Limba softurilor

M-am văzut ieri vreme de-un ceas cu amicu’ John, să discutăm cestiuni arzătoare cu privire la traducerea de-o făceam pentru el – de genu’ cum dracu’ îi zicem într-o română inteligibilă lu’ stakeholder engagement? John cică să-l lăsăm aşa. Eu, că nu, că lumea nici în engleză nu prea pricepe ce-i aia (deşi se face că), mai bine ne punem de acord asupra unei traduceri româneşti. Şi, John, ai face bine să faci un glosar de termeni în domeniu, să ţi-l pui free pe site, că poate aşa cu vremea se unifică traducerile şi nu mai văd aberaţii de genul „angajamentul cu părţile interesate”.

P-ormă, pe drum spre casă (în 123, da, numai că de data asta nu m-a ciupit nimeni de fund), mă gândeam: în pana mea, io-mi bat capu’ să traduc decent (aproape) intraductibilul, şi neaoşistu’ popii (ca să nu-i zic altfel) mă acuză că nu susţin limba română. Eu!

Când am început blogul ăsta nu mi-ar fi trecut prin cap c-o să-mi ceară careva socoteală pentru â-ul meu, pentru ce sunt şi ce nu sunt, pentru ce folosesc şi ce nu folosesc. Şi-n general nu mi-ar fi trecut prin cap c-ar putea să-mi ceară careva socoteală pentru alegerile mele, atâta vreme cât ele nu-l afectează pe acel careva.

Da’ dacă publicul cere, na, să-i dăm!
Şi anume, răspunsuri.
Car’ va să zică, ca să ne lămurim:

Am făcut facultatea de limbi străine. Am intrat la facultate traducând, am făcut facultatea traducând, am terminat facultatea traducând, i-am învăţat pe alţii să traducă, am tradus o cărţulie, am tradus contracte, am tot tradus. De vreo 20 de ani încoace traduc. Nu lucrez în traduceri, dar traducerea e meseria mea. Una dintre ele.

Prin urmare, că nu ştiu cum s-o zic altfel: da, frate, sunt pentru traducerea softurilor. Sunt pentru traducerea oricărui text şi a oricărui termen. Deformaţie profesională. Cu observaţia că dacă feedback a intrat deja în limbă în forma asta, îl laşi, naibii, aşa, nu-l forţezi să intre, chinuit, în cine ştie ce traducere. La fel e-mail, de exemplu.

Sunt, şi anume, pentru traducerea softurilor făcută de softişti. Cred că numai unul priceput în domeniu poate scoate o traducere digerabilă. Şi mai cred că un IT-ist care se plânge de pe margine că traducerile-s proaste, fără să facă nimic în sensul ăsta şi aşteptând ca alţii (Academia, Microsoft, nu contează; oricum, alţii, nu el) să se pronunţe asupra traducerii lui „share”, ar trebui să tacă, naibii, din gură şi să-şi bage nasu’ la loc în calculator. De asemenea, mai cred că cine susţine traducerea lui share prin a împărtăşi nu vorbeşte limba română. Pentru că în română împărtăşim sentimente, emoţii. Nu împărtăşim bani, bunuri, documente. Nu-mi împărtăşesc calculatorul cu alţii. Şi nici maşina.

Pe de altă parte, consider că o traducere făcută prost (în indiferent ce domeniu ar fi ea), face mai mult rău limbii române decât folosirea originalului. Mult mai mult rău.

Pe de şi mai altă parte, o traducere proastă (indiferent că de soft sau de altceva, orice) mă zgârie îngrozitor pe nervul lingvistic şi n-o pot folosi. Deformaţie profesională, again.

De asemenea, oricât de scandalos ar fi şi oricât s-ar inflama neaoşistul, softurile din calculatorul meu o să rămână în engleză multă vreme de-acum încolo. Pentru fix aceleaşi motive pentru care nu pot să citesc Proust în română, oricât de bună ar fi traducerea Irinei Mavrodin.

_________

Din categoria Reproşuri.
Şi, da, fără comentarii, că am dorit să-mi spun părerea într-un mod dictatorial şi discreţionar, fără discuţii pe temă. Căci nu mă-nteresează. Cei care ard de dorinţa de a-şi exprima părerile în domeniu, inclusiv părerile lor despre părerile mele, n-au decât s-o facă pe blogurile personale sau pe la colţuri sau pe unde-apucă.

Reclame

Etichete: , ,


%d blogeri au apreciat asta: