel mult, despre cel care l-a cumpărat, acu’ ţî ani (şase, mai exact). Şi nu l-am cumpărat eu. A fost un calculator de birou pe care-l şeruiam (na!) împărtăşeam la vremea respectivă cu un nevorbitor de limbă română.
    Şi nu doar că n-am cumpărat în viaţa mea vreun calculator, dar n-am cumpărat în viaţa mea nici măcar vreun soft. Am descărcat de-a lungul vremii programe în diverse limbi, inclusiv română, ca să mă obişnuiesc cu terminologia. Curiozitatea lexicală în privinţa limbilor pe care le vorbesc fiind defect profesional în cazul meu.

    __________
    Şi PS2:

    Numai că dacă nu înveţi şi terminologia românească te expui la folosirea unei limbi greşite, romgleza (amestecul de română şi engleză cu reguli complet facultative),

    Asta chiar m-a făcut să râd. Mi-am adus aminte cum citeam eu prin anu-ntâi Parlez-vous franglais? de René Étiemble. Adică prin 92-93, înainte ca Arthur&comp să descopere apa caldă a romglezei.
    Căci Étiemble scria despre frangleză în 1964. Da’ na, 45 ans après se scoală şi-n români mândria lingvistică. Ceea ce nu-i împiedică totuşi să scrie „crează”.

  11. diacritica Says:

    Şi, da, comentariile se închid aici, că, deşi articolul de mai sus l-am scris zâmbind şi for fun, parcă văd c-o să se-nghesuie iarăşi nesfârşite comentarii fundamentaliste incapabile să vadă dincolo de lungul propiului nas.

    M-am răzgândit.
    Tocma’ ce mi-a venit o idee de articol, şi am nevoie de material. 😀

  12. Apolodor Says:

    @ Béranger: Mi-ai luat-o înainte de puţin 🙂 Cu aceleaşi argumente voiam să vin şi eu (am lucrat pe computer vreo 10 ani până să văd primul program cu interfaţa în română, Winamp 2.ceva)

    @ Arthur: Terminologia românească NU EXISTĂ! Există doar nişte traduceri făcute de diverşi, mai mult sau mai puţin inspiraţi (de obicei mai puţin). Lucrez de 8 ani în traduceri şi încă nu am văzut un program major tradus în română la un nivel pe care să-l consider onorabil.

    Din modul în care pui problema am senzaţia că tu consideri traducerile Microsoft ca fiind standardul (scorţoşenia de care vorbeşti e elementul lor definitoriu). S-avem pardon, dar nu cred că a delegat cineva pe Microsoft să facă legea în lingvistica românească. Ştiu bazele lor de date cu traduceri pe de rost (sunt disponibile la liber, pe Internet) şi crede-mă, sunt groaznic de neintuitive. Prefer traducerile făcute de voluntari pentru Linux, sunt uneori dureros de calchiate, dar măcar înţelegi ce vor de la tine.

    Am avut o perioadă (cam de când au apărut programele cu interfeţe scrise în Unicode) când la toate programele pe care le instalam alegeam (dacă era posibil) limba română. Am renunţat după câteva luni, era un haos total. A doua tentativă a fost când am început să lucrez pe Linux, unde majoritatea interfeţelor beneficiază de traducere. Iarăşi am renunţat. În lipsa unor traduceri girate de Academie (greu) şi care să fie şi bine gândite (şi mai greu) prefer originalul englezesc.

    Pe scurt: pentru cineva care nu ştie engleză şi care deschide computerul prima dată, da, interfaţa în română poate fi salutară. Pentru cine a lucrat majoritar în engleză, să-l obligi să lucreze cu Word-ul în română e înfiorător.

    Eu aş zice aşa: să folosească fiecare ce limbă vrea pentru interfaţă, dar la „conţinut” (adică textele utile scrise de noi sau de alţii) să milităm pentru corectitudinea limbii române. Ceea ce de altfel face diacritica noastră aici. Mii de mulţumiri pentru efort 😀

  13. Traian Says:

    Poate-i dati domnului o consultatie, o maslina, o ceva…
    http://twitpic.com/wwbso

  14. diacritica Says:

    Ooo, frumos. Mai ales că se încheie cu nişte zvonuri care este.
    Thanks.

  15. Arthur Says:

    Diacritico,
    Repet faptul că nu vreau să te atac pentru că foloseşti programe în limbi străine, deci nu consum nici o muniţie. Încercam doar să înţeleg de ce nu foloseşti şi softuri în română sau dacă o faci, de ce nu foloseşti pe blog terminologia românească, de exemplu „copiere/lipire” în loc de „copy/paste”. Procedînd aşa tu însuţi le oferi muniţie celor pe care îi prinzi în ofsaid aproape zilnic, adică ziariştilor. Unul dintre ei putea foarte bine să ia fraza în care ziceai că „faci paste” şi să facă mare tămbălău într-un ziar sau pe blogul personal, că uite-te cine le dă ziariştilor lecţii de limbă română, o practicantă dovedită a romglezei…

    Acum despre gîtlegău şi nasuflete. Eu am exprimat mirarea că tu foloseşti făcutul de paste şi nu lipitul, iar tu ai răspuns ironic cu referinţa la cravata şi batista şcolarilor ardeleni. Şi de fapt ironia e complet de partea cealaltă, pentru că limba engleză e plină de gîtlegăuri („neckties”) şi de basmale de mînă („handkerchiefs”) în loc de cravate şi de batiste. Iar românii folosesc şi ei fără probleme cuvintele englezeşti respective, dar nu au chef de gîtlegău sau nasuflete în limba lor, ca şi cum în engleză e permis, pentru că americanii sînt ei aşa mai bădărani, pe cînd românii sînt distinşi şi nu-şi permit să-şi strice imaginea cu cuvinte compuse prin înnodare. Persistenţa miştoului făcut cu gîtlegăul şi nasufletele este blestemul care-i urmăreşte şi azi pe cei din Şcoala Ardeleană, deşi e una din puţinele dăţi în care aveau dreptate. Ei voiau să modernizeze limba şi prin metoda asta de creare a cuvintelor prin înnodare, atît de prezentă în germana cu care erau obişnuiţi din Ardeal. Dar evident că după ce făcuseră propagandă că trebuie luate musai cuvinte cît mai lucitoare din franceză sau italiană, lumea le-a rîs în nas cînd au propus să se treacă şi la crearea de cuvinte neaoşe din ce era deja disponibil. Păi cînd înveţi pe cineva să se îmbrace numai cu haine de fiţe luate gratis din străinătate, mai poţi să-i spui să se îmbrace cu costum popular pe care să şi-l facă singur?

    Bérangere,
    Ştii expresia: „Asta avem, cu asta defilăm”. Dacă vrem să defilăm sub steag propriu, bineînţeles, pentru că există şi posibilitatea de defilare sub un steag străin, aşa cum se întîmplă majoritar acum. Sînt secole de cînd se spune ce dulce şi frumoasă e limba, şi ce străluceşte latinitatea în ea, mai ales de cînd cu „sunt” şi Â, recolta 1993. Dar atunci de ce se ascunde lumea acum sub flamura germanică a englezei? De ce le e ruşine românilor cu propria lor limbă? Nu este adevărat că e dulce şi frumoasă şi coborîtă din latină ? Sau latinitatea nu mai e la modă acum, deci trebuie aruncată la gunoi şi preluată germanitatea?

    Dacă te deranjează „Taie/Lipeşte” pentru „Cut/Paste”, atunci poţi folosi „Decupează/Lipeşte”. Sau poţi propune tu altă variantă care ţi se pare mai potrivită. Nu se poate ca nişte termeni englezeşti atît de banali să nu aibă nişte corespondenţi româneşti potriviţi. Cuvîntul „Cancel” se traduce cu „Anulează”, asta o spune orice dicţionar şi se vede şi în traducerile din alte limbi, ca de exemplu în franceză. Că Microsoft o ţine pe „revocare”, asta e complet treaba lor, deşi au spus că schimbă începînd cu Windows 7. Dacă lumea va protesta scriindu-le prin poşta electronică o să schimbe pînă la urmă în varianta normală.

    La fel pentru ceilalţi termeni care te deranjează. Nu-ţi convin cei actuali, propune tu alţii şi argumentează de ce ar fi mai buni decît cei aflaţi deja în uz. Pentru că dacă nu propui termeni mai buni şi doar protestezi, asta înseamnă că fără să vrei le dai apă la moară celor care susţin că nu trebuie folosite softuri în română, ci doar în engleză, pentru că româna pur şi simplu nu e potrivită pentru calculatoare, din moment ce nu se găseşte o terminologie adecvată. Dar ţine cont că nici terminologia franceză nu e perfectă, de exemplu ei au „télécharger” şi pentru „download” şi pentru „upload”. În română lucrurile stau mult mai bine cu „descărcare” şi „încărcare”.

    Apolodoare,
    Terminologia românească EXISTĂ, că doar sînt disponibile destule softuri traduse, ca să nu mai zic de manualele şi cărţile tipărite, care şi ele folosesc terminologie românească, deşi se referă la softuri în engleză. Dacă lucrezi de opt ani în traduceri atunci înseamnă că poţi să dai un exemplu de soft care e tradus bine şi de soft care nu e tradus bine. Asta pentru ca ca lumea să se convingă pe baza observaţiilor proprii, nu să fie obligată să te creadă pe cuvînt, pentru că pe internet se zic vrute şi nevrute şi nu se merge pe încredere, ci pe argumente serioase care să conţină şi exemple.

    Din contră, nu apreciez traducerile făcute de Microsoft pentru că au o exprimare bolovănoasă şi incorectă. Se folosesc serii de substantive puse unele lîngă altele, ca în vitrină, de exemplu „Modificare planificare scanare” pe un buton din MS Security Essentials, soft apărut în română acum vreo săptămînă. Traducerea corectă ar fi fost „Modifică planificarea scanării” ca în engleză, sau în cel mai rău caz „Modificarea planificării scanării”, dar în nici un caz nu trebuie puse trei substantive nearticulate unul după altul, că nu se mai înţelege nimic.

    Faptul că spui că te ocupi de traduceri şi cu toate astea preferi programe în engleză îţi strică „firma”, pentru că tu însuţi care te prezinţi ca profesionist cu experienţă rezonabilă nu te consideri capabil să faci o traducere bună la un program. Atunci de ce lumea ar apela la tine pentru nişte traduceri oarecare, sînt acestea mai uşoare decît cele pentru softuri? Sînt traducerile de softuri cele mai grele traduceri posibile? Realitatea arată altceva, în toate ţările europene (cu excepţia României) se folosesc programe traduse, nu în engleză. E mai bună limba cehă sau ungară sau spaniolă sau poloneză decît româna?

    Cine aşteaptă traduceri făcute cu girul Academiei trebuie să afle că ele sînt disponibile deja. Acestea sînt traducerile făcute de Microsoft România la softurile lor, prezente pe sute de mii de calculatoare româneşti. Aceste traduceri au primit girul total al Academiei, pentru că altfel s-ar fi insistat de către academicieni să fie retrase sau modificate pentru a se conforma exprimării normale în limba română. Cum nu s-a auzit pînă acum de aşa ceva, înseamnă că Academia este de acord cu stilul traducerilor făcute de MS, care sînt prezente de vreo 10 ani pe piaţa românească.

    Nu este obligat nimeni să folosească limba pe care nu o doreşte, nici la piaţă şi nici la calculator. Dar dacă se vrea ca româna să evolueze, să se modernizeze, nu să rămînă de căruţă, atunci trebuie folosită şi la informatică şi la ce ştiinţă s-o mai inventa, să nu se ajungă la domenii care să fie enclave lingvistice străine, pe motiv de neplăceri subiective cauzate de nişte cuvinte româneşti care nu sună ca-n străineza originală.

  16. Arthur Says:

    Ultimul meu comentariu a intrat la spam…

  17. Arthur Says:

    Ei nu, se pare că a apărut, cu o mică întîrziere. Acest comentariu și cel precedent pot fi șterse.

  18. diacritica Says:

    După cum ziceam, nu au întârziat să apară şi nesfârşitele comentarii fundamentaliste care proclamă sfânta preocupare pentru sireacă limba română, atacată de engleză, da’ nu-s în stare să facă acordul lui însumi / însuţi.

    Diacritico,
    […]
    Încercam doar să înţeleg de ce nu foloseşti şi softuri în română sau dacă o faci, de ce nu foloseşti pe blog terminologia românească, de exemplu “copiere/lipire” în loc de “copy/paste”. Procedînd aşa tu însuţi le oferi muniţie celor pe care îi prinzi în ofsaid aproape zilnic, adică ziariştilor.

    Eu, una, m-am oprit cu cititul aici.

    Arthure, scumpul mieu, când nu ştii să faci acordul între „tu [diacritico, vocativ de feminin]” şi „însuţi” [masculin], nu doar că-ţi anulezi nesfârşitele peroraţiuni (în caz că are careva răbdare să ţi le citească cap-coadă), dar te reduci pe tine însuţi [Arthure, vocativ masculin] la un ridicol absolut.

    Adică cum ar fi, să apărăm limba română stâlcind-o.
    Să-l traducem pe share, dar să-l stâlcim pe însuşi.
    Chapeau!

    (Despre însumi, însămi, însemi şi altele asemenea, aici.)

  19. beranger Says:

    Arthur,

    Chebecoşii fiind ei mai fundamentalişti, au venit cu ideea diferenţierii între teleşarjământul de descărcare şi cel de încărcare:
    -> téléversement (téléchargement montant / en amont)
    -> téléchargement (téléchargement descendant / en aval)

    Adicătelea, nici lor nu le sună prea grozav, dar nici să vorbească în frangleză nu le prea vine.

    Acum, pentru mine (nu pot şti ce gândeşte Diacritica), Academia nu mai este un reper de secole care durează… de prin 1961-62, când făcură ultima, unica şi irepetabila Gramatică a Academiei cât de cât utilă. După decenii de băşini în neant, să mă scuze, dar nu mai pun botul nici măcar la ce zice Institutul de Limbistică, deşi unele oame de-acolo ştiu a grăi şi scrie.

  20. beranger Says:

    Acum mi se vor număra virgulele, cred…

  21. diacritica Says:

    Nu, Béranger – dacă de mine zici.
    Greşelile de genul ăsta le remarc doar atunci când confirmă incoerenţa argumentaţiei emiţătorului.

  22. Arthur Says:

    Am mai spus-o și în alte părți și ți-o spun și ție. Mi se pare o complicare inutilă să ai două forme diferite de pronume de întărire („însuți/însăți”, „însumi/însămi”, etc.), așa că eu folosesc numai forma de masculin. Există unele lucruri ce țin de limba română care pot fi simplificate fără să se piardă nimic din sens. Tocmai de aceea eu scriu cu Î și nu cu Â, pentru că mi se pare o complicare inutilă să ai două litere pentru același sunet. Același principiu îl aplic de multă vreme la „însuți/însăți”.

    Chiar și traducerea cuvintelor străine din interfața softurilor are legătură cu simplificarea limbii române, deci sînt consecvent. În acest fel nu va exista un vocabular divizat în două părți, una care conține cuvinte românești sau adaptate total (ca scriere și pronunțare) și alta care conține cuvinte străine, neadaptate total românei. Pe mine nu mă deranjează adaptarea lui „share” ca „șeruire”, însă acest cuvînt există deja de multă vreme și nu are un sens prea plăcut.

    http://dexonline.ro/search.php?cuv=serui

    Diacritico, este treaba ta ce faci, dar cititorii tăi nu cred că se lasă impresionați de bosumflările tale copilărești. Nu e nici o problemă dacă nu vrei să dai o replică la cele spuse de mine, uite, n-am să mai postez comentarii dacă te-am speriat sau stresat atît de tare. Ce, îți închipui că vreau să stau pe capul tău? Nici vorbă, cum am postat acest mesaj am părăsit blogul și am renunțat la a mai posta comentarii pe el. Nu vrei să ai un dialog cu mine, perfect, îți respect dorința, nu e nici o problemă din partea mea. Nu m-am supărat pe tine și poate o să-ți mai vizitez blogul fără a mai interveni cu comentarii.

    Să nu crezi că eu mi-am pus în cap să te conving să folosești softuri în română dacă nu vrei asta. Nu procedez așa tocmai pentru că folosirea programelor în română trebuie să fie ceva natural, nu să necesite o muncă de lămurire enormă, ca și cum ai pleda pentru folosirea unei limbi noi, necunoscute de populație. Dacă la alte popoare europene nu e nevoie să stea nimeni să-i bată la cap pe utilizatori să-și folosească limba maternă și la calculator, probabil că și românii vor adopta aceeași atitudine cînd o să-și dea seama că este în interesul lor, pentru că astfel cunoștințele avansate le vor deveni mai accesibile.

  23. F.M. Says:

    Însuţi şi însăţi pentru că există dânsul şi dânsa şi insul şi insa.
    Simplificare, simplificare….da’ nu cum vrea fiecare.

  24. diacritica Says:

    Mi se pare o complicare inutilă să ai două forme diferite de pronume de întărire (“însuți/însăți”, “însumi/însămi”, etc.), așa că eu folosesc numai forma de masculin.

    Sunt perfect de acord.
    Categoria genului în general este o complicaţie inutilă.
    Ca şi categoria cazului, de altfel.

    Prin urmare, întru simplificarea limbii române, am hotărât să elimin formele flexionare ale substantivului şi ale determinanţilor şi substituenţilor săi, după cum urmează:
    – un gen unic, şi anume FEMININUL. Ce mă tot bateţi la cap cu masculinul vostru?! Adică ce, feministele alea degeaba au luptat?! Să lupte şi bărbaţii, zic, ca să-şi impună genul în gramatica mea. Adică na, eu vreau să zic Arthur însăşi.
    – un număr unic, şi anume pluralul – Arthurele însele. Dar numai în grupul nominal.
    – în grupul verbal tot număr unic va fi, dar va fi singular: Arthurele însele scrie.
    – un caz unic, şi anume ABLATIVUL GENITIV-DATIV (că ablativul de fapt nu mai ştiu cum face). După cum urmează:
    Arthurelor înselor scrie pe blogurilor că limbilor românelor este în pericolelor din cauzelor limbilor englezelor din softurilor şi că ele, Arthurelor, a hotărât eliminărilor genurilor din flexiunilor adjectivelor pronominalelor de întăririlor, folosind numai genurilor masculinelor. Nu este clar dacă Arthurelor a eliminat şi categoriilor numerelor din flexiunilor respectivelor şi dacă, pentru simplificărilor, Arthurelor preferă să zică „voi însuţi”. Că dacă masculinurilor”voi înşivă” e mai simplu decât femininurilor „voi însevă”, atunci şi singularelor „însuţi” e mai simpu decât pluralelor „înşivă/însevă”.

    Aceasta este noua mea gramatică. Simplificată, conform principiilor Arthurelor înselor de eliminare a complicaţiilor inutile din limbă.
    Am zis!

  25. diacritica Says:

    Simplificare, simplificare….da’ nu cum vrea fiecare.

    Cum nu?! Tocmai am zis că ne facem fieştecare gramaticilor noastrelor, după cum (şi când) ni se scoală. După cum şi când ne pică bine, mă rog. 😀

  26. F.M. Says:

    😀 😀 😀

  27. Adrian Says:

    Zoe, fii bărbat!

  28. Adrian Says:

    Acu’, hai să mă bag şi io în seamă cu limba softurilor.
    Experienţa mea proprie şi (mai ales) personală mi-a arătat că în orice limbă ar fi traduse „logicielele”, pentru începătorii într-ale „tapatului” comenzile sună tot chinezeşte. „Salvare” şi „Fereastră” nu-s cu nimic mai intuitive decât „Save” şi „Window”. Traducerea nu ajută la nimic, „calculatoristica” trebuie învăţată tot ca limbă străină.

  29. Liviu Says:

    Eu nici nu-mi (mai) dau seama care e disputa pe aici, dar din experienţa mea proprie şi (mai ales) personală ştiu că pentru o persoană care n-a făcut nici o oră de engleză, a crescut în perioada când engleza nu exista la televizor sau la radio decât în mod excepţional şi nu are studii de specialitate este o mare diferenţă între „fereastră” şi „window”. Deşi ambele sunt lipsite de sens informatic (pe care trebuie să-l deprindă), primul cuvânt are marele avantaj că poate fi pronunţat. În puţinele dăţi când am acceptat să ajut la telefon pe careva aflat într-o dificultate informatică am avut nevoie de toată intuiţia din lume ca să pricep mesajele de eroare care mi se citeau. Un comandă banală precum „Print preview”, tradusă oricât de prost, e mai clară ca „Print preview” pentru un utilizator complet nefamiliarizat cu engleza.

    Dar nu cred că asta era disputa, mă gândesc că toată lumea înţelege necesitatea traducerii programelor. Mai puţin evidentă este necesitatea misionariatului, în care nici eu nu cred prea tare.

  30. diacritica Says:

    Disputa porneşte de aici:
    https://diacritica.wordpress.com/2010/01/01/atehnice/

    Şi anume, de la faptul că eu, deşi ţiu blogul ăsta, am softuri în engleză şi declar că nu fac parte din liga gâtlegău şi nassuflete. Că, adică, nu ţiu morţiş să traducem, de exemplu, pe e-mail prin e-scrisoare.
    Opinia mea în cestiunea în cauză fiind sintetizată (într-o disperată încercare de a mă face înţeleasă) după cum urmează:

    Că eu, din câte mi-aduc aminte, am susţinut 3 idei principale:
    – cuvintele, străine sau nu, trebuie să-şi urmeze cursul, aşa cum fac de când lumea
    – n-are sens să traducem, 20 ans après, străinisme deja intrate în limbă, precum e-mail, mouse şi sharing
    – are sens să traducem străinismele care intră acum în uz.

    Cât despre ultimele combateri voinicoase ale lui Arthur, n-aş putea să-ţi zic despre ce sunt exact, căci scrie mult prea mult ca să-l pot urmări cu folos.

  31. Liviu Says:

    Eh, eu l-am mai citit pe Arthur şi pe alte bloguri şi ştiu că intenţiile lui sunt bune, chiar dacă pare (este?) prea pedant şi chiar dacă uneori (ca în cazul de faţă) bate la porţi deschise. Uneori pledoaria lui a funcţionat, în sensul că a „convertit” să folosească diacritice persoane care nu conştientizau că 1) e simplu 2) e cu folos.

    Aici (aşa cum văd eu problema) el încerca să pledeze nu pentru traducerea unor cuvinte deja intrate în limba, ci pentru folosirea unor programe traduse încă de acum zece ani. Eu, cu toate astea, voi continua să folosesc interfeţele în engleză cu care sunt obişnuit (ăsta fiind şi motivul pentru care le folosesc), dar voi recomanda persoanelor noi în domeniu să încerce produsele în limba română. La utilizatorii neexperimentaţi şi needucaţi de care vorbeam mai sus – şi devin din ce în ce mai mulţi – sunt mai potrivite. Mama foloseşte programe în română, de exemplu…

    Am postat mai degrabă ca să-l apăr (scuze), să spun că pedanteria lui nu e belicoasă, ci doar inadecvată.

  32. de ce? Says:

    damn, sa-mi amintesti sa nu ma mai abonez la comentarii la posturi din astea 🙂

  33. diacritica Says:

    Că e inadecvată e mai mult decât evident – atâta doar că nu pentru el.
    Că e belicoasă au ba, nu pot spune. Căci de fapt lui Arthur îi place să scrie şi să se citească.

    Arthur, din experienţa mea cu el, o ţine ca Ivan cu fluierul. Sau ca gaia maţu’. Orice i-ai spune, el tot la castravetele lui se întoarce. În plus, orice i-ai spune, el pricepe numai ce vrea el, şi anume fix ce-l ajută să-şi continue nesfârşitele peroraţiuni. Căci el atâta vrea: să se-auză vorbind. Că dac-ar vrea mai mult de-atât, s-ar strădui să priceapă ce-i zici.

    De asemenea, Arthur are, din punctul meu de vedere, defectul major că-l fute – mă scuzaţi – grija de soarta altora. Căci mânia zeilor s-a dezlănţuit în capul meu în momentul când am scris – şi admis că fac – copy-paste. (De unde el a tras concluzia că resping limba română când e vorba de calculator.) După cum ziceam, e ca şi cum m-ar lua cineva la rost că de ce port chiloţi roşii, nu negri. Şi, după cum zicea fina, atâta vreme cât nu eşti iubitul meu şi deci culoarea chiloţilor mei nu te afectează în nici un fel, e de prost gust să-mi comentezi alegerile şi deciziile.

    De asemenea, Arthur mai are un alt defect major – acela că postează sub nume diverse. Fiind el, aşa cum singur s-a definit într-un nick anterior, un Grobian.

    Şi, da, Arthur tre’ să-nveţe să fie ceva mai concis. Spre binele său şi al argumentaţiei sale.

  34. jademan Says:

    Bună ziua!… Îmi plac cerealele. 😀

  35. geefo Says:

    @diacritic(a)
    „În poula pana mea, ce-i fute freacă pe alţii grija faţă de programele…”
    Pai, nu are dreptate arthur cind iti zice „insuti” ? 🙂
    @arthur
    „mi se pare o complicare inutilă să ai două forme diferite de pronume de întărire (“însuți/însăți”, “însumi/însămi”, etc.), așa că eu folosesc numai forma de masculin.”
    La fel gindea si bunicul, cind ii veneau piticii i se adresa buncii asa: „fai, boule!” Pe bune!

  36. aciddu Says:

    americanii-s de vină.

    😀

  37. Adrian Says:

    @Liviu
    Nu ştiu la ce experienţă te raportezi tu, dar eu de vreo 12 ani mă străduiesc să-i învăţ să se dea cu pisiu’ pe diverşi neştiutori şi (mai puţini) ştiutori de engleză de vârste foarte diferite. Şi te asigur că acum vreo opt ani, când am schimbat MS Office-ul din americănească în românească, n-am observat nicio diferenţă între noile grupe de cursanţi şi cele anterioare. Spre dezamăgirea mea, „Fereastră” s-a dovedit a fi la fel de abscons la prima vedere ca şi „Window”.
    N-am nimic împotriva traducerilor (personal, eu folosesc Office-ul în română) dar am constatat că în practică nu ajută la nimic. Iar consultaţiile la telefon sunt (aproape) imposibile, indiferent de limba softului. De foarte puţine ori am avut succes cu metoda asta. Tot din experienţă vorbesc.

  38. diacritica Says:

    @geefo, recunosc. Sunt însuţi. Numai tu şi cu Arthur v-aţi prins. 😀

  39. beranger Says:

    Eu nu pot să dau consultaţii informatice prin telefon decât pentru aplicaţii în engleză. Altminteri, nu ştiu cum s-a tradus o linie elementară din meniu în limba gâtlegaie.

    Pe viu, am instalat cuiva Ubuntu Linux în română, şi am crezut că fac şoc anafilactic, paraplegie şi atac cerebral până i-am configurat Thunderbird (nu Evolution) din cauza cretinităţii textelor în română!

    Altminteri, una e să traduci «mouse» prin «souris», şi alta e să zici, ca românii, NU «şoarec», ci «maus», ca la cretini. Dacă-i aşa, de ce zicem xerocopie şi «xerox» în loc de «gzirox»?

    _____
    OFF-TOPIC: Dau în paranghelie când îi aud pe români pronunţând «ekserciţiu», «eksemplu», «eksecuta» în loc de «egzerciţiu», «egzemplu», «egzecuta». După mintea mea proastă, deşi propaganda învăţată în şcoală insistă pe inepţia lui «limba română se pronunţă aşa cum se scrie», importurile din franceză au venit cu tot cu unele reguli din franceză, gen «ex+vocală -> egz». Mă înşel?

  40. diacritica Says:

    După mintea mea proastă, deşi propaganda învăţată în şcoală insistă pe inepţia lui «limba română se pronunţă aşa cum se scrie»,

    Aia-i fals şi pe mine nu m-a-nvăţat nimeni aşa ceva la şcoală.
    Pronunţia corectă e cu -gz-. Pronunţia cu -cs- e hipercorectitudine sau ce-o mai fi ea.
    Aşa cum copiii de clasa a II-a citesc el, ea, este, cu -e-, când pronunţia românească corectă e iel, iea, ieste, cu diftong -ie-.

    Cât despre maus şi sait, sunt fix din categoria de care ziceam mai sus: lider, miting. Au intrat cu pronunţia din limba de baştină şi cu vremea au fost transcrise conform regulilor românei. După mine, peste vreo 20 de ani o să avem în DOOM fix maus şi sait. Din punctul ăsta de vedere, îi cam dau dreptate lui Pruteanu, odihnească-se în pace. (Bine, cu mail nu ştiu, parcă nu prea l-aş vedea scris meil. 😀 )
    Diferenţa faţă de xerox ţine, după mine, de faptul că xerox e perfect pronunţabil în română, conform regulilor românei, în timp ce mouse şi leader şi meeting – nu. La fel şi coafor şi trotuar şi şosea şi ţî alte franţuzisme intrate în limbă acum 100 de ani.

    În fine, discuţia e lungă şi complicată.

    (Singurul pe care l-am auzit vorbind – scriind aici, de fapt – despre o adunare de capete care şi-au propus să unifice traducerea termenilor din IT e Petronius. Chapeau! Numai că, aşa cum i-am zis şi lui la vremea respectivă, ar trebui să nu se mai plângă că Institutul de lingvistică nu face şi nu drege, că ăia-s lingvişti şi probabil reacţionează la noutăţile din IT în acelaşi ritm ca şi mine, adică 20 de ani după; ar trebui să-şi dea întâlnire cu ei la o bere şi să pună la bătaie ştiinţa de IT a unora şi ştiinţa de limbă română a celorlalţi. Doar aşa, mă gândesc, am putea ajunge s-avem o terminologie românească decentă în IT.)

  41. beranger Says:

    Ba mie mi-a spus tovarăşa învăţătoare în 1976 că se scrie cum se aude şi viceversa. Faptul că era o proastă nu o scuză. Faptul că m-am certat cu ea pentru că vaca domnului credea că se scrie «ruxac» iarăşi nu se pune!

    Fapt este că NU se învaţă la şcoală:
    – reguli de pronunţie în limba română
    – reguli CLARE de despărţire în silabe

    Nici pe vremea mea, şi cred că nici acum.

    Sait? Păi avem deja sit arheologic, deci ar putea rămâne sit.

  42. diacritica Says:

    Nu rămâne sit, pentru că nimeni nu spune sit când se referă la internet.
    Toată lumea spune sait (care-i deja alt cuvânt faţă de sit), singura chestiune pusă în discuţie la ora asta fiind scrierea – ca site sau ca sait.
    Partea cu sit, adică dacă pe englezescul site îl traducem ca sit, extinzându-i ăstuia sensul, sau îl lăsăm în plata Domnului, avea sens acu’ 20 de ani.
    În 2010, sit şi site/sait sunt deja două cuvinte diferite.

    Cât despre ce nu se-nvaţă la şcoală, hehe, nici măcar regulile de conjugare a verbelor nu se-nvaţă, deşi ne-ar ajuta să pricepem de ce scriem creează, aranjează, dar aşază şi înşală. Şi nici regulile de declinare nu le-nvăţăm. Că eu am aflat despre cum se formează genitiv-dativul în română abia când a trebuit să i le explic unui străin.

    Cum am mai zis-o p-aci, predarea românei în şcoală păcătuieşte mai ales prin faptul că pleacă (sau, mă rog, pleca pe vremea mea, adică din ’80 încoace) de la ideea că suntem nativi şi, na, tot vorbitorul nativ ştie să-şi conjuge verbele „materne”. Or nu-i aşa. Că nu tot vorbitorul nativ ştie de ce scriem copiază, subliniază, iară nu copiează, subliniează. Şi dacă nu ştie de ce, riscă să greşească.

    (Daaa…. am nişte idei măreţe legate de reforma programei. 😀 Ce-i drept, acu’ 10 ani, când încă predam, mi-aş fi dorit să mă fac ministreasa învăţământului, să pun io lucrurile la punct. 😀 )

  43. beranger Says:

    Ba ar trebui să rămână sit IMNSHO. Dacă francezii au putut să extindă înţelesul unui termen şi la Internet, noi de ce nu am putea-o face?

    În 2010, «site Internet» şi «site archéologique» coexistă în franceză, dar românii au coaiele prea inflamate ca să poată face la fel.

    Ah, ne-ar trebui şi nouă un Bescherelle dă conjughezon în româneşte, da…

  44. diacritica Says:

    Băi, tu nu-nţelegi că cuvintelor nu le pasă de opinia ta, indiferent cât de H sau NSH? 😀
    Cuvântul a intrat în limbă cu pronunţarea sait, toată populaţia utilizatoare de net (sau 99%) spune sait, nu ai cum să schimbi acum chestia asta. E ca şi cum ai vrea să impui acum tunzătorie în loc de frizerie.
    În logica asta, ar trebui să traducem acum e-mail prin e-scrisoare şi internet prin interreţea. Eu zic să lăsăm naibii aşa cum sunt cuvintele care au intrat deja în limbă şi mai bine să vedem ce facem cu cele care intră acum. Să nu mai zăpăcim de cap vorbitorul de şi scriitorul în română, că deja-l zăpăceşte periodic Academia cu nicio şi cireşi.

    În 2010, «site Internet» şi «site archéologique» coexistă în franceză,

    Coexistă în 2010 pentru că nu coexistă din 2010, ci coexistă de vreo 20 de ani.
    Asta-i diferenţa.

    Francezii l-au avut pe Etiemble de-acu’ 45 de ani. Şi de aia au mişcarea anti-englezisme bine înrădăcinată. Că, totuşi, oricât s-ar bate neaoşiştii cu cărămida-n piept, termenul de franglais şi versiunile ulterioare adaptate altor limbi Etiemble l-a inventat. Evident că francezii zic souris, căci mouse-ul a apărut când mişcarea anti-franglais era în floare.

    (Că, ne place au ba, cuvintele chiar au viaţa lor şi li se rupe de ce zice Institutul de Lingvistică. Adică poa’ să zică Academia în un milion de dicţionare că e sit; dacă vorbitorul spune sait, sait va rămâne. Precum cireşile.)

  45. diacritica Says:

    PeSe

    Ba ar trebui să rămână sit IMNSHO

    N-are cum să rămână sit, pentru că n-a fost niciodată sit. 😀
    Nu cu sensul de „site”.

  46. beranger Says:

    Nu cunosc pe nimeni care să spună CIREŞILE. Dar nici pe nimeni care să utilizeze CĂPŞUNELE.

    Şi nu, nu e-scrisoare. Courrier électronique şi courriel nu sunt pe modelul e-scrisoare. Poştă electronică se mai utilizează ocazional.

  47. diacritica Says:

    Desigur, am putea spune, la serviciu, „am primit o poştă electronică de la un client”. Sau „staţi aşa, că vă trimit imediat datele cu poşta electronică”. 😀
    Sau „iubitul meu mi-a zis în curiel 😀 / în e-curier / în curierul electronic că mă iubeşte”. 😀

    Da’ ţi-am zis, cuvintele astea există în fr pentru că nu există din 2010. Există de când s-a inventat conceptul de e-mail. Motivele pentru care la ei există, iar la noi nu le-am zis mai sus. Ţin de Etiemble&comp.

  48. beranger Says:

    Nu, dar putem zice: «Poşta electronică reprezintă astăzi un mijloc de comunicaţie omniprezent. Zilnic, milioane de internauţi trimit sute de milioane de e-mail-uri, etc. etc.»

    Navigatorul Vulpea-de-foc… 🙂

  49. diacritica Says:

    Păi nu, că tre’ să fii coerent. nu? Adică ori e poştă electronică, ori e-mail.
    Sau, mă rog, fie, poştă electronică, spre deosebire de poşta obişnuită. Că se utilizează.
    Dar mailul în sine, ăla pe care-l scrii, îl trimiţi, îl citeşti, cum naiba să-l chemi altfel decât mail? 🙂
    Adică dacă menţinem opoziţia de mai sus, ar fi e-scrisoare sau scrisoare electronică, în opoziţie cu scrisoarea obişnuită. Dar e prea lung faţă de mail / e-mail, n-o să-l adopte nimeni.
    D’asta zic, unele chestii sunt intrate deja în limbă şi n-are sens să-ncerci să le schimbi, e muncă în zadar şi efort risipit aiurea. Însă are sens ca nişte minţi luminate din IT şi lingvistică să facă un glosar de termeni, unitar, care să fie folosiţi, aceiaşi, în toate traducerile de soft.

  50. beranger Says:

    Limbă mică, dileme mari, diacritice în număr îndestulător 🙂

  51. diacritica Says:

    diacritice în număr îndestulător

    De fapt, doar una. Şi bună. Rău. 😀

  52. eRadical Says:

    Părerea mea (posibil părtinitoare pentru că sunt programator):

    Mi se pare normal să folosesc sistemul de operate și aplicații în engleză… ca și diacritica scriu și vorbesc prin natura meseriei în engleză și română (nu neapărat în această ordine)… pentru că este o alegere proprie și personală… pur și simplu EU nu pot funcționa pe o interfață în română…

    Dar un text în română care este adresat lumii/eternității/neantului trebuie să fie scris cu diacritice… și preferabil corect. Este o problemă de imagine pentru firmele care nu scriu cu diacritice.

    În privința instituțiilor publice… este altă poveste… acolo legea îi obligă…

  53. De pe bloguri adunate. « dAImon's Says:

    […] articol tangenţial la temă, am urmărit ce vorbeau omii prin comentarii şi la ea. Părerea lui Adrian mi se pare că ţinteşte exact evidentul, adevărul pe care nu-l vedem de ochi, anume că termenii […]

  54. PIPER Says:

    Doamnă, io nu mai ştiu dă unde-au pornit unii, da’ zic: nu te lăsa!
    Că mai toţi, care te contrazic, ie bărbaţi, ie dă bine. 😀
    Îngenunchează-i, doamnă! 🙂

  55. Jademan Says:

    Da. Te-apucă durerea de cap. Bine, de fapt, durerea te apucă de orice! 😀 Pe mine mă enervează că nu ş’ unde tre’ să intru într-un program ca să-i fac traducerea aşa cum îmi place mie – i-am prins gustu’ de la o piţigaie de aplicaţie şi de-aia zic… 8) 😀

  56. diacritica Says:

    Că mai toţi, care te contrazic, ie bărbaţi, ie dă bine. 😀
    Îngenunchează-i, doamnă! 🙂

    Desigur. După care-i voi bate la fundul gol, cu cravaşa de piele. 😀

  57. Florin Buzdugan Says:

    hai să mă bag și eu în seamă pe aici; mă scuzați, eu sunt un plod de douăj’de ani, la facultate.
    blogul ăsta e un blog fain, cu toată plecăciunea mea ortografistică și morfologistică și semiologistică. nu sunt ironic, e un site de referință, pe care (nu în care) găsești explicații pentru orice (cum e reclama la „Creditul pentru orice!”).

    acum, nu are rost să încep să reiterez ce s-a mai zis, că, na; n-o fi dracu’ chiar atât de negru. lăsați engleza să fie engleză și traducerile traduceri.

    că vrea cineva să folosească engleză sau română pe PC, e strict treaba lui. nu însemnează că musai e un trădător, și că trebuie să i se taie capul. dar, na; m-am băgat și eu pe aici, că am citit o juma’ de oră de retorisme și retorici ambulante.

    e, să-mi fie cu pardon, dar am să revin!

  58. jademan Says:

    Cea Mai Tare, eşti cea mai tare! 😀

  59. VictorCh Says:

    beranger:
    In 07/01/2010 la 1:32 pm scriai:
    „Nu cunosc pe nimeni care să spună CIREŞILE. Dar nici pe nimeni care să utilizeze CĂPŞUNELE.”
    Corectie: ma cunosti (virtual) pe mine, care spun „capsunele” (prin contrast cu „capsunii”; tot la fel cum spun „ciresele” prin contrast cu „ciresii”).

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: